884 matches
-
și prieten, un om cu un suflet de o distincțiune fără seamă, stând de vorbă cu camarazii săi, s-a lăsat încet pe o parte și a adormit pentru totdeauna pe un pat de scânduri în infirmeria închisorii de la Aiud."" Contraamiralul Gheorghe Em. Koslinski este autorul mai multor lucrări de tactică militară navală, dintre care menționăm:
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
Oceanul Pacific, avea nevoie de toate portavioanele disponibile ale Statelor Unite ale Americii. Avea deja la îndemână grupul operativ comandat de viceamiralul William Halsey, format din portavioanele "Enterprise" și "Hornet", deși Halsey s-a îmbolnăvit de psoriazis și a trebuit să fie înlocuit de contraamiralul Raymond Spruance, comandantul escortei. Nimitz s-a grăbit să recheme flota comandată de contraamiralul Fletcher, inclusiv portavionul "Yorktown" (care fusese avariat serios în bătălia din Marea Coralilor), din zona de sud est a Pacificului. Acesta a ajuns la Pearl Harbour
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
operativ comandat de viceamiralul William Halsey, format din portavioanele "Enterprise" și "Hornet", deși Halsey s-a îmbolnăvit de psoriazis și a trebuit să fie înlocuit de contraamiralul Raymond Spruance, comandantul escortei. Nimitz s-a grăbit să recheme flota comandată de contraamiralul Fletcher, inclusiv portavionul "Yorktown" (care fusese avariat serios în bătălia din Marea Coralilor), din zona de sud est a Pacificului. Acesta a ajuns la Pearl Harbour la timp pentru a se aproviziona și a naviga mai departe. Deși se estimase
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
de recunoaștere să precizeze ce tip de nave se află în cadrul flotei americane. După alte 40 de minute, avionul a răspuns că în flota americană (era vorba de "Task Force 16") se află un portavion. Nagumo se afla în dificultate. Contraamiralul Tamon Yamaguchi, comandantul Diviziei a 2-a Portavioane ("Hiryū" și "Sōryū"), i-a recomandat lui Nagumo să atace cu forțele pe care le avea la îndemână: 18 bombardiere în picaj de pe fiecare din portavioanele "Hiryū" și "Sōryū" și toate avioanele
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
ceea ce a făcut ca "Enterprise" să se grăbească să lanseze atacul final cu bombardiere în picaj (inclusiv 10 bombardiere de pe "Yorktown"). Lovitura a fost mortală pentru "Hiryū", chiar dacă a fost apărat de mai mult de 12 avioane de vânătoare "Zero". Contraamiralul Yamaguchi a ales să moară împreună cu nava care s-a scufundat pe 5 iunie, ceea ce pentru Japonia a însemnat și pierderea celui mai bine pregătit marinar de pe portavioane. Atacul de pe "Hornet", lansat cu întârziere din cauza unei erori de transmitere a
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
1964), i-au fost echivalate studiile la Școala Superioară de Ofițeri de Marină în 1966 și a urmat cursul seral al Facultății de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București (absolvit în 1969). În mai 1971 a fost înaintat la gradul de contraamiral (echivalent actualmente cu cel de contraamiral de flotilă). În ianuarie 1981, contraamiralul Ilie Ștefan a fost numit în funcția de comandant al Centrului de Scafandri, îndeplinind această funcție timp de 9 ani. După Revoluția din decembrie 1989, a fost numit
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
la Școala Superioară de Ofițeri de Marină în 1966 și a urmat cursul seral al Facultății de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București (absolvit în 1969). În mai 1971 a fost înaintat la gradul de contraamiral (echivalent actualmente cu cel de contraamiral de flotilă). În ianuarie 1981, contraamiralul Ilie Ștefan a fost numit în funcția de comandant al Centrului de Scafandri, îndeplinind această funcție timp de 9 ani. După Revoluția din decembrie 1989, a fost numit la 30 decembrie 1989 în funcția
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
Marină în 1966 și a urmat cursul seral al Facultății de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București (absolvit în 1969). În mai 1971 a fost înaintat la gradul de contraamiral (echivalent actualmente cu cel de contraamiral de flotilă). În ianuarie 1981, contraamiralul Ilie Ștefan a fost numit în funcția de comandant al Centrului de Scafandri, îndeplinind această funcție timp de 9 ani. După Revoluția din decembrie 1989, a fost numit la 30 decembrie 1989 în funcția de locțiitor al comandantului Marinei Militare
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
9 ani. După Revoluția din decembrie 1989, a fost numit la 30 decembrie 1989 în funcția de locțiitor al comandantului Marinei Militare. A fost trecut direct în retragere la 7 mai 1990 . Prin Decretul nr.207 din 31 mai 2000, contraamiralul în retragere Ilie Ștefan a fost înaintat la gradul de viceamiral (actualmente echivalent cu gradul de contraamiral, cu 2 stele) . În prezent, el este președintele al Ligii Navale Române, filiala Constanța. La data de 13 august 2007 a fost avansat
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
locțiitor al comandantului Marinei Militare. A fost trecut direct în retragere la 7 mai 1990 . Prin Decretul nr.207 din 31 mai 2000, contraamiralul în retragere Ilie Ștefan a fost înaintat la gradul de viceamiral (actualmente echivalent cu gradul de contraamiral, cu 2 stele) . În prezent, el este președintele al Ligii Navale Române, filiala Constanța. La data de 13 august 2007 a fost avansat la gradul de viceamiral în retragere (cu 3 stele) . La data de 18 martie 2008, în semn
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
pătrundă în Dardanele, otomanii și-au confirmat legăturile cu Germania. În septembrie, misiunea navală britanică în Imperiul Otoman, stabilită în 1912 sub comanda amiralului Arthur Limpus, a fost rechemată datorită îngrijorărilor crescânde că Turcia va intra în curând în război. Contraamiralul Wilhelm Souchon din Marina Imperială Germană a preluat comanda asupra marinei otomane. Acționând fără ordine din partea guvernului otoman, la 27 septembrie, comandantul german al fortificațiilor din Dardanele a ordonat închiderea strâmtorii, contribuind la impresia că otomanii sunt „în tabăra germană
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
supravegheat construirea motorului diesel pentru petrolierul Maumee. După ce SUA a declarat război Germaniei, Nimitz se afla în serviciu pe petrolierul Maumee cu care alimentau distrugătoarele SUA pentru a traversa Atlanticul. În data de 10 august 1917 Nimitz a devenit ajutorul contraamiralului Samuel S. Robison, comandant al forțelor de submarine din Atlantic. În data de 6 februarie 1918 a fost numit șef de stat major și a primit distincție pentru merite în serviciu. Din mai 1919 până în iunie 1920 Nimitz a servit
Chester W. Nimitz () [Corola-website/Science/311044_a_312373]
-
atacul de la Pearl Harbor și a lipsei navelor, avioanelor și proviziilor, a organizat cu succes forțele sale pentru a opri avansul japonez. Commodore - nu mai este astfel de rang în Marina Statelor Unite ale Americii La momentul promovării lui Nimitz la rangul de contraamiral, Marina Statelor Unite nu a menținut gradul cu o stea (Commodore). Nimitz a fost promovat astfel, direct de la gradul de comandor la gradul de contraamiral. Prin numirea de către Congresul SUA, el a sărit peste gradul de viceamiral și a fost promovat
Chester W. Nimitz () [Corola-website/Science/311044_a_312373]
-
mai este astfel de rang în Marina Statelor Unite ale Americii La momentul promovării lui Nimitz la rangul de contraamiral, Marina Statelor Unite nu a menținut gradul cu o stea (Commodore). Nimitz a fost promovat astfel, direct de la gradul de comandor la gradul de contraamiral. Prin numirea de către Congresul SUA, el a sărit peste gradul de viceamiral și a fost promovat direct la rangul de amiral în decembrie 1941. Amiralul flotei - este un rang făcut permanent în Marina Statelor Unite pe 13 mai 1946, este un
Chester W. Nimitz () [Corola-website/Science/311044_a_312373]
-
nord din 1942 și avusese comanda unei dintre cele două flote care transportaseră trupe în timpul Operațiunii Husky (invazia aliată din Sicilia) în anul următor. Forța Expediționară Navală Aliată era împărțită în două Grupuri Navale Operative: cea de vest sub comanda contraamiralului Alan G Kirk și cea de est, sub comanda amiralului Sir Philip Vian (un veteran al debarcărilor din Italia). Navele de război au asigurat acoperirea transportoarelor de trupe împotriva tuturor atacurilor navelor inamice de suprafață, submarine ca și împotriva atacurilor
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
s-au adăugat pe parcursul bătăliei Divizia a 15-a - 16 batalioane. Pe Dunăre, Turtucaia mai era apărată de Divizia de Dunăre a flotei, compusă din patru monitoare cuirasate și opt vedete, cu 32 de guri de foc și comandată de contraamiralul Negrescu. Artileria capului de pod Turtucaia era formată din 110 guri de foc împărțite astfel: 28 fixe (24 grele și 4 ușoare), 59 semimobile - înhămate cu boi (31 grele și 28 ușoare) și 23 mobile - înhămate cu cai (15 grele
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
În aceeași perioadă, Papagos a luat inițiativa și i-a sugerat lui Wilson să-și retragă așa-numita „forță W”. Wilson a informat Cartierul General din Orientul Mijlociu despre aceasta pe 17 aprilie. Pentru pregătirea evacuării a fost trimis în Grecia contraamiralul H. T. Baillie-Grohman. În aceeași zi, Wilson s-a dus la Atena la o întâlnire cu regele, Papagos, d'Albiac și contraamiralul Turle. Seara, Koryzis, după ce i-a mărturisit regelui că se consideră vinovat pentru că nu și-a îndeplinit sarcinile
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
informat Cartierul General din Orientul Mijlociu despre aceasta pe 17 aprilie. Pentru pregătirea evacuării a fost trimis în Grecia contraamiralul H. T. Baillie-Grohman. În aceeași zi, Wilson s-a dus la Atena la o întâlnire cu regele, Papagos, d'Albiac și contraamiralul Turle. Seara, Koryzis, după ce i-a mărturisit regelui că se consideră vinovat pentru că nu și-a îndeplinit sarcinile încredințate, s-a sinucis. Pe 21 aprilie s-a luat hotărârea definitivă pentru evacuarea forțelor Commonwealthului în Creta și Egipt. Wavell i-
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
14 din 28 decembrie 1972 privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România (art. 34), publicată în Buletinul Oficial nr. 160/29 decembrie 1972, cel mai mic grad din clasa generali și amirali a primit numele de general-maior, respectiv de contraamiral pentru marina militară. În articolul 62, s-a stabilit pentru acest grad o limită de vârstă în grad până la care cadrele permanente ale forțelor armate pot fi menținute în activitate de 60 ani. Prin Legea nr. 80 din 11 iulie
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
-le rezolvarea în foarte bune condiții a atribuțiilor ce le revin, a fost majorată la 62 ani. Conform art. 58 din Legea 80/1995, acordarea în timp de pace, a gradelor de general de brigadă, general de flotilă aeriană și contraamiral, are ca cerință promovarea unui examen de către colonei și comandori. Condițiile de participare la examen sunt următoarele: Acordarea gradului de general se face de către președintele României, prin decret, ca urmare a propunerii ministrului apărării naționale, cu consultarea prealabilă a colegiului
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
Statutul cadrelor militare, în scopul realizării compatibilității cu structurile militare similare aparținând statelor membre NATO , aceste grade au fost redenumite general de brigadă - cu o stea în forțele terestre, general de flotilă aeriană - cu o stea în forțele aeriene, respectiv contraamiral de flotilă - cu o stea în marina militară. [[Categorie:Armata României]] [[Categorie:Grade de ofițer]] [[Categorie:Grade militare]]
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
debarcare) și 1.600 vase de sprijin, dintre care unele erau vase comerciale neînarmate. Comanda supremă a Forței Navale Expediționare Aliate era asigurată de amiralul Bertram Ramsay. Forța navală a fost împărțită în două flote separate: cea vestică, sub comanda contraamiralului Alan G Kirk și cea estică, sub comanda contraamiralului Philip Vian. Navele de război asigurau protecția transporturilor împotriva atacurilor navelor de suprafață, submarinelor și aviației inamice și asigurau sprijinul trupelor prin bombardamente navale imediat înainte și în timpul debarcării. Aliații au
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
unele erau vase comerciale neînarmate. Comanda supremă a Forței Navale Expediționare Aliate era asigurată de amiralul Bertram Ramsay. Forța navală a fost împărțită în două flote separate: cea vestică, sub comanda contraamiralului Alan G Kirk și cea estică, sub comanda contraamiralului Philip Vian. Navele de război asigurau protecția transporturilor împotriva atacurilor navelor de suprafață, submarinelor și aviației inamice și asigurau sprijinul trupelor prin bombardamente navale imediat înainte și în timpul debarcării. Aliații au folosit o multitudine de nume de cod pentru diferitele
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
și aeroporturile de importanță majoră din Maroc și Algeria, în mod special cele din [[Casablanca]], [[Oran]] și [[Alger]]. Grupul operativ de vest, (care avea ca obiectiv Casablanca) era compusă din unități americane și era comandată de generalul [[George Patton]] și contraamiralul [[Henry K. Hewitt]]. Forțele americane, (Divizia a 2-a blindată și Diviziile a 3-a și a 9-a de infanterie), aproximativ 35.000 de soldați, erau aduse direct din SUA. Grupul operativ centru, (care viza Oranul), era comandată de
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
Alan Bartlett "Al" Shepard, Jr. (18 noiembrie 1923 - 21 iulie 1998) a fost cel dintâi cosmonaut american, (Contraamiral, USN), ofițer și aviator naval, pilot de încercare, ulterior om de afaceri. Că unul dintre membrii grupului Mercury Seven al NAȘĂ în 1961 Shepard a devenit a doua persoană și primul american care a călătorit în spațiu. Acest zbor Mercury
Alan Shepard () [Corola-website/Science/308970_a_310299]