2,124 matches
-
și simplu din minte concertul extraordinar transmis de la Viena în prima zi a fiecărui an, de altfel, una din puținele bucurii pe care mi le-a oferit viața această. Eram tare necăjita, din pricina această și nu știam cum să mă consolez. Astăzi, însă, 3 ianuarie 2013, nu mică mi-a fost mirarea când o persoană pe care abia o cunosc, distinsa doamna Angela Furtună, mi-a trimis concertul INTEGRAL, luat de pe Youtube și astfel, m-am putut delecta, prelungindu-mi sărbătoarea
CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA VIENA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348807_a_350136]
-
credea că pot fi și astfel de părinți. Au mers împreună la CEC ca băiatul să pună banii luați de la secția vinalcool, căci nu putea să-i țină la el. În seara aceea fata a rămas mai mult cu Suman consolându-l pe cât se putea. Cu banii adunați Suman ar fi putut să trăiască destul de bine o vreme, dar era mult mai bine să muncească ceva, undeva. Brigada viticolă era totuși mediul unde se obișnuise și era mulțumit că va avea
ÎNCHEIERE DE SEZON de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348817_a_350146]
-
gemând doar pe dinăuntrul ființei lor sub o asemenea cizmă mult mai războinică la ei, mult mai distructivă cu înțelegerea omului de către om, cu mult mai multă Siberie-n suflet și-n temeri. Atât de multă, încât nu s-au putut consola îndeajuns cu bogăția Premiilor Stalin care li s-au dat și, până la urmă, tot la pistolul de sinucigaș al lui Maiakovski au apelat, ca Fadeev; sau la autoizolarea în sila față de cele literare, ca Șolohov; ca să nu mai vorbim de
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
război civil, dar amuțind când n-au mai găsit aceleași resurse în apăsarea cu care se instala birocrația sovietică; sau alții, dispuși să mintă și să tot caute în jegul spiritual al acesteia chipul omului nou; sau provincialii, regionaliștii demodat-pitorești, consolați cu înalte titluri ale republicilor în limbile cărora scriau; sau generația de după dezgheț, care corespunde oarecum generației mele... Dar acum nu-mi mai permiteam o asemenea catalogare superficială, punându-mi întrebarea dramatică despre ce s-o fi petrecut în sufletul
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
nu eu aduc oamenii la biserică, ci Dumnezeu, din care decurg atitudini esențiale. L-am avut duhovnic pe Părintele Sofian Boghiu, mulți ani. Acesta a reprezentat pentru mine reflexul sau ecoul bunătății și iubirii dumnezeiești. Părintele Arsenie Papacioc m-a consolat în neputința mea de a mă nevoi cu îndelungi rugăciuni sau canoane, încredințându-mă că la Dumnezeu nu contează cantitatea ci intensitatea prezențe, să fii prezent în ceea ce faci și spui. Am primit față către față cuvânt de la Părintele Sofronie
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
tata a avut cai și vite de nu mai încăpeau în curte. Acum la bătrânețe rămăsese numai cu un măgar. Și împins de sărăcie se dusese pe câmp să adune spice în urma secerătoarei. Atmosfera devine apăsătoare și nu știu cum să o consolez. - Alte neplăceri nu a mai avut. - Tata? - Da. - Au venit într-o seară doi tipi la el și l-au întrebat ce pretenții are „după tot ce s-a întâmplat pe câmp”? Tata și-a zis ce pretenții să mai
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
acest destin ironic și funest al nulității, încă ar fi un privilegiu și o onoare, dar și politicul, și moralul, și filosoficul, totul se îndreaptă spre cel mai mic numitor comun al nulității. Această echivalență nefericită ar trebui să ne consoleze, dar ea nu face, în fapt, decât să adauge insignifianței proprii literaturii faptul că aceasta nici măcar nu e singura care este insignifiantă. Și ea nu dispune nici de un privilegiu de esență și nici de unul de situație. Este tocmai
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
-și efectua stajul militar în apitală. Regretabil, dar nimeni nu găsește un cuvânt consolator de spus. Oare de ce fug oamenii de lucruri triste, se intreba Iulia. Cu siguranță că fiecare are deja amărăciunea lui și nu mai are timp să consoleze pe alții. Deși nu face conversație, Iulia nici nu a observat când s-a pus trenul în mișcare. Casele cartierelor marginașe dispar una după alta, iar trenul începe să prindă viteză. La o barieră așteaptă un autobuz plin, cu oamenii
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
ai ei, pe care nici ea n-ar fi putut să jure cu cine-i făcuse de-a lungul anilor, dar cu ajutorul cărora punctase, ricana ea, victorii mărețe asupra bărbaților dotați cu acel maț de umflat burți de proaste, se consolase cu “acea victorie” - cum îi zicea ea, asupra ei însăși, adică își înfrînase spiritul ca să-i triumfe simțurile ... de puștoaică își dorise să se vorbească numai despre ea, se visa crăcoasă ca Natalia Oreiro și frumoasă și vestită precum Cristina
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 24-25 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348366_a_349695]
-
cu ei. -Dragă Aură, Reis spunea că nu s-ar putea trăi dacă sar zăbovi îndelung asupra gândurilor despre moarte. Așa că, ei nezăbovind nici-o clipă asupra trecerii noastră în eternitate, se cred nemuritori ... -Cesare Povese spunea că nimic nu poate consolă o moarte. Toate marile discursuri ce se rostesc despre necesitatea ei, despre valorile ei, despre prețul acestei treceri, nu fac decât să o arate în totală ei goliciune, si mai îngrozitoare. - Mai întotdeauna numai după ce moare omul i se scot
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ZECEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348431_a_349760]
-
dă votul, fie, individul, forță de muncă (productivă) și societate de consum(at) (surogate) dizolvat ireversibil în gloata deasupra căreia sunt doar EU. Tu?!... În altă situație, când neuronul își face treaba (admit că înțelepciunea e greu de atins!), ne consolăm cu maxima poetului intrată, deja, în folclor: „lumea este, așa cum este, și ca lumea suntem noi.” Iar de aici și până a privi în cel de lângă tine (evident, empatic, nu ca vițelul la poarta nouă! Nu de alta, dar nu
EU -TU (IDENTITATEA, DIFERENŢA ÎN A FI ŞI ETC-UL) de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345030_a_346359]
-
o voce exagerat de dulce, nici să dialoghezi mândru și trufaș, ci în toate să reduci ori să simplifici din dimensiune. Să fii bun cu prietenul, moale blând în slujire, lipsit de răutate cu impertinenții, filantrop cu săracii. Să-i consolezi pe suferinzi, să-i vizitezi pe cei ce se află în mâhnire; să nu disprețuiești pe nimeni niciodată. Să fii amabil cu interlocutorii, vesel în răspunsuri, dispus, ușor de abordat de către toți. Să nu atribui elogii sinelui tău, nici să
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
Vasea era mai docil decât un câine. Nu avea curaj nici măcar să ne privească în ochi. Singura care-l privea cu milă, era mama. Mama, o sufletistă care plângea și dacă omora o muscă. Ea era singura care-l mai consola și nu o dată l-am surprins pe Vasea cu lacrimi în ochi atunci când vorbea cu ea. Ei și? Ce-mi păsa mie? Erau problemele lui, iar dacă mama voia să se încarce psihic cu toate necazurile lui, nu avea decât
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
într-o seară, a răcit și s a cununat cu Natașa și atunci s- a lăsat de cântat. Salut, băi vere! Ce faci, mai trăiești zicea unul, oprind și el mașina lângă noi. Bă da ce burtă ai făcut îl consola altul, care abandonase mașina în mijlocul drumului și se înfrupta acum din niște pupături mai întâi cu Natașa și acum cu unchiul Măi da cum e pe la Portogalia aia, cum d- ai ajuns tu tocmai pe acolo îl zgâlția altul pupându-
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
Încrederea fetei în ea și în sentimentele sale creștea. Nu era doar ea singură și secretul ei în fața vieții. Știa, de înainte de a i se dărui lui, că dacă acesta nu va aprecia la adevărata valoare gestul său, se va consola cu gândul că cel puțin a făcut-o din devotament și din iubire pentru el. - Hai să dansăm. Vreau să te strâng la piept încă o dată și să mă bucur de prezența ta. - Și după aceea? - După aceea? Vom vedea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
devenise precipitată. A înțeles că efortul depus pentru a fi “în ritm”, cum îi plăcea să spună, era peste puterile sale actuale. - "Poate că are dreptate Ștefan când spune că după tratamentul de recuperare voi fi mai în formă", se consolă ea singură. Veni cu brațele ridicate și-l îmbrățișă pe Ștefan de mijloc ca un copil vinovat de vreo ghidușie, care-i cuprinde cu mânuțele sale micuțe picioarele mamei, într-o strângere plină de afecțiune, știind că acolo găsește protecția
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Dalia. Când o văzu pe Felicia ieșind din baie cu un prosop legat să-i protejeze părul și cu altul mai mare aruncat neglijent peste șolduri, dezvelindu-și cele mai atractive părți ale corpului, chiar îi venea să înjure. Se consolă însă cu faptul că doar va schimba repertoriul și partenera. Va schimba o femeie versată în amor, dar de vârstă mijlocie, cu una neexperimentată, dar fragedă ca un boboc de trandafir gata să înflorească. O floare care abia și-a
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
acestea printr-o întâmplare, chiar ceva mai năstrușnică. Punându-și ele lacăt pe dulapul unde și-au lăsat hainele în vestiar, au plecat să-și facă programul. Când s-au întors la haine, au găsit o femeie plângând și altele consolând-o. "Nu îmi găsesc hainele, le caut de o ora, nu pot să înțeleg cum au putut să dispară?". A anunțat administrația care s-a prezentat imediat și a ajutat-o, dar în zadar. A dat telefon acasă să-i
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
în zadar. A dat telefon acasă să-i aducă haine și încălțăminte, zarvă mare, plânsete, căutări și iar căutari, dar hainele nu erau și nici nu se întrezărea vreo șansă să mai fie găsite. Induioșate, Andaluza și Mara o mai consolau și ele cum se pricepeau mai bine. De la o vreme, Mara a deschis dulapul și... minune, acolo erau hainele femeii, iar hainele lor erau în dulapul alăturat, neîncuiat. Dulapurile nu sunt numerotate și e lesne lucru să uiți în care
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
fetiță. Oamenii o plăcură mult pe Sica și au luat-o imediat cu ei. Din ziua aceea, Doru nu o mai văzu niciodată. Suferi în taină și se apropie mai tare de călugăr, care i-a fost alături, să-l consoleze. Curând, băiatul termină clasa a opta în sat și trebuia să meargă la liceu. Partidul comunist îl înscrise la un liceu industrial cu specific auto, din orașul vecin. A fost cazat la căminul unității școlare. Doru a devenit astfel, pasionat
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
să ne pună răbdarea la încercare cu orice preț, spaniolii ne mai trag o fraiereală oficială, pe 28 decembrie - Ziua Inocenților - echivalentă cu 1 Aprilie de pe la noi. Trecem, așadar, resemnați pragul Anului Nou și ne pregătim de pe acum de normalitate, consolându-ne că am rămas fără cadouri. Când colo, ce să vezi?! Pe 6 ianuarie, răsună ulițele de hărmălaie, ca la balamuc. Suflarea satului se adună să întâmpine nu un Moș, ci trei deodată! Cei trei Crai de la Răsărit - „Los Reyes
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
nu puteau să-și permită locuri decît la" galerie", sau mai bine zis, sus "la cucurigu".Pe mine, în schimb, mă lua la locurile scumpe, în fotoliu de orchestra-din fericire,era deja altă epoca și tata cistiga bine! El mă consolă de fiecare dată cînd plângeam pentruca murea ba Gilda, ba Violetta,ba Turiddu , și-mi spunea :" Nu plânge! Ai să vezi că n-a murit cu-adevărat!ai s-o(să-l) vezi ridicându-se la sfarsit!"Și eu așteptăm
DADU...ÎNTÂMPLĂRI AMUZANTE, GÂNDURI,CRÂMPEIE DE VIAȚĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373162_a_374491]
-
așteptare și încă o săptămână și de la Bebe nu primise telefonul promis. „Poate se întâmplase ceva, ori nu auzise telefonul sau nu fusese în casă când sunase”, gândea Violeta cu speranța că nu fusese așa de repede abandonată. Ca să se consoleze, considera că totul trecuse și nu mai avea nici un motiv să-și facă griji. „Ce mai contează acum ce a fost!... Timpul nu intră în sac!” se încuraja ea pentru a-l uita, dar parcă ceva o rodea, nimic altceva
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
chiar despre ce înseamnă pentru noi să fim fericite. - Așa este! Uneori ne mulțumim cu atât de puțin ca să fim fericite, încât se pune întrebarea: de ce ne complicăm adesea viața singure? - Desigur, de aceea și eu am început să mă consolez, să-mi spun că nu le pot avea pe toate. Măcar să am un soț pe care să-l iubesc cu adevărat și care să mă iubească la rândul său și o familie lângă mine. Cu timpul te obișnuiești cu greul
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
pe pământ n-oi mai putea pluti Și pasul meu se va încetini, Cu resemnare mă voi mulțumi Doar...lumea a privi. Iar când vederea-mi va pieri și ea, Culoarea lumii n-o mai fi a mea, M-oi consola atunci doar cu-a putea Auz de a avea. Când simfonia lumii va pieri Și-oi înceta de a mai auzi, Un dar dumnezeiesc voi folosi: O floare-a mirosi. Iar când parfum lumea n-o mai avea, Miresme minunate
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]