2,265 matches
-
criteriului compozit versus modelul criteriului multiplu. La începutul anilor 1970, Campbell, Dunnette, Lawler și Weick au elaborat modelul criteriului general iar, în 1973, James a propus modelul criteriului integral în care se coroborează modelele anterioare cu procedurile de validare la construct (Pitariu, 2000). Anii 1980 au marcat un moment crucial în elaborarea modelelor de evaluare a performanțelor datorită lui Landy și Farr care au construit un model - modelul Landy-Farr - ce accentuează procesele cognitive ale evaluatorului, fără a neglija implicarea variabilelor situaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ale lui Maslow și Alderfer. Mediul de muncă include caracteristicile locului de muncă care provoacă reacții pozitive sau negative angajatului. Factorii motivatori și cei igienici din modelul lui Herzberg, ca și elemente vizând stabilirea obiectivelor, resursele materiale disponibile descriu acest construct. Figura 12.10. Modelul integrativ al lui Katzell și Thompson (1990) Stimulentele constituie stimuli ai locului de muncă care sunt relevanți pentru satisfacerea nevoilor personale sau, în termeni cognitivi au o valență pentru angajat așa cum o prezintă teoria așteptărilor a
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Obiectivele reprezintă o stare finală sau anumite rezultate spre care este direcționat un anumit comportament la locul de muncă, acestea fiind determinate și de normele angajaților (definite ca standarde de comportamente considerate ca fiind potrivite în mediul de muncă). Echitatea, construct preluat din teoria lui Adams, împreună cu legătura inversă dată de reîntărire, se referă la echilibrul dintre performanță și recompensă perceput de către angajat, acestea influențând nivelul de menținere al performanței finale. Reîntărirea (Robbins, 1998) este un concept preluat din abordarea behavioristă
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
postului Cerințele postului Îndatoriri legate de post Relațiile postului Autoritatea postului Condiții fizice ale muncii Organizații aplatizate Echipe de lucru Organizația fără granițe interne Restructurarea Fidelitatea Validitatea cercetării internă externă Validitatea de conținut relativă la criteriu predictivă concurentă retrospectivă de construct Sensibilitatea Puterea statistică Examen psihologic Observația Testul Chestionarul construirea întrebărilor pretestarea Interviul Focus-grupul Evaluarea psihologică Aprecierea performanțelor Cercetarea psihologică raport de strategii de erori de Norme deontologice Relații între variabile cauzale false mediate moderate Experimentul natural de laborator Reprezentări grafice
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Polirom. Foster, J.J. (2000). Motivation in the workplace. În N. Chmiel (editor) Work and organizational psychology (p.302-326). Oxford: Blackwell Publishers. Frei R.L., McDaniel M.A. (1997). Validity of customer service measures in personnel selection: A review of criterion and construct evidence. Human Performance. 11, 1-27. Frese, M. (1998). Work and organizational psychology. În M. Eysenck (editor) Psychology an integrated approach (p.624-667). New Jersey: Prentice Hall. Furnham, A. (1997). The psychology of behavour at work. The individual in the organization
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
A process theory, simulation model and tests. The Leadership Quarterly, 12, 75-112. Jarvis, P. (2000). Globalisation and the Future of the Education of Adults. Revista de Științe ale Educației, 2(1-2), 15-25. John, O.P., & Benet-Martinez, V. (2000). Measurement: Reability, construct validation, and scale construction. În H.T.Reis și C.M. Judd (eds.). Handbook of Research Methods in Social and Personality Psychology (p. 339-369). Cambridge: Cambridge University. Juravle, T. (2002). Femeia manager: Influența diferențelor de sex asupra stilurilor de conducere. Revista de
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
studies published between 1964 and 1982 and the investigation of study characteristics. Personnel Psychology, 37, 407-422. Schruijer,S.G.L., Vansina, L.S. (1999). Leadership and organizational change. An Introduction. European Journal of Work and Organizational Psychology, 8(1), 1-8. Schuler, H. (1989) Construct validity of a multi-model employment review. În Fallon B.J., Pfister H.P., Brebner, J. (eds). Advances in industrial and organizational psychology. New York: North Holland. Schuler H. (1993). Social validity of selection situations: a concept and some empirical results. În H. Schuler
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
care prezintă risc adaptativ în procesul de adaptare, de la nuanțe voalate până la tendințe puternic patologice. 2. Chestionarul de personalitate 16 P. F. (R. B. CATTELL) Chestionarul are două forme paralele a câte 187 itemi. Factorii evaluați prin analiză factorială sunt constructe bipolare care încearcă să cuprindă mulțimea de manifestări comportamentale specifice dimensionării, în mod gradat, de la unul dintre polii acesteia caracterizat printr-o maximă exprimare în comportament a unei extreme a dimensiunii, spre celălalt, caracterizat printr-o maximă exprimare a opusului
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Când nevoile psihologice de bază sunt satisfăcute atunci individul va promova un comportament de adaptare și integrare, având un impact pozitiv asupra bunăstării personale (Deci & Ryan, 2008). Teoria autodeterminării se concentrează pe aceste trei nevoi fundamentale pentru a promova un construct psihologic care să interpreteze cât mai corect rezultatele cercetărilor cu privire la formele de manifestare ale motivației și la modul în care acestea sunt reglate pe un continuum de la comportament puternic controlat la comportament autonom. Sunt specificate, astfel, mai multe tipuri de
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cosmin Prodea, Ioan Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_788]
-
a face cu o schimbare inedită, fundamentală și ireversibilă la nivel global ca o consecință a intensificării tendințelor inerente corporatismului capitalist, dar există și un grup semnificativ de specialiști care continuă să fie sceptici față de realitatea globalizării considerând-o un construct discursiv menit să legitimeze noile politici neoliberale. Paul Hirst și Graham Thompson susțin că globalizarea nu și-a făcut încă apariția (apud. Coronado, J.P., 200312). Concentrându-și analiza pe elementele de ordin economic, aceștia afirmă că în absența criteriilor
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
asupra grupurilor de emigranți pun în evidență și o alternativă la această reacție ștergerea diferenței și îmbrățișarea totală a valorilor culturii gazdă. Albert Memmi (1995) descrie cele două răspunsuri ca atitudini tipice activate la întâlnirea între culturi, în ciuda ficționalității unui construct ca acela al identității culturale, important nu atât prin realitatea, cât prin eficacitatea sa. Aceste considerente conduc la ideea că noțiunea de identitate culturală nu se poate baza pe o concepție statică, încremenită într-o formulă de-a gata, ci
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
acest proces. El distinge între conceptele de cod elaborat și cod restrâns, ca două modalități de raportare la realitate și de construire a conștiinței în funcție de apartenența la clasă. Bernstein afirmă că, pentru clasa dominantă, modalitatea predilectă de a înmagazina în constructe lingvistice realitatea este elaborată, în sensul unor conotații variate ale semnificanților și a unei sintaxe complexe. Clasa defavorizată face mai degrabă apel la un cod restrâns, cu conotații sărace și o sintaxă de natură utilitară. Pornind de la aceste aserțiuni, autorul
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
patternuri observabile de cunoștințe și deprinderi, susținute de trăsături de personalitate specifice, de care un manager are nevoie pentru a îndeplini cu succes responsabilitățile postului ocupat în organizație”: Fleishman și Peters (1962) afirmă că la baza comportamentului managerial stau două constructe majore: considerarea și structura inițiatoare. Considerarea implică acțiuni manageriale orientate spre dezvoltarea unei încrederi mutuale între manager și subordonați, bazată pe respectul pentru ideile subordonaților și considerația pentru sentimentele acestora. Structura inițiatoare reprezintă măsura în care managerul este capabil să
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
natura și interacțiunea variabilelor articulate schematic în următoarea ecuație: variabilele personale și factorii de mediu se „filtrează” prin intermediul proceselor de evaluare și gestionare a stresului (coping), influențând efectele stresului. Testarea modelelor impune însă din partea cercetătorilor cel puțin două eforturi: validarea constructelor psihologice incluse în model precum și a instrumentelor de măsurare aplicate; utilizarea metodelor statistice adecvate. Nici una dintre contribuțiile teoretice care au exercitat influență asupra orientării științifice generale în problematica S.O. nu surprinde însă suficient de bine relația particulară dintre caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
stres. Divergențele de opinii sau chiar unele dezvoltări conceptuale complementare privesc următoarele domenii, care deschid/impun cercetări pe viitor: clarificarea terminologiei S.O. (stresul ca stimul extern vs. răspuns vs. interacțiune persoană-situație) și a delimitărilor conceptuale, operaționalizarea mai eficientă a constructelor care urmează să fie măsurate pentru creșterea validității relativă la construct. lungimea (întinderea în timp) și „încărcarea” secvenței cauzale a procesului S.O. cu cât mai multe variabile-criteriu (de exemplu performanță individuală, eficiență organizațională, satisfacție, sănătate fizică și/sau mentală
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
următoarele domenii, care deschid/impun cercetări pe viitor: clarificarea terminologiei S.O. (stresul ca stimul extern vs. răspuns vs. interacțiune persoană-situație) și a delimitărilor conceptuale, operaționalizarea mai eficientă a constructelor care urmează să fie măsurate pentru creșterea validității relativă la construct. lungimea (întinderea în timp) și „încărcarea” secvenței cauzale a procesului S.O. cu cât mai multe variabile-criteriu (de exemplu performanță individuală, eficiență organizațională, satisfacție, sănătate fizică și/sau mentală, variabile organizaționale, structurale sau procesuale), variabile independente, dependente, moderatoare de măsurat
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
al persoanei Această conceptualizare nu asumă aspectul cauzal intern al unei dispoziții, ci mai degrabă pleacă de la ideea că trăsăturile sunt simple concepte lingvistice utilizate de indivizi pentru a prezice și înțelege conduita proprie și pe a celorlalți. Spre deosebire de teoria constructelor personale (Levy, 1970; Kelly, 1955), în care trăsăturile (constructele) sunt nu determinate de stimulii externi, ci construite activ de subiect, la nivelul acestei concepții accentul cade pe forța și valoarea stimulilor externi, care sunt deopotrivă „importați” și construiți de subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
al unei dispoziții, ci mai degrabă pleacă de la ideea că trăsăturile sunt simple concepte lingvistice utilizate de indivizi pentru a prezice și înțelege conduita proprie și pe a celorlalți. Spre deosebire de teoria constructelor personale (Levy, 1970; Kelly, 1955), în care trăsăturile (constructele) sunt nu determinate de stimulii externi, ci construite activ de subiect, la nivelul acestei concepții accentul cade pe forța și valoarea stimulilor externi, care sunt deopotrivă „importați” și construiți de subiect. Teoria cognitivă se bazează pe tipul D de variabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
mai bună întrebuințare talentelor istorice, precum și experiența să vastă în guvernul papal și în serviciul familiei Medici. Scriind Storia d'Italia [Istoria Italiei] (1537-1540) care urmărea destinele tuturor marile puteri italiene simultan, Guicciardini a avansat ideea de "Italia" ca un construct semnificativ care a fost deja prezent în Italia illustrata a lui Biondo, dar pe care istoricii nu reușiseră până atunci să o dezvolte. Cercetarea lui Guicciardini era comprehensiva. El avea o bibliotecă extinsă și a folosit-o bine. El a
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
p. 165) sau, încă mai sintetic, "vorbitorul dintr-un poem" (Myers și Simms, 1985, p. 230), ca elemente distincte de eul empiric. Desigur, s-ar putea aduce și alte exemple concludențe. Aceste rafinamente critice sugerează că eul nu este un construct unitar și că respectivul clivaj este un deziderat teoretic dacă se urmărește clarificarea procesului de creație artistică și a elementelor implicate în acestă. În contextul strict al cercetării mele, consider că este mai util să diferențiez între eul empiric, implicat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
privitoare la actul creației poetice, al cărui rezultat nu este nici ironic, nici comic, ci tragic. Caracterul sau tragic se datoreaza naturii perisabile a oricărei creații materiale, care reprezintă un substitut modest al creației absolute, eterne (idee platoniciana). Că orice construct solid, orice artefact uman este conținut în sine, de vreme ce expansiunea este imposibilă. Prin urmare, el este condamnat să facă parte dintr-un sistem rigid, fie el social, filosofic, estetic sau religios sau, în termenii lui Blake, este sortit să cadă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a artistului. În termenii lui Damrosch, Jr., "funcția imaginației este, astfel, aceea de a trece dincolo de imaginile lumii obișnuite, catre formele adevărate la care ele iau parte" (1980, p. 14). În cazul lui Blake însă, lumea obișnuită, văzută ca un construct eronat, încetează să mai existe, locul ei fiind luat de o realitate transfenomenală numită Eternitate și guvernată de legile omnipotente ale imaginației 67. Pot chiar să afirm că Eternitatea devine, în compoziții precum The Ghost of Abel, echivalentul forței creatoare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a gigantului Albion, ca summum al ființelor umane, transpare din argumentația lui Nicolaus Cusanus. Se poate observa, astfel, modul in care una dintre metaforele favorite ale lui Blake, utilizate pentru a desemna formă spirituală a umanității, este, la origine, un construct pur religios, incluzând calități ontologice deopotrivă umane și divine. (Trebuie notat, între paranteze, că artistul englez împrumuta simbolul vizionar în chip deliberat din descrierea "marelui om" a lui Swedenborg). Iată fragmentul în cauză: "Dacă te-ai gândi la omenire că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
emoții/intelect: "The daughters of Beulah terrified have closd the Gate of the Tongue / Luvah and Urizen contend în war around the holy tent" (E: 311). Night the Second aduce în prim-plan construirea, de către Urizen, a Carapacei Lumii, "un construct al rațiunii pure" (Wilkie și Johnson, 1978, p. 51). Aceasta este partea exterioară a Oului Lumii, care, la rându-i, reprezintă universul spațiotemporal. Carapacea Lumii este, pur și simplu, cerul, care adăpostește toate greșelile săvârșite vreodată de om (aici, eu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Creating" (E: 129). Metaforă complexă ce descrie sânul lui Satan înfățișează de fapt ruină completă a artei decăzute. Fiindcă omul se găsește în centrul tuturor eforturilor estetice blakeene 201, arta este personificata, iar cititorul este confruntat, astfel, cu perspectiva unui construct antropomorfic steril și lipsit de viață. Formă arhitectonica prezentată, desi decrepita, nu-și abandonează însă iluzia grandorii, asemenea monumentelor antichității: "I also stood în Satans bosom & beheld its desolations! / A ruind Mân: a ruind building of God not made with
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]