1,915 matches
-
Documentele haosului (1993), Cîntece de amăgit întunericul (1996), Duminica fără sfârșit (1998) și iar Documentele haosului (2003), care dispun poemele într-o ordine diferită de cea cronologică, reprezintă o sinteză a temelor și a motivelor lirice frecventate de autor. Refuzând contemplarea detașată și reflexivitatea temperată, poetul este un „damnat”, un crucificat pe altarul îndoielilor, care își asumă cu devoțiune emfatică martiriul incertitudinilor și scrie poemele sacrificial, cu religiozitatea unui „ales” de sorginte romantică. Descoperirea sinelui și a lumii nu se face
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
au înmulțit într-o măsură covârșitoare, în raport cu opera, permițând biografilor să constate contradicțiile dintre teorie și practică, ba chiar și nepotrivirile dintre mesajul operei și caracterul intim al autorului.” Asta nu înseamnă că C. părăsește biografia și se resemnează în contemplarea operei. De la text ajunge repede la om, fixat, de regulă, într-un portret moral. Plăcerea criticului de a descoperi un caracter într-o pagină literară este vizibilă. Miron Costin este, spune el într-un loc, un „temperament catastrofic”, Nicolae Milescu
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
acestui examen” și cere cercetătorului creației populare un gust estetic special, apt să surprindă realitatea sincretică a fenomenului și valoarea artistică inefabilă a formelor arhaice; el preconizează examinarea „frumosului folcloric din punctul de vedere al creatorilor și interpreților acestuia”, prin „contemplarea realității folclorice vii, observând fluxurile și refluxurile ce se petrec acolo, mecanismele de creație, interpretare și circulație, care nu pot fi nicidecum bănuite din colecțiile lipsite de pulsațiile vivificatoare”. Deși publicat anterior, studiul Poveștile lui Creangă (1967) este, cel puțin
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
noastră au adunat, între timp, în jur numele unor cercetători reputați ai discursului literar medieval: Alexandru Duțu, Doina Curticăpeanu ș.a. Izvorâte dintr-o mentalitate precis circumscrisă, construcțiile baroce dovedesc prezența în lumea românească a unei „vocații a instabilității” ce dirija contemplarea universului sub semnul mobilității, al fragilității și nonperenității. Evenimentele scurse, istoria deci, dar și alcătuirile din imediata contemporaneitate sunt analizate prin prisma acestei copleșitoare instabilități, ce generează, natural, nesiguranță. B. literar românesc a participat, astfel, la configurarea răsăriteană, ortodoxă, a
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
cartea de debut, ca și pentru volumele Fincler (1997) și Fundătura Homer (2002). C. aduce în versuri o zonă de trăire specifică, o viziune calmă în ireversibilitatea ei negativă și sobră, remarcată de critică: „scârbă domoală și prozaic realistă a contemplării gesticii celuilalt, ca același (sine) luând întâmplător ipostazele adversarului, ale femei, ale semenului, ale vecinului și, evident, ale egoului propriu, care e doar răbdat, nu cunoscut sau căutat” (Ștefania Mincu). Autorul reușește să se impună în poezia contemporană prin construcția
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
discret este filtrat prin impresionismul lui E. Lovinescu și finețea analitică a lui G. Ibrăileanu. Nu de puține ori textele includ meditații despre condiția artei. Volumul Între Ulysse și Don Quijote (1978) înscrie programatic exegeza critică între, pe de o parte, contemplarea entuziastă a scrisului artistic și, pe de altă parte, necesitatea conceptualizării. De aici, preferința pentru cumpătarea comentariului istorico-literar. Într-o primă etapă, cuprinsă între 1950 și 1970, se observă înclinarea către îmbinarea biografiei spirituale a creatorului cu biografia operei. Monografiile
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
mai auzeam decât melodia, când rusească, când franțuzească, a vocii ei. În locul obsesiei trupului de femeie, a femeii omniprezente care mă hărțuia prin diversitatea ei inepuizabilă, simțeam o profundă liniștire. Având transparența acelei „seri calde de toamnă”. Și seninătatea unei contemplări lente, aproape melancolice, a unui trup frumos de femeie lungit în fericita oboseală a dragostei. Un trup al cărui reflex carnal se dezvăluie într-un șir de reminiscențe, de mirosuri, de lumini. Râul s-a umflat înainte ca vijelia să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cari ar fi date (ontologia); cea de-a doua consideră natura i[d] e[st] rezumatul tuturor obiectelor date(fie date simțurilor sau de voiești unui alt soi de intuițiune) și este așadar fiziologie (deși numai rationalis). Dar în această contemplare rațională a naturei, întrebuințarea rațiunei este sau fizică sau hiperfizică, ori, mai bine, sau imanentă sau transcendentă. Întâia întrebuințare consideră natura întru cât cunoștința acesteia poate fi aplicată în experiență (in concreto), a doua acel nex [al] obiectelor experienței care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Maria încercînd din nou să plece. ― Mai stai puțin, o opri Urella, apucînd-o delicat de braț. Am vrea să te mai întrebăm ceva, zise ea privind pe furiș spre Stin, care nu-și modificase însă poziția și părea adâncit în contemplarea liniei orizontului. ― Ce-i? ― Au stabilit cumva dacă e copilul lui Stin? ― Ce vă pasă? Cele trei se priviră una pe cealaltă, îndemnîndu-se reciproc să vorbească. Începură să șușotească, iar una din ele o înghionti în coaste pe Urella. Fata
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și Vulgata, Coran și Islam, între sensul Sensului și abuzurile și decăderile lui. Lumea spiritului nu are în ochii noștri o altă față ascunsă; ea nu este decît suma instituțiilor sale. Trebuie să stîrpim din fașă această absență dezolantă, această contemplare narcisistă de la orizontul comentariului. Dacă sîntem întotdeauna deficitari la vederea unui text (primul), vom fi totdeauna peste măsură de darnici cu cărturarii. Înclinația către origini există aici numai pentru a construi autoritatea comentatorilor, care au tot interesul să exalte autoritatea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
presupune circumscrierea eternității, negarea transcendenței. Fiecare dumnezeu unic instruiește procesul vizibilului și al viziunii. Dar doctrina creștină a pus alături viziunea și virtutea pentru a genera acest frumos monstru teologic care este viziunea beatifică, cum se numește extazul pe care contemplarea lui Dumnezeu îl va procura aleșilor după Judecata de Apoi. În așteptarea acelei zile, cultul lui Hristos îți dă voie să tratezi veșnicia ca pe o persoană (sensibilă), cu dalta sau cu penelul. Căci obiectivarea nu este aici sinonimă cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Orient/Occident, care se va concretiza în despărțire la sinodul de la Frankfurt, din 794. Bisericile orientale, supranumite exterioare sau nestoriene, înclină către distingerea pur și simplu logică a celor două naturi. Ele se vor numi "monofizite" și se vor consacra contemplării Verbului etern, meditației adoratoare a divinității lui Hristos. Bisericile occidentale înclină spre distincția reală a celor "două naturi care îl alcătuiesc pe Iisus, consubstanțial cu Tatăl prin latura divină, și cu noi prin cea lumească". Un principiu de pasivitate și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ethos își are sensul fundamental în normă, în concepția pe care indivizii o au despre ce este bine, ce este bun. Bun reprezintă ceea ce este pentru ei de dorit, aici fiind incluse standardele relațiilor cu ceilalți precum și cu divinitatea. Dacă contemplarea este un bun, atunci contemplarea, ca normă internalizată este parte a ethos-ului. "Personalitatea modală este o descriere a unui tip de persoană de către un observator extern care a privit în interior. Ethosul este o descriere, scrisă de observatorul extern
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în normă, în concepția pe care indivizii o au despre ce este bine, ce este bun. Bun reprezintă ceea ce este pentru ei de dorit, aici fiind incluse standardele relațiilor cu ceilalți precum și cu divinitatea. Dacă contemplarea este un bun, atunci contemplarea, ca normă internalizată este parte a ethos-ului. "Personalitatea modală este o descriere a unui tip de persoană de către un observator extern care a privit în interior. Ethosul este o descriere, scrisă de observatorul extern, a modului în care indivizii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o neglija nici pe cea a veacului său, mai ales pe Descartes. Știa limbile greacă, latină, flamandă, italiană, spaniolă, germană, portugheză. Spinoza și-a trăit scurta viață potrivit cu etica epicureică, sănătos, sobru, fără pasiuni negative, îndreptată spre adevăratele virtuți: rațiunea, contemplarea, bucuria, înțelepciunea, beatitudinea. Maxima epicureică era "Ascunde-ți viața"; cea a lui Spinoza (espinossa, spini, trandafir), formula "Caute" ("Fii precaut"). Înrudirea cu Epicur este vădită. Aceasta se exprimă prin o serie de precauții: schimbări ale domiciliilor, evitarea aparițiilor în public
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de credințe... „Adoptarea sistemului de credințe european face totul de neînțeles În Japonia, unde lucrurile trebuie sesizate din altă perspectivă.” În spatele formelor, atitudinilor și dispozițiilor, se află dinamica schimbării, ce este resimțită ca vitală de către samurai. Japonezii se cufundă În contemplarea detaliată a schimbării nuanțelor și a evoluției ansamblului de culori ale toamnei ce prezidează căderea frunzelor. Ei se extaziază și sărbătoresc În grup, cu multă bere și sake, explozia primăvăratică a florilor de cireș, ce eliberează, Într-un suflu puternic
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
larg, o problemă de educație a unor calități care Însoțesc actul observării sistematice. De exemplu, Învățarea prin observarea obiectivă și independentă presupune, Întotdeauna, din partea subiectului multă răbdare și tenacitate, consecvență și calm (pentru a cuprinde În Întregime lucrurile), profunzime a contemplării și perspicacitate (pentru a distinge esențialul de accesoriu) și multă imaginație (pentru a găsi explicațiile sau instrucțiunile determinate, prevăzute eventual În fișe de observații etc.), calități și facultăți antrenate și cultivate În același timp prin utilizarea acestei metode. În forme
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
De aceea, prizonierii trebuie obișnuiți, mai întâi, să privească umbrele; apoi, într-o etapă următoare, imaginile lucrurilor și oamenilor reflectate ca pe oglinda apei și abia, în sfârșit, lucrurile ca atare. Și numai de aici încolo se poate trece la contemplarea celor cerești, a astrelor ce împodobesc bolta, și în cele din urmă, a Soarelui însuși. Există aici o ierarhie concepută ca introducere în exercițiul atât de pretențios pentru om al libertății. Numai dacă prizonierii ajung să parcurgă întreg acest itinerar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poate construi adevărul și falsul prin enunțuri compuse despre condiția de posibilitate a rostirii adevărului, fie că este vorba despre inteligibile în general, fie că este vorba doar despre Bine, ci se poate raporta la acestea doar sub forma unei contemplări a unui adevăr care îl decide, dar asupra căruia el nu decide. În schimb, filosoful, prin contemplarea specială a Binelui, are puterea de a decide asupra relației dintre om în general și inteligibilul față de care acesta nu cunoaște o reditio
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este vorba despre inteligibile în general, fie că este vorba doar despre Bine, ci se poate raporta la acestea doar sub forma unei contemplări a unui adevăr care îl decide, dar asupra căruia el nu decide. În schimb, filosoful, prin contemplarea specială a Binelui, are puterea de a decide asupra relației dintre om în general și inteligibilul față de care acesta nu cunoaște o reditio completa. Indiferent de valoarea și posibilitatea epistemică a unei asemenea relații, vom încerca în cele de mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
erotică. De la cel sedus la cel redus Anton Adămuț 1. Politica erotică - arta gândită a iubirii Îmi îngădui să încep abrupt acest text și întreb: există oare vreo legătură între practicarea plăcerii și accesul la adevăr? Conduce adevărata iubire la contemplarea adevărului? Ceea ce e foarte clar în platonism ține de acea distincție care separă erotica obișnuită, aceea curentă (în felul nostru), de erotica filosofică. Preocuparea eroticii obișnuite este dată de relația dintre tânăr și curtezan și, în locul cel mai înalt al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din Banchetul este imposibil să nu te gândești, în ciuda caracterului sublim al conceptelor, la un Don Juan filozofic. Diferența este că drumul lui Don Juan merge în jos și se termină în infern, în timp ce acela al amantului platonic culminează cu contemplarea ideii. Don Juan este subversiv și, mai mult decât dragostea femeilor, îl inspiră orgoliul, tentația de a-l sfida pe Dumnezeu. Este imaginea răsturnată a erosului platonician” (cf. Octavio Paz, Dubla flacără. Dragoste și erotism, Ed. Humanitas, București, 1998, pp.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o reconstruiau Într-un mediu cosmopolit, deja secularizat. De fapt, populația rurală nu avea un rol activ În cultura publică, În afară de faptul că servea drept fundal pentru cultura oficială, din ce În ce mai urbanizată. Imaginea țăranului pios era o abstracție, obiectul unei intense contemplări a condiției moderne, dar țăranii Înșiși nu participau la acest discurs ca o voce activă, autonomă. După 1918, o dată cu afirmarea ca prezență publică masivă, rezultat al sufragiului universal masculin, țăranii au impus o reorientare a mentalităților publice către o cultură
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sinceri și binevoitori, ci și cei foarte deștepți sînt, de cele mai multe ori, ușor de păcălit. Explicația ne-o dă același B. Gracian: „Familiari cu lucrurile neobișnuite, viața de toate zilele e pentru ei ceva rămas necunoscut, deși atît de necesar. Contemplarea lucrurilor sublime nu le mai lasă timp pentru agitația vieții. Și cum nu știu esențialul acestei vieți, pe care ar trebui să-l cunoască «de-a fir a pără, lumea Îi privește cu mirare, sau mulțimea superficială Îi socotește drept
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Niccoli intră prin această breșă deschisă de epicurian: interesul, utilitatea, acțiunea, virtutea motivată de plăcere. El nu recuză posibilitatea de a utiliza bucuria, jubilarea, satisfacția, plăcerea propriu-zisă, voluptatea, pentru a atinge alte ținte, superioare, desigur, dar asociate: cum ar fi contemplarea lui Dumnezeu. Plăcerea de a te pregăti pentru drumul spre Domnul, de a merge și apoi de a ajunge, speranța înțeleasă ca o ocazie a fericirii, iată prin ce poate fi creștinismul asociat epicurismului. Plăcerea devine mijlocul, suportul, vehiculul pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]