79,616 matches
-
Poveștile despre "alții" care, în primul "experiment" al Ruxandrei Cesereanu și al studenților ei, puteau, măcar ipotetic, să ajungă "de-ai noștri", să ne prindă din urmă, ne plimbă, aici, și printr-o altă lume, a celor care și-au construit, din date (biologice, nu sociale) mai puține, o altă "normalitate", restrînsă. Ei sînt "copiii unui Dumnezeu mai mic". Copii suferind de paralizie cerebrală, oameni condamnați la negru, jucîndu-se neîncetat de-a baba oarba, locuitori ai "țării B (bătrîni și bolnavi
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
întoarce niciodată. Oare?, parcă-mi șoptește Tocilescu în urechi. Slăbiciunile omului sînt incalculabile, perverse, dușmănoase. Și nasc monștrii. Chiar dacă textul lui Denis Dinulescu este inconsistent în destule puncte, el îi dă lui Tocilescu și întregii sale echipe posibilitatea de a construi acest joc terapeutic. De a întoarce timpul. De a răsuci cuțitul în rană. Cel puțin în rana mea. Este o formă de exorcizare. Susținută impecabil, în reprezentația pe care am văzut-o eu, de Florin Călinescu, Coca Bloos, Mihai Dinvale
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
multe euri, o succesiune descumpănitoare de identități distincte, dezvoltate fiecare pe orbita ei logică. Esența personajului, centrul de greutate al adevăratului Antipa se distribuie pe ambele talgere ale balanței, într-un echilibru pe care prozatorul mizează și pe care își construiește întregul roman. Speță de realism paradoxal, analitic și geometric, dispersiv și integrator, Lumea în două zile ilustrează, de la început și până la sfârșit, o structură bipolară, romancierul dovedindu-se atent și consecvent în delimitarea și cartografierea fiecărui teritoriu. Atâta simetrie ar
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
poftei, apropiindu-se de cei ce l-ar ajuta și totodată respingând persoanele care ar avea chiar și numai o singură opinie diferită de a sa. Filavtia este în final o imensă autoînșelare, o autoamăgire 75 când, crezând că ne construim fericirea, de fapt ne îngropăm în durere, în frică și în întuneric, totul fiind văzut ca o viață în paradis, când de fapt este un iad interior bine camuflat. Cel robit de această patimă a filavtiei sau a iubirii trupești
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în ele, fiind împins de poftă 85. În viziunea patristică, nu numai multa mâncare duce la curvie, ci și băutura folosită în mod necumpătat. Sfântul Apostol Pavel, când s-a adresat în scris credincioșilor din Efes, orașul unde s-a construit templul zeiței Artemis (Diana), renumit pentru orgiile sale, le-a dezvăluit taina iubirii curate și sfinte dintre bărbat si femeie, apoi le-a poruncit : Să nu vă îmbătați de vin, în care este pierzanie (Efes. 5, 18). Prin duhul alcoolului
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
pe de altă parte autorul vrea să legifereze un concept alternativ de poezie, mai ales în contrapartidă la "plutonicul" lui Ion Negoițescu, căruia îi reproșează perspectiva unilaterală: "Exaltarea Ťțâșniriiť vizionare ține de un concept al explorării poetice agresiv-individualist până la anarhie, construit împotriva ideii de cod literar înțeles ca normă socială." Or, continuă monograful, "de ce ar reprezenta, neapărat, această egalitate cu sine sui generis (...) criteriul suprem al valorii poetice?" Firește că, într-un plan aprioric, reacția lui Caius Dobrescu e pe deplin
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
de spectacolul lumii, el îl și creează. Tocmai de aceea funcționarul de la ghișeu e un Dumnezeu, dar și un demon: el nu disperă, ci se amuză. Hedonist, devine un regizor - dincolo de bine și de rău - fascinat de posibil. Astfel, el construiește în virtual, cu o accentuată conștiință a ipoteticului. Așa încît, la origini, diferențele dintre I.L.Caragiale și Mateiu Caragiale nu vor fi fiind atît de mari. Numai că dacă fiul își pune o mască pentru a se salva, și masca
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
realitatea e deja interpretare. În acest context, mai contează - nu adevărul, care rămîne o iluzie, ci - faptul concret, istoria reală?! Nici măcar interpretarea nu mai contează, ci doar iluzia realului, proliferarea ei virtuală. Pînă și un basm parodic, precum Mamă..., se construiește pe tema realității care maschează adevărul. Nu-i, însă, deloc acesta exemplul cel mai elocvent (decît poate prin surpriză) - căci scrieri majore ale lui I.L.Caragiale, dar și dintre acelea risipite prin gazete de tot felul, se construiesc ca arhitecturi
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
Mamă..., se construiește pe tema realității care maschează adevărul. Nu-i, însă, deloc acesta exemplul cel mai elocvent (decît poate prin surpriză) - căci scrieri majore ale lui I.L.Caragiale, dar și dintre acelea risipite prin gazete de tot felul, se construiesc ca arhitecturi în virtual. E o dovadă în plus că pentru Caragiale nivelele acestea de înțelegere a realității, de unde se edifică perspectiva ironică a denunțării adevărului ca iluzie, constituie o miză majoră. În fond, dacă există o "ideologie" a scrisului
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
fără cezuri, călătorii narative într-un Paradis cu arhitectură gastronomică, dispariții nemotivate. Așa încât geometria reliefului din Țiganiada, cu denivelările sale, e absolut nefirească. La fel cum, nici sub aspect literar, Budai-Deleanu nu se află într-un canon al firescului. El construiește, cu bună știință, o jucăreauă deloc ușor de abordat. Comedia literaturii e indigestă pentru lectorul care, naiv, crede în "literatură". în acest caz, premisa unei lecturi feminine ar fi depistarea lucidă a convenției și - abia acum - admiterea ei drept realitate
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
și mai mică, și mai gustoasă, și mai sălcie pe care ți-o aruncă povestea, fermecătoare în sine, e de bună seamă un text căruia vrei să-i cauți, fără teama că- ți agăți croșeta teoriei, device-urile narative. Un text "construit", și încă bine, amintind, pe departe (de dragul "arheologiei"...) de Zmeura de cîmpie (cu "rotițele" mult mai la vedere deci, firește, mai supărătoare), unde știința, topită, de fapt, într-o subiectivitate cu pretenții, era "marcată" strîns de-o viclenie a istoriei
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
să ia fiecare ceva, ca să mulțumim pe toată lumea" a funcționat din plin, sfîrșind, previzibil, prin a nemulțumi pe toată lumea. Au fost, mereu, și erori, și gafe, scăpări impardonabile pentru istoria teatrului, mari nedreptăți sau judecăți prin compensație. O tradiție se construiește foarte greu. Cred că este meritul lui Ion Caramitru aici care, dincolo de orice gust amar, deși atacat direct în fiecare an, fără să aibă vreun amestec în deciderea nominalizărilor sau premiilor - el doar alcătuiește juriile - a mers mai departe, conștient
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
cu echivalentul sumei cu care cel mai cârciogar senator al opoziției și-a plătit cuibul fericirii, unde pune în dulap toga de avocat și în a cărui catifelată liniște meditează profund dacă nu e momentul achiziționării altuia, cu piscină. Se construiesc cu miile, pentru studenții săraci, s-ar simți întinerit. Și apoi, apa se poartă. Ar întineri, poate ar da în mintea copiilor. Tot s-a pus la dispoziția școlarilor un compact stoc de calculatoare performante la de două ori prețul
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
de filmare să fie un altul de a sugera că omul e condiționat de mediul său, sau, cel puțin, nu asta mi se pare a fi "ideea principală". Mai degrabă mi se pare că Tarkovski ne joacă feste și-și construiește filmul pe un filon mitic. Prologul filmului arată un țăran care se suie într-un balon primitiv, privește pământul de sub el (și noi odată cu el, camera reflectându-i perspectiva) și apoi se prăbușește letal. Fie-mi îngăduit să văd în
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
a fost considerat prima culegere reprezentativă de eseuri în literatura basarabeană. A avut tăria de a-și nega întreaga producție literară datorată epocii proletcultiste, printr-un gest întrucâtva asemănător cu acela al lui A. E. Baconsky. Disc (1968), un roman construit pe structura unei povestiri retrospective, marchează împlinirea vârstei de 50 de ani ai scriitorului. Am impresia că destinul său public poate fi comparat cu situațiile unor Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu sau Maria Banuș, trecând de la pactizarea vinovată
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
febril contacte cu aristocrați, cu prosperi oameni de afaceri, dar și cu renumiți oameni de știință, scriitori, artiști, de la Hans Christian Řrsted, Ludwig Tieck, Adalbert von Chamisso, Bertel Thorvaldsen, pînă la Charles Dickens, Victor Hugo, Franz Liszt și Felix Mendelssohn-Bartholdy. Construindu-se pe sine, clădindu-și (cu migală și cu neclintită hotărîre) mitul personal, Andersen se prezintă drept un edificiu frapant de eterogen, greu (ori chiar imposibil) de clasat și de evaluat în manieră definitivă. Persoană excentrică, nu cine știe ce atașantă (chiar
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
aceia care nu s-au întîlnit niciodată cu științele exacte, l-or fi bănuit pe severul poet de pusee autoreferențiale duse pînă la cel mai înalt narcisism. Au trecut de la acel moment ani buni, din cînd în cînd afirmația poetului, construită cu o precizie de axiomă, a mai fost amintită, dar cum nu s-a găsit încă nimeni care să o ia foarte în serios și să-i cerceteze esența, ea a rămas pe mai departe o formulă pregnantă și nimic
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
amorf și forma în plin proces al zămislirii, în vreme ce Constantin Răducan exploatează substanțele definitive și formele gata constituite. Acoperind aproape didactic termenii binomului feminin - masculin, nocturn - diurn, selenar - solar etc. , ei sugerează unitatea incontestabilă a lumii vizibile, aceea care se construiește și se sprijină tocmai pe această coexistență a contrariilor. În mod evident, Flora Răducan reprezintă, prin însăși submersia ei continuă în penumbrele umede ale materiei, universul feminității și al regimului sublunar, pe cînd Constantin Răducan, prin elogiul formelor finite și
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
dacă el însuși nu intră efectiv în structurile, în comportamentul și în dinamica acelui grup. A vorbi acum, de pildă, despre pictorul francez Jean Neilyes, doar în virtutea faptului că este francez prin naștere și prin formație, după ce el și-a construit întreaga sa operă în spațiul picturii românești, este un adevăr incontestabil în ordine strict civilă și genealogică, dar fără nici o relevanță în discursul istoriei artei. Neilyes este pictor român prin toate datele carierei sale, deși el rămîne francez prin elementele
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
și genealogică, dar fără nici o relevanță în discursul istoriei artei. Neilyes este pictor român prin toate datele carierei sale, deși el rămîne francez prin elementele obișnuite de identificare a persoanei. La fel se întîmplă și cu nativii români care își construiesc exclusiv cariera în alte culturi și în alte contexte socio-profesionale. Care este, în aceste condiții, statutul unor artiști plastici care au ascendență etnică românească, dar sînt cetățenii unor alte state și s-au născut, s-au format și activează exclusiv
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
siguranță pe firul subțire dintre sentimentul real și sentimentul indus, e nefericită din cauză că acum trăiește prost, dar și din cauză că a ajuns să creadă că înainte trăia bine. Râzi, ți-e milă, dar nu ți-e niciodată silă. Gabriela Popescu - aroganță construită pe o teribilă neîncredere în forțele proprii - joacă aparența și esența reușind să evite stridențele primei ipostaze și substanța lacrimogenă a celei de a doua. Fetele Volkov - Delia Nartea și Irina Cornișteanu - pun în puținele lor vorbe și în dansul
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
XIX-lea. Eu am preferințe pentru secolele al XI-lea și al XII-lea, pentru momentul culminant al Evului Mediu. Mi se pare că atunci a fost cea mai liberală societate și cea mai eficientă în ce privește concepțiile civilizatoare durabile: se construia pentru milenii". Firește, eseistul nu este ispitit de futurologie. Nu crede că viitorul ar putea fi prevăzut, el neavănd "formă", iar prezentul însuși n-ar fi decăt "ultimul stadiu al trecutului". enomenele tehnologice, de la mașina cu aburi și calea ferată
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
obligă să fie bun... Dreptul de a muri, singurul drept, de fapt, al săracilor. Comunismul, altfel gândit, s-ar putea să fie doar amânat... * Groaza mărește lucrurile impunându-le cu brutalitate spre atenție instinctului de conservare. * Distrugând, copiii învață să construiască. * |mbătrânind, redevii ceea ce, cu multe prefaceri și viclenii, ai crezut mult timp că ești... Ceea ce lăcomia, minciuna, iubirea de sine, fantezia mai mult sau mai puțin profitabilă, a complicat în tine...
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
filmului, "machiaj special și efecte vizuale"). Bietul actor a suportat și ședințe de cîte zece ore de machiaj, pentru carnea care se jupoaie în timpul biciuirii, pentru lovituri și tăieturi cît mai autentice; aflăm că "în cele din urmă, machiorul a construit chiar o dublură de cauciuc pentru Caviezel, care să poată fi suspendată pe cruce pentru planurile generale, pentru ca actorului să i se poată ușura suferințele". Este punctul nevralgic al filmului: nu numai în planurile generale, dar în toate planurile, ai
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
perquè de tot plegat (De ce-ul totului tot,1993) până la Guadalajara (1996), literatura sa a evoluat spre refuzul oricăror elemente superflue, atât în ceea ce privește ficțiunea (pornind de la detalii banale spre a ajunge la limitele absurdului), cât și felul de a o construi - logică riguroasă, refuzul oricărei psihologii, un stil esențializat, un ritm surprinzător, un umor subtil, mai mult neliniștitor decât amuzant. Proza de față face parte din volumul Guadalajara, în curs de apariție în colecția „Biblioteca de cultură catalană” a Editurii Meronia
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]