364,792 matches
-
până la fraza Elvirei La mia credulitŕ. Ť - Nu! Nu! Nu!ť, a intervenit Elisabeth. Și am luat-o de la cap. O dată, de două ori, de nouă ori. Deprind întocmai ceea ce-mi propune. E încântată. Și, cu un zâmbet cuceritor, consideră că am încheiat ziua. Numai că eu țineam morțiș să mai repet, ca să mă asigur că stăpâneam perfect nuanțele pe care mi le-a sugerat, ceea ce a însemnat o bătălie de vreo douăzeci de minute, ea cerându-mi să nu
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
muzical francez André Tubeuf, un apropiat al ei, căruia-i relatam episodul, mi-a spus mai târziu că Schwarzkopf avea un punct de vedere categoric: dacă venea spre ea cineva care nu avea elementele fundamentale pentru a aborda arta cântului, considera moral să i-o spună cât mai devreme cu putință, și cât mai clar. Era la fel de riguroasă și de dură cu ea însăși. Veneam într-un rând s-o salut la Zumikon când, la ora convenită, în loc s-o găsesc
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
despre ele este vorba, în condițiile în care telefonul era închis. Nu aveam nimic în Sent messages și cu toate astea mesajul a ajuns la cineva. Poate cineva de la servicii a apăsat greșit un buton." Cronicarul își permite să nu considere deloc paranormale astfel de mesaje care pleacă de la sine spre un andrisant necunoscut, vorba lui Caragiale. Din contra, ele încep să i se pară tot mai normale și andrisanul tot mai cunoscut. Cineva, acolo sus, ar trebui să ia taurul
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
Daniel Cristea-Enache Întâmpinată cu zâmbete ironice ori contestată în chiar premisele coagulării ei, considerată găselnița publicitară a unor critici cu ambiții de mentori (care ar fi inventat fenomenul pentru a se pune pe ei înșiși în valoare), generația poeților "milenariști" are câteva nume pe care numai spiritele răuvoitoare sau complet opace la poezie le
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
și de atitudinea lor protestatară, detașându-se de propriul eu și transformându-se din subiect în obiect al poeziei pe care o scrie. Își privește protagonistul din afară, cu deplină luciditate, schițând rareori câte un profil ce ar putea fi considerat, cu greu, elogios (,viața îi va fi parazitată de vise și lene, de venin și orgoliu,/ de puritate și nepăsare") și privilegiind tocmai momentele în care conștiința, strălucitoare, se dispensează de corpul-recipient. Proiectarea în este posibilă, mai ales prin bucla
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
escapadele sale bucureștene. La Cluj fiind, e și un zelos susținător al "politicii culturale a partidului". Ce e drept, uneori se arată frustrat: deși răspunde apelurilor "autorităților", "când acolo vin străini și diplomați", nu e răsplătit pe măsura așteptărilor: "se consideră neglijat complet", "n-a fost sprijinit în obținerea unei locuințe corespunzătoare", "nu are un serviciu pe măsura lui pentru a se putea desfășura după posibilitățile sale". Perfecta simbioză, gen bielă-manivelă, între scriitor și securist prinde și accente grotești, ca în
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
regimului: în fond, orice act de cultură autentică era un gest de frondă, căci, în concepția PCR, cultura era doar trompetă propagandistică, iar școala, un instrument de depersonalizare. Să revenim însă la subiectul propus. Domnul Baumgarten are perfectă dreptate atunci când consideră că, pentru realizarea unei performanțe reale în cultură, nu este suficient efortul singular, ci este nevoie "de un sistem instituțional care să garanteze standardul formării noastre". Or, autoritatea publică a făcut mult prea puțin, asta spre a mă exprima eufemistic
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
ale Securității în general, nu erau făcături prin care securiștii epocii se străduiau să răspundă ordinelor? Pe de altă parte, o discuție înregistrată sau stenografiată între urmărit și urmăritor care nu poartă și semnătura urmăritului nu cred că poate fi considerată o dovadă propriu-zisă de colaborare cu Securitatea. Unde există dovezi olografe de turnătorie, puteam vorbi de probe, dar acolo unde scenariul și dialogurile aparțin Securității e cazul unei maxime prudențe. La fel cred că trebuie procedat și cu cei citați
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
din toată lumea care au suferit mucenicia, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 527) Așa-zisele cauze ale persecuțiilor<footnote Cauzele persecuțiilor au fost: a) politice: creștinii refuzau cultul împăratului; extinderea creștinismului era considerată pericol public; b) social-morale: creștinii erau acuzați pe nedrept de canibalism pentru că se împărtășeau cu Trupul și Sângele Domnului; mulți creștini proveneau din clasele modeste; erau acuzați pe nedrept că se căsătoreau frați cu surori. c) religioase: romanii erau politeiști
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mai multe ori pentru Hristos!”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XVIII-a, IV, în PSB, vol. 17, p. 529) „Căci creștinul, ajutat fiind de har și progresând printr-o bună purtare până la măsura (desăvârșirii) vieții spirituale, consideră drept slavă, desfătare și bucurie de negrăit faptul de a fi urât, de a fi prigonit și de a suporta orice insultă și rușine pentru Hristos; pentru că, punându-și speranța în El, în iubire și în bunurile viitoare, insulta, bătăile
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
viață interioară cu sens propriu, aspect corelat structurii mari a proiectului fiecărei lucrări în parte. Mă refer la cele trei cvartete bartokiene, primul, al 3-lea, al 5-lea, prezente în progamul concertului bucureștean. Sunt motive care mă fac să consider că evoluția pentru prima oară la noi a Cvartetului "Belcea", a acestor tineri bravi muzicieni londonezi, se constituie într-o lecție de conduită profesională pe care destui dintre muzicienii noștri ar trebui să o aibă în vedere. Pe de altă
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
de la fidelitate la trădare și invers. Imprevizibilitatea, surpriza sunt chiar mai mari decât la handbal sau la volei, deoarece terenul este mult mai mare și, în plus, manipularea mingii cu piciorul este mai puțin precisă decât cu mâinile. Putem deci considera că la fotbal teatralitatea mingii este maximă. Simbolismul mingii este în mare măsură cel al sferei, care din cele mai vechi timpuri a exprimat perfecțiunea. Nu există pe suprafața sferei locuri privilegiate sau defavorizate; simetria și omogenitatea sunt totale. Mingea
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
până acum de suficientă atenție și a proliferat la noi în mai toate domeniile de cercetare. Într-un articol din "Idei în dialog" (nr. 7, iulie 2006, p. 50), Al. Baumgarten aprobă punctul de vedere al lui Gh. Ceaușescu, dar consideră că prioritară este formarea în țară a "unui mediu academic sever, cu criterii de competitivitate și cu exercițiul public al polemicii și al stabilirii unui standard de calitate științifică în care să putem forma specialiștii doriți". Dar fără ieșirea în
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
pe suport de hîrtie. Se pare că termenul computeristic englez listing, folosit pentru afișarea și vizualizarea unor programe, s-a specializat parțial pentru punerea lor în formă "tipărită"; în orice caz, dicționarele franțuzești înregistrează verbul lister cu acest sens, îl consideră o creație franceză și îl recomandă implicit uzului. Nu-mi dau seama dacă utilizarea actuală din română se datorează mai curînd sursei franceze, celei engleze sau unei preferințe de dezvoltare internă; în orice caz, se constată o folosire deosebit de intensă
Listare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10434_a_11759]
-
avea urmași a locuitorilor României de toate etniile - afară de una - este, se știe, în continuă scădere. Se socotește că în trei decenii țara va pierde șase milioane de locuitori, lăsând la vetre mai cu seamă pensionari și handicapați. Se mai consideră că fenomenul este general european, că, în linii mari, sosirea de mase de emigranți afro-asiatici va compensa pierderile. Dacă Germania a fost preferată de turci - visul lor istoric s-a spulberat la porțile Vienei -, iar Franța este agreată de vreo
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
s-o fi prins și va trage în ultima clipă de macaz, băgând trenul pe o linie secundară?... Măcar de nu ar fi ocupată și aceea, cine știe cum. Că se mai întâmplă, când n-ai noroc, ori dacă Cel de Sus consideră că nu-i căzu'... Personalul apucă de se pune la adăpost. Acceleratul trece pe lângă el, valvârtej. Mecanicul meu, adevărat, al acceleratului, să-i zicem 35, București-Cluj Napoca, zâmbește ascultându-mi binevoitor povestea. Poveste-poveste. Deși, omul acum știe, mi-e martor
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
în limbă, pare să se întărească poziția formelor fără sufix. Noul DOOM (2005) consfințește această tendință, în mai multe cazuri; de pildă, pentru verbul a absolvi. În DEX, în vechiul DOOM (1982) și în lucrări de lingvistică mai vechi se considera că acest verb suferise o specializare semantică, astfel încît forma absolvă era tipică pentru sensul juridic ("a scuti pe cineva de pedeapsă"), iar absolvește se folosea pentru învățămînt "a termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
vest, un articol de Peter Martos despre evoluția celui mai mediatizat om din România. (În paranteză fie spus: cînd vrei să prezinți profesionist o carte la televizor, ți se atrage atenția să treci sub tăcere numele editurii ca să nu se considere reclamă, în schimb, zi de zi, fără scăpare, pe toate posturile, ți se împuie urechile cu numele multimilionarului GB care, la banii lui, chiar ar putea plăti ca să-și facă reclamă). Din articolul pe care i-l dedică Die Presse
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
dacă ar fi într-o școală, aceasta n-ar fi autorizată... Și mie mi se pare că președintele a vorbit în hieroglife și metafore și de aceea, domnul ministru al sănătății ne lămurește ca pe niște telespectatori tâmpiți, cum suntem considerați: -A fost o percepție greșită a zicerii lui Băsescu despre acel balast reprezentând 80 la sută din Legile sănătății... Iar domnul Nicolae Galie, managerul spitalului, om cu minte, completează cu seninătate imaginile tv precizând: -Trebuie să știți că în curtea
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
poet, cum s-a prezentat la debutul în volumul din 1893, este astăzi complet neinteresant și vetust. Ca dramaturg, a fost foarte productiv, exploatând subiectele istorice, dar abundența retorică îl face greu de suportat. Și totuși, I. Negoițescu l-a considerat pe Iorga funciarmente un dramaturg, în fondul originar al personalității sale: "Concepând istoria ca teatru, Iorga impune elementelor ei caracteristice să fie integrate într-o construcție dinamică" - afirmă criticul în sinteza sa din 1991. În viziunea sa grandioasă, Iorga înfățișează
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
Iorga înfățișează "tragedia acestui neam omenesc", desfășurată în scene, acte și conflicte, susținute de personaje fabuloase. Lui I. Negoițescu nu-i place memorialistica din O viață de om sau din Oameni cari au fost, pentru că portretele nu au vivacitate și consideră, concluziv, că "din atâta putere expresivă, din atâta operă istorică și publicistică, probabil că, literar, va rezista cel mai bine, ca un corpus solid închegat și organic, teatrul lui Iorga, în marginile încăpătoare a vreo cincisprezece drame (ceea ce e considerabil
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
ce e rău într-o astfel de procedare tipografică voi analiza în cronica viitoare. Revin acum la condiția prozatorului Nicolae Iorga. Neamul romănesc în Basarabia e o carte de tinerețe, dacă, în 1905, la 34 de ani, îl mai putem considera tânăr pe atât de precocele, prolificul și prestigiosul istoric, deja autorul a cel puțin cincisprezece cărți, care va deveni în scurtă vreme, în 1910, membru activ al Academiei Române. Naționalismul militantului politic și documentația istoricului de profesie se văd, dar nu
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
și numele lui Lenau poate fi rostit în context bănățean, chiar dacă, realist, Cornel Ungureanu recunoaște: "Lenau nu participă, totuși, la ceea ce s-ar numi literatura Banatului. Dar nicăieri Lenau nu e sărbătorit, omagiat, elogiat ca aici. Încercările de a-l considera pe Lenau bănățean, din ce în ce mai eroice în secolul care a trecut, vin din nevoia de mituri culturale de care Provincia a dus întotdeauna lipsă" (p. 227). Dacă Lenau s-a născut într-un sat din Banat pe care l-a părăsit
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
astfel de oameni, prezența în Parlament e vitală. Fără informații, fără puterea de a manipula împrejurările, fără posibilitatea de a interveni direct asupra pârghiilor puterii tot talentul și ambiția lor n-au nici o valoare. Așa încât, între rușinea de a fi considerați subalternii unui turnător și protejarea intereselor financiare proprii nu au ezitat nici o clipă. Cazul Voiculescu ne arată în ce măsură putregaiul din vremea comunismului continuă să determine viața românilor. Când unul din marii bogătași ai țării noastre capitaliste rostește fără sfială propoziții
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
contextul actual, măsura în care pot fi apreciate drept evenimente ale acestui sfârșit de stagiune. Nu risc a face o apreciere psihosocială a evenimentului muzical în sine. Ar fi, poate, prea fastidios. Aspectele obiective merită a fi observate. Momentele muzicale considerate drept eveniment artistic, serile de muzică petrecute la Ateneu sau la Sala Radio pot fi apreciate fie din perspectiva publicului, fie din aceea a protagoniștilor, a dirijorului, a solistului, cei care propun un anume program de concert, fie din perspectiva
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]