2,322 matches
-
de a umple acest gol ideologic creat prin volatilizarea vechiului discurs dominant l-au favorizat. Sfidarea lansată de Nae Ionescu academismului filosofic neokantian din epoca să a fost recitit o jumatate de veac mai târziu În contextul «post-marxismului» și prin intermediul consacrării sale de către moștenitori că un profet Împlinit. Este principala explicație a metamorfozei acestui anti-model În mode intelectuale și a menținerii capacității sale de vătămare politică În pofida sfârșitului prea puțin glorios al personajului și a urmărilor funeste ale acțiunii sale. Narcisismul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a petrecut În Franța În 2002, cu Le Pen). Mobilizarea În favoarea lui Iliescu, revenit la putere ca președinte al republicii, după ce petrecuse patru ani În opoziție, ales grație votului primit de la adversarii săi, trebuia să Însemne sfârșitul «tranziției democratice» și consacrarea unei «clase politice» divizate mai mult pe seama instrumentelor și profiturilor politice, decat a principiilor ideologice (dreapta/stânga). Pe masura ce spațiul politic a devenit mai structurat și instituțiile culturale mai autonome, GDS-ul a devenit mai instituționalizat și funcționează că o academie
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
postbelică, domeniu căruia i-a consacrat două volume intitulate generic Prozatori contemporani (1984, 1989). Cel dintâi se referă la ce au publicat după război Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, G. Călinescu, Geo Bogza, precum și la începuturile și la consacrarea lui Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, încheindu-se cu prezentarea modului în care, la sfârșitul deceniului al șaselea, a demarat o nouă generație de prozatori, reprezentată de Dumitru Radu Popescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea. În volumul al doilea, criteriului
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
precum cele de „forță”, „atracție”, „gaură neagră” și multe altele, sunt tot un gen de metafore. În psihoterapie, metaforaa fost utilizată frecvent de la început, prin lucrările lui P. Watzlawick (1978) și D. Gordon (1978), ea primind o atenție specială și consacrare. Forțametaforei în psihoterapie s-ar baza în primul rând pe deosebirea dintre cele două emisfere cerebrale (Barker, 1985): cea stângă, caracterizată de analitic, calcul numeric, logic, rațional, iar cea dreaptă, de emoțional, simbolic, intuitiv, analogic. Cea stângă procesează datele computațional
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a familiarizat cu scrierile unor nume precum Stanislaw Lem, J. L. Borges, Gabriel García Márquez, H. P. Lovecraft sau Isaac Asimov. Calitatea traducerilor, atent selectate, a influențat benefic creația autohtonă, ea însăși generos găzduită în paginile colecției, permițând afirmarea și consacrarea unei literaturi SF de bună calitate, care a reprezentat în acei ani o posibilitate deloc neglijabilă de a evada dintr-un univers marcat concentraționar în ucronii serafice sau malefice, dar desprinse de apăsătorul cotidian. Continuată, cu mai mici resurse și
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
perioadă de relativ dezgheț ideologic și cultural, când proletcultismul agresiv își diminuase acțiunea și regimul comunist încerca să obțină adeziunea intelectualității și scriitorimii. În articolul-program, intitulat O nouă „Românie literară”, se afirmă intenția de a milita „pentru promovarea, restabilirea și consacrarea valorilor autentice”, „pentru înlăturarea definitivă a manifestărilor de exclusivism și rigiditate, a spiritului mărginit, de intoleranță și rivalitate măruntă, a fenomenelor de parazitism și inerție, de impostură, incompetență și carierism” și, de asemenea, de a se activa „în sensul restabilirii
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
un cercetător dotat cu spirit critic, analitic și disociativ. R. demonstra că opera lui Taine e o completare, explicitare și precizare a celei hegeliene, trecută totuși de autorul francez printr-o grilă spinozistă, matematică și mecanicistă. Scrierea ce îi aduce consacrarea ca filosof original este eseul Existența tragică. Încercare de sinteză filosofică, rămasă până astăzi una dintre cele mai frumoase și actuale cărți românești de filosofie. Apărută în 1934, lucrarea cunoaște în 1968 ediția definitivă, din care sunt eliminate referirile (critice
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
În 1936 Primăria capitalei a decis să împroprietărească în fiecare an cu locuri de casă câte cinci scriitori, dar măsura s-a aplicat doar în acest exercițiu financiar. O importantă activitate, cu rol dublu, de răsplătire materială, dar și de consacrare, a fost acordarea de premii. Conform unui regulament adoptat în 1924, premiile S.S.R. erau de două categorii: cele înființate de societate și cele înființate de particulari, instituții, autorități etc.. În prima categorie s-au încadrat trei premii anuale (primele două
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
prezentată destul de simplu, fără prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sînt puține: ele se referă mai ales la problema întrupării sau combat în mod generic ereziile. Unele explică simbolul apostolic, altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrării catehumenilor. Altele sînt rostite cînd sînt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicator și ascultător. Petru și-a cîștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Luminița Marcu Mariana Marin este o poetă iubită. Chiar dacă nu e o poetă importantă, în sensul în care sînt considerați la noi poeții importanți: prezență în manuale, prezență la televizor și alte mondenități care dau măsura consacrării în spațiul românesc. Chiar dacă nu e ca Ana Blandiana bine situată în sufletul autohton, chiar dacă nu e un simbol al dizidenței culturale, Mariana Marin e o poetă respectată pentru curajul și directețea ei din perioada comunistă. Ea a reușit și
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
care se desfășoară din 2002 la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Conduce, de asemenea, la acest liceu un cenaclu de poezie unde s-au format Claudiu Komartin, Miruna Vlada, Iulia T. Stoian, Beatrice Zara, Cristian Cotarcea, autori aflați în curs de consacrare. Debutul editorial al lui S. se produce în 1983, cu apariția cărții de versuri Ucenicia bătrânului alchimist. Ulterior publică mai multe volume de poezie, teatru, critică literară și proză. Mai colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Ziua literară”, „Cuvântul”, „Paradigma”, „Amfiteatru
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
care trebuiau să fie trecute de 60 de ani, să fi fost căsătorite doar o dată și să fi dus, după moartea soțului, o viață consacrată credinței - asceză, rugăciuni - și presărată cu acte de generozitate 161). „Slujirea” lor (în absența oricărei consacrări și chiar în condițiile unei „înțelegeri” sporite: „dacă văduva” „primită în slujbă de Biserică se căsătorește, să se treacă cu vedere” -zice canonul) consta, probabil, - zicea un cercetător - în rugăciuni, cântarea în coruri etc.162 Căci așa spusese Apostolul Neamurilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
caracteristici ritmica pieselor lui Mihail Sebastian. Arma secretă a lui Arhimede speculează valoarea comică a anacronismelor, într-o structură compozițională de feerie. În ampla culegere de texte dramatice comentate Beția de cucută (1984) figurează, alături de piesele cărora S. le datorează consacrarea în teatrul românesc, trei noi lucrări, exploatând fiecare alt filon dramatic. Elogiul nebuniei, publicată inițial în 1982 în revista „Teatrul” și reprezentată pe scena Teatrului German din Timișoara sub titlul Soldatul și filosoful, este o dramă de idei în centrul
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
a divinității, cu aceeași valoare cathartică și de restaurare psihomorală. În această categorie sunt incluse serviciul liturgic și pelerinajele la locurile consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau consacrare, ocazionale sau legate de comemorarea unor anumite evenimente. Semnificația lor este aceeași din punct de vedere psihomoral, de eliberare și catharsis colectiv, prin comuniunea dintre om și Dumnezeu. 2. Ritualuri care au ca obiect durerea Aceste ritualuri se deosebesc de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unul dintre răspunsurile cele mai concludente ale acestei enigmatic de productive coabitări Între două universuri care mai degrabă se exclud. Dubla sa apartenență la cele două lumi Îi era conaturală Încă de la primele texte publicate la Începutul anilor ’20. Dar consacrarea unor punți Între știință și literatură va fi, În cazul său, mai ales deceniul literar 4. Nu e numai o fertilă vecinătate, ci și o Întregire reciprocă, ba chiar mai mult, după cum va afirma În acel prim text autobiografic de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
poate ajunge la o altă clasificare: evaluare cumulativă (sau sumativă) evaluare continuă (sau formativă)38 2. Metode de evaluare Teoria și practica evaluării oscilează între metodele tradiționale de evaluare și cele complementare. Metodele tradiționale de evaluare sunt denumite astfel datorită consacrării lor în timp ca fiind cele mai des utilizate. Din această categorie fac parte: probele orale, probele scrise, probele practice. Proba este orice instrument de evaluare proiectat, administrat și corectat de către profesor. Probele orale reprezintă metoda cea mai utilizată la
Proiectarea Didactica Informatica by Ariadna-Cristina Maximiuc () [Corola-publishinghouse/Science/370_a_588]
-
se poate ajunge la o altă clasificare: evaluare cumulativă (sau sumativă) evaluare continuă (sau formativă) 2. Metode de evaluare Teoria și practica evaluării oscilează între metodele tradiționale de evaluare și cele complementare. Metodele tradiționale de evaluare sunt denumite astfel datorită consacrării lor în timp ca fiind cele mai des utilizate. Din această categorie fac parte: * probele orale, * probele scrise, * probele practice. Proba este orice instrument de evaluare proiectat, administrat și corectat de către profesor. Probele orale reprezintă metoda cea mai utilizată la
Proiectarea didactică by Ariadna Cristina Maximiuc () [Corola-publishinghouse/Science/371_a_1366]
-
vol. ÎI, București, 1889, p. 1085-1806 (În continuare, Acte și documente, ÎI). </ref>. Noua reglementare a statutului Strâmtorilor nu a fost considerată, Însă, de Marile Puteri ca fiind suficientă pentru asigurarea, În viitor, a securității Imperiului Otoman, ca și pentru consacrarea statutului Strâmtorilor. Rusia continuă să rămână cel mai mare pericol la adresa securității celui dintâi, datorită, mai ales, faptului că avea la dispoziție o „armă” pe care o folosise nu o dată și, Încă, În mod eficace, În decursul secolului XVIII și
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
a obținut alte prerogative peste cele acordate de Convenția din 7/19 august, iar faptul că Unirea fusese recunoscută pe durata vieții lui Al. I. Cuza nu făcea decât să evidențieze caracterul ei limitat În timp, În vreme ce românii doreau o consacrare definitivă și irevocabilă a ei. Deoarece Unirea era acordată ca o favoare făcută unui om, era evident caracterul ei provizoriu ce putea da naștere la serioase complicații după dispariția acestuia. Primul care a reacționat Împotriva restrângerii Unirii pe durata vieții
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
și compozitorilor, la Roma, Berlin, Madrid, Budapesta, Londra, Viena, Varșovia, Sevilla, Paris. Debutează ca autor dramatic în 1912, cu piesa Ziua din urmă, apărută în „Flacăra” și reprezentată de compania Marioarei Voiculescu pe scena Teatrului Modern din București, în 1913. Consacrarea i-o aduce comedia Bujoreștii, jucată în 1915 la Teatrul Național bucureștean și publicată în același an. Îi mai sunt puse în scenă (și/sau editate) Comedia inimii (1919), Nevestele domnului Pleșu (1921), Stăpâna (1923), Mâna care vindecă (1924), Greșeala
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
1965. A colaborat la numeroase reviste culturale din țară, dar, ca publicist, numele său tinde să fie asociat îndeosebi cu rubrica „Prepeleac”, pe care o susține de peste două decenii în „România literară”. Aparținând biologic „generației războiului”, Ț. nu a cunoscut consacrarea decât la mijlocul deceniului al optulea al secolului trecut. Această întârziere se datorează debutului editorial abia la vârsta de patruzeci și doi de ani, dar se explică și prin rămânerea în urmă a cărții în raport cu climatul literar al epocii: relatând conflictul
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Ochiul zilei de ieri, București, 1976; Vara bunei speranțe, București,1979; Răzbunare ratată. Noaptea papagalilor, București, 1982; Firul de iarbă, București,1983; Fântâna. Matei și Maria, Arad, 1999. Repere bibliografice: Ion Dumitru Teodorescu, Horia Ungureanu și Florin Bănescu. Debut și consacrare, O, 1977, 7; Al. Cistelecan, „Ochiul zilei de ieri”, F, 1977, 5; Ulici, Prima verba, II, 173-174; Lucian Alexiu, „Vara bunei speranțe”, O, 1979, 42; Ciobanu, Însemne, II, 253-254; Sultana Craia, În spațiul virtualității, LCF, 1980, 16; Marcel Pop-Corniș, Horia
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
între 1934 și 1938, „Buletinul oficial al Municipiului Cluj”. Mai colaborează la „Transilvania”, „Gazeta ilustrată”, „Nord-Vestul”, „Patria”, „Ardealul administrativ”, semnând versuri, proză (dintre care se remarcă evocarea lirică, plină de culoare, Hotoan, în „Nord-Vestul”, 1940), cronici, articole, note, traduceri, reportaje. Consacrarea e marcată de includerea lui, cu șase poeme, în antologia lui Emil Giurgiuca Poeți tineri ardeleni (1940). După Dictatul de la Viena se refugiază mai întâi la Sighișoara, apoi vine la București, unde își va petrece restul vieții. Colaborează la „Ardealul
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
care impune ca măsură a tranziției postcomuniste capacitatea de dezvoltare socială și economică a societăților postcomuniste devenite, deja, capitaliste. Saltul este radical. El a fost consemnat științific prin includerea tranzițiilor postcomuniste în problematica generală a dezvoltării (Pleskovics, Stern, 2001), prin consacrarea constatării empirice că nu există diferențe notabile între tranzițiile bazate pe terapia de șoc și cele graduale, în materie de rezultate, dar mai ales prin faptul că, în prezent, tranzițiile postcomuniste sunt privite ca succese sau eșecuri ale capitalismului, și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acestea până la Începutul Primului Război Mondial. În prima etapă, pe linia eforturilor Întreprinse anterior de Alexandru Ioan Cuza și colaboratorii săi, după 1866 sunt avansate numeroase inițiative privind: recunoașterea dreptului de a bate monedă și de a conferi decorații, abolirea jurisdicției consulare, consacrarea titulaturii de România, dreptul de a avea reprezentanți diplomatici oficiali În capitalele europene, de a Încheia convenții separate cu diferite state. Fără a insista asupra acestor inițiative, precizăm că, departe de a duce la rezultatele scontate, acestea au reprezentat, totuși
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]