6,839 matches
-
prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor scriitoricești. Frumusețea, caracterul oniric al acestor proze, este confesiunea apropiată poeziei, vizând descifrarea complexului existenței, mai exact autocunoașterea : Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit și ochiul meu vede toate firele cât de încâlcite care mână faptele lor exterioare și viața lor internă. Dacă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Autoarea sfidează normele compoziționale și stilistice, preferând confuzia genurilor, într-o expunere alertă, degajată, în care pasiunea și luciditatea se întrepătrund. Frenezia erotică apare pe aceeași pagină cu ironia intelectuală, senzualismul și întrebările grave se împletesc și se resping alternativ, confesiunile fiind astfel greu de încadrat. Pseudojurnalul intim e o formulă globală, însă nu singura. Povestiri, schițe, scrisori, ele sunt când mostre de impresionism liric, când meditații capricioase. Le străbate un curent viu de sensibilitate și imaginație liberă, cu nostalgii dincolo de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
atunci, și n-au înțeles atâta lucru, că eram făcută să învăț mult, sunt timpuri când dorința de a ști, de a cerceta , de a mă afunda în labirintul cunoașterii, mă cuprinde cu furie”. Aceeași idée este regăsită într-o confesiune din “Jurnalul de la sfârșitul vieții”: “Părinții mei scumpi și luminați refuzaseră cu hotărâre să mă lase să urmez studii mai departe, la universități, în țară sau Ăcum aveam ocazia) în străinătate. Eram unicul copil, mama era cardiacă, și armele ei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de față, „”, scris de Svetlana Iurcu - o tânără abia ieșită din adolescență, locuitoare a străvechiului sat Bravicea din Moldova istorică de peste Prut. Într-un discurs artistic, lipsit de inutile podoabe stilistice, Svetlana Iurcu exersează valoarea maximei sincerități, dând expresie unei confesiuni care, nu în puține cazuri, conține elemente dramatice. Marcată profund încă din copilărie de pierderea mamei sale, autoarea va încerca să refacă din întâmplări și gesturi rămase în amintire chipul mamei, într-un tablou plin de lumină și de dureroasă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
descrie la modul pateticromantic: subțire, nici scundă, nici înaltă, față smeadă, părul negru revărsat pe umeri, ca o „invitație la păcat” (citez chiar de la începutul caietului). Deși am parcurs puține pagini, am deja impresia că manuscrisul lui P.H.L. este o confesiune disimulată. Sexagenarul scriitor, persoană publică cunoscută la vremea lui, remarcabilă prin sobrietate și pu9 doare, n-ar fi avut curajul să și transcrie fără ocol propria trăire, să-și expună cel mai bine păzite „încăperi” ale sufletului. Deduc, prin urmare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
viril, ca să o transpună pe țărmul exotic al tuturor senzațiilor și visurilor, alimentate de căldura trupului, de freamătul sângelui... ... Și nimic nu este mai liniștitor pentru prezent! („Nu se știe cum va fi pentru viitor!” comentează P.H.L.) Urmăresc în continuare confesiunea Domnului R., în spatele căruia presupun că se ascunde autorul, P.H. Lippa. Cine s-ar fi așteptat ca acest scriitor cuminte, cu gusturi clasiciste, să scrie o „poveste” cu vizibile implicații psihanalitice, dar și cu accente ceva mai „libertine”? Fără a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
străduiește să definească acel capital sufletesc care susține soliditatea fericirii trăite în doi. Face apel uneori și la argumente concrete, ce-și au importanța lor. Astfel, Teodora îl surprinde pe iubitul ei, într-un moment de plinătate sufletească, cu următoarea confesiune: „Înainte de a te cunoaște pe tine nu am știut ce înseamnă orgasmul.” Este de presupus că a ezitat mult până s-o spună. Femeia știe că bărbatul nu trebuie să se simtă mai „important” decât este (în viața ei). Poate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Poate chiar a fost, deși este tentat mai curând să analizeze, să caute motivații ori sensuri ascunse. Altfel-zis, să „problematizeze”, îndepărtând, involuntar, tocmai acea bucurie spontană, simplă, trăită de orice îndrăgostit căruia i se dăruiește iubire. 21 mai, 2006 După confesiunea de mai sus a Teodorei, profesorul R. nu se simte mai „important”, dar, în mod sigur, copleșit. Ceea ce trăise până acum ca într-o „dulce beție” se ridică la nivelul „conștiinței responsabile”. Totuși, nu este un „lucid” și un introspectiv
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
traiectorie”. 25 mai 2006 Mă întreb din nou de ce insistă scriitorul pe mărturisirea Teodorei despre cunoașterea „relativ târzie” a satisfacției sexuale. Cu el! Datorită lui! (Sau, mai exact, amândurora nota mea). În realitatea trăită de orice cuplu, o astfel de confesiune ar putea trece drept ceva obișnuit, (poate chiar necesar!), niște vorbe șoptite ce dau intensitate îmbrățișărilor. P.H.L. propune însă o perspectivă analitică, „tipic masculină” asupra acestui episod de absolută intimitate. Eroul său, numit în continuare Domnul R., are un mic
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Ca să-mi fac o idee corectă citesc în continuare. 4 iunie ora 2,15 Reiau lectura caietului lui P.H.L. Pagina 39. Naratorul nu a mai văzut-o pe Teodora de câteva săptămâni. Mult! Timp în care a disecat din nou confesiunea ei. A luat-o drept o declarație de dragoste cu totul „specială”. Ar fi ipocrit dacă nu ar recunoaște cât de bine se simte când știe că el a făcut-o să cunoască vibrația profundă ce dă măsură și consistență
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui P.H.L. Cel puțin așa cred în acest moment. Dar P.H.L. nu se grăbește să-i arunce în „miezul aventurii”. Domnul R. (sau scriitorul însuși?) pare a-și face în continuare scrupule. Cei doi se întâlnesc, vorbesc îndelung, își fac confesiuni. Ea pleacă la o anumită oră (o așteptau copiii), nu înainte de a se lăsa strânsă în brațe și sărutată pe frunte, pe ochi și pe gură de acest „amorez” albit de timpuriu (cum ține să sublinieze el însuși), și care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că nu îl incită doar cu vizibila „neîncredere în bărbați”, firească la orice femeie, care va fi avut vreo experiență nefericită în dragoste, căsătorie sau prietenie. Nu este exclus ca Teodora să fi încercat așa ceva, deși nu a făcut vreo confesiune (și nici atotștiutorul autor nu-și „dă drumul la gură” în această chestiune. Cel puțin până la această pagină.) „- Ce vei fi găsit tu la mine?” Așa îl va chestiona ea ceva mai târziu, într-un moment de absolută intimitate când
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
este ea de el. P.H.L. a anticipat acest moment, pentru a sublinia că, deși aparent fără motiv (este tânără și are o frumusețe aparte), Teodora este „roasă de îndoieli”. E prea reținută și pare apăsată de complexe, mărturisite indirect, în confesiuni scurte făcute acestui bărbat în care a început să aibă tot mai multă încredere. Și constată aceasta cu oarecare teamă și nemulțumire... Drept răspuns, Profesorul i-a oferit o poezioară, un „exercițiu poetic”, zice el, cerându-și scuze pentru eventualele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în foc” în prezența ei, Profesorul simte adesea nevoia să „se justifice” față de Teodora, să-i explice cum de a avut curajul să intre în viața ei și să o abată de pe „drumul” deja ales. Cred că merită să transcriu confesiunea, scrisă pentru ea și pusă într-un plic pe care, nu se știe de ce, nu i l-a înmânat niciodată. (Nici chiar P.H.L. nu are o explicație. Ori a uitat să o mai dea...) Iată textul: «Aș putea spune că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Emil Cioran. La un alt pol, postuma Bolnav în al meu suflet, postulează spaima de existență, teama de a reveni identitar, iară și iară, pe toată rostogolirea veșniciei. Iar răul este condamnat într-o serie de postume, mai ales în Confesiune, odată cu demiurgul, care pare că l-a creat pe om cu neînțeleasă cruzime. Absurdul suferinței, al răului și al pieirii, precum și al comportării unor zei, este scos în evidență și condamnat încă din legenda sumero-babiloneană profund pesimistă, Ghilgameș. În tragedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lume ? Tu chip zâmbitor,/ Trăit-ai anume ca astfel să mori?/ De sens e într'asta, e-ntors și ateu"-; continuă cu radicala renunțare la viață din Rugăciunea unui dac, cu demascarea neputinței demiurgului și a răului esențial lumii, în postumele Confesiuni, Demonism, Mureșanu, apoi cu imposibilitatea unirii dintre lumea Cătălinilor și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a ieși din ciclicitatea existențială, odată ce ai avut neșansa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
menită a lucra în favoarea altora. Ei reprezentau o generație alimentată cu un "lapte" mult prea tare -, pentru care regretele, speranțele și visele mergeau mult mai departe decât voința și pe care Musset 74 a zugrăvit-o în primele pagini ale "Confesiunilor unui copil al secolului". Tot ceea ce era contradictoriu în gândirea și în politica epocii se putea regăsi în activitatea Consiliului și a diferiților agenți. Unii dintre ei îi spuneau lucruri legate de tradițiile prudente ale cancelariei noastre; alții îl încurajau
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Istoria Restaurației (1851, 8 volume), Istoria Turciei (1853-1854), Istoria Rusiei (1855). 74 Alfred de Musset (1810-1857). Poet, prozator și dramaturg romantic francez. A scris, printe altele: poezii: Noaptea de mai (1835); Noaptea de octombrie (1835), Noaptea de august (1836); proză: Confesiunea unui copil al secolului (2 volume, 1836), Mimi Pinson (1845), Nuvele (1848); teatru: Andrea del Sarto (1833), Lorenzaccio (1834), Cu dragostea nu-i de glumit (1835). 75 Contele Alexandre Walewski (1810-1868). Om politic și de stat francez și polonez, fiu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu afaceri la Viena (1911-1912), ministru delegat în Maroc (1912-1916), ministru plenipotențiar al Franței în România (1916-1920), ministru plenipotențiar la Madrid (1920-1921) și la Londra (1921-1924). În 1926 a devenit membru al Academiei Diplomatice Internaționale. Și-a scris propriile memorii, Confesiunile unui bătrân diplomat (1953), dar și biografiile istorice Talleyrand (1935), Franz Joseph (1946), Mazarin (1947) și lucrările Mitologia păcii (1930) și Geneva împotriva păcii (1936). (Dictionnaire Diplomatique, p. 956) . În aceeași colecție, au mai apărut: Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Pătroiu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
întâmplare gândește serios. Este un procedeu deloc recomandabil, deși foarte folositor. Multora nu li se va părea acest roman un atac la ridiculitățile la care a ajuns știința prost înțeleasă și mania pedagogică scoasă din adevăratul ei loc, ci o confesiune, chiar dacă nu a fost asta intenția autorului, pe care încearcă să ne-o prezinte și noi ne încăpățânăm să credem într-un om de știință și pedagog. Poate în mod fatal a dorit mai mult, să-l amuze pe cititor
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
își bat joc de mine, toți! Viziuni! Mă disprețuiește toată lumea... Să vedem, vino aici, ai încredere în mine și deschide-ți sufletul! Ușurează-ți sufletul, ușurează-ți sufletul. Don Fulgencio merge și închide ușa cabinetului cu cheia, și frazele din confesiune sunt întrerupte de lacrimi și suspine, la urechea maestrului. Și oprindu-l pe Apolodoro, filosoful se ridică și se plimbă cu capul plecat, și apoi își apropie scaunul de cel al băiatului, se așează lângă el ca să-l audă, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
contextul acestei stranii dureri a sărmanei Petrilla, le-a făcut să licărească trista și dureroasa realitate pe care un așa doliu o incumbă. Și vine o zi în care don Avito o cheamă, o interoghează pe servitoare, și vine păcătoasa confesiune și sărmana fată se inundă de plâns iar sărmanul bărbat, simțindu-se bunic, o consolează cu blândețe: Nu face caz, Petrilla, nu face caz, nici nu te necăji pentru asta, că de azi înainte vei fi fata noastră și vei
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să-l împiedice a mărturisi crimele săvârșite. Ea crede a găsi o soluție în căsătoria ei cu Peter și a fratelui cu Hazel, dar Orin pentru a o pedepsi, nu-i permite să-l părăsească; în acest scop, își scrie confesiunile, pe care le închide într-un plic sigilat, încredințându-l tinerei Hazel, plic pe care Lavinia reușește să-l ardă. Văzând că fratele este o piedică în calea liniștii, nu a fericirii ei, îi sugerează să se sinucidă: „Mai bine
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ultim? strof? a poeziei devenind, „prin universalitatea suferin?ei pe care o exprim?, una din cele mai frumoase ale lumii" . Punct de plecare spre lirismul existen?ial al poeziei secolului nostru, crea?ia lui Mihai Eminescu impresioneaz? astfel prin aceast? „confesiune purificat?, spiritualizat? a suferin?ei" (E. Simion) . Publicat? În acela?i an cu celebra „ Od? (În metru antic) " 1833, poezia „ Trecut-au anii" pare s? continue monologul poetului ce Inc? mai contempl? z?rile copil? riei pierdute În lumea p
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
reluă. -Imi place fizica.Am intrat la facultate.La TCM. Primul semestru a fost strălucit.M-am îmbolnăvit.Am repetat medical.N am avut probleme;examene echivalate.Anul doi a devenit dificil.Au apărut tentațiile.Pierdeam nopțile. Se opri din confesiune.Aruncă restul de țigară într-un tomberon. -La o agapă,o mică distracție cu colegele. Cea care avea picioare lungi a depus plângere la procuratură pentru tentativă de viol. Cazul s-a mușamalizat. Probele nu au fost clare.Am fost
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]