899 matches
-
docent Iuliu Șuteu. Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1960-1966) cu Emilia Vlangali (pian), continuându-le la Conservatorul din București (1966-1972) cu Anatol Vieru (compoziție), Dragoș Alexandrescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Aurel Stroe (orchestrație), Vinicius Grefiens (citire de partituri), Ovidiu Varga și Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Constantin Bugeanu (dirijat orchestră). S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
Alexandru Racu (acompaniament). Pregătirea muzicală o continuă la Universitatea de Muzică din București, unde studiază în paralel trei dintre secțiile acesteia: Compoziție, Dirijat de cor academic și Dirijat orchestral, fiind discipolul profesorilor: Ștefan Niculescu (compoziție), Dan Buciu (armonie), Dinu Ciocan (contrapunct), Valentin Gruescu (dirijat cor academic), Ludovic Bacs și Petru Andriesei (dirijat orchestră). În anul 2000 absolvă cursul de Studii Aprofundate (Master) - Stil și Limbaj Compozițional la clasa Ștefan Niculescu. Anul 1999 marchează începutul colaborării cu binecunoscutul cantautor Tudor Gheorghe, colaborare
Marius Hristescu () [Corola-website/Science/311561_a_312890]
-
în publicații precum "Cronică", “Caietele Eminescu”, “Tribuna”, “Anuar de lingvistică, istorie literară și folclor”, “Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»” (pentru care este din 1995 redactor responsabil), “Limba română”, “Studii și cercetări lingvistice”, “Dacoromania” (Freiburg im Breisgau), “Revista română”, “Contrapunct”, “România literară”, “Timpul”, “Balkan Archiv”, “Revue de linguistique române”, “Romanische Sprachgeschichte” (Berlin-New York), “Idei în dialog”, ”Romanische Forschungen”, ”Zeitschrift fuer romanische Philologie” ș.a. Printre principalele volume publicate de se numără "Lexicologie biblică românească", "Introducere în lingvistică" și "Aeterna Latinitas. Mică
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
română literară veche a conceptului “conștiința”, în SCL, nr. 3, 1993, p. 320 335. 27. Die rumänische Lexikalisierung des ‘Bewusstsein’ Bergriffs, în AUI, tom. XXXIX (1993), secț. e lingvistică, p. 69 87. 28. Universalism medieval și particularism ironic modern, în “Contrapunct”, anul V, nr. 11 (160), noiembrie 1994, p. 4. 29. Urmașii gr. provnoia în limba română literară veche, în AUI, tom. XL (1994), secț. e lingvistică, p. 23 38. 30. A fost păstrat numele împăratului Traian în tradiția populară romînească
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
și poartă numele de „discant“. Începând cu secolul al XII-lea se adaugă o a doua și o a treia voce de discant, fapt care accentuează dinamica mișcării vocilor și impune conturarea a două procedee de creație polifonică: imitația și contrapunctul. Polifonia combină voci de diferite intonații și cu ritm diferit, cu accente, culminări și cadențe care nu coincid și care sunt dezmembrate în motive de diferite dimensiuni, deosebindu-se prin dinamică și timbru, dar supuse unor reguli precise de sonoritate
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
accente, culminări și cadențe care nu coincid și care sunt dezmembrate în motive de diferite dimensiuni, deosebindu-se prin dinamică și timbru, dar supuse unor reguli precise de sonoritate simultană, proprii fiecărui stil. Diferitele forme ale polifoniei sunt: Imitația și contrapunctul, două tehnici de compoziție, pot coexista. Ele se îmbină în creații polifonice din ce în ce mai elaborate, astfel că perioada sec. XIV- XVII este cunoscută în muzică drept ”Epoca de aur” a polifoniei vocale sau a contrapunctului sever (se evidențiază prin caracter bine
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
forme ale polifoniei sunt: Imitația și contrapunctul, două tehnici de compoziție, pot coexista. Ele se îmbină în creații polifonice din ce în ce mai elaborate, astfel că perioada sec. XIV- XVII este cunoscută în muzică drept ”Epoca de aur” a polifoniei vocale sau a contrapunctului sever (se evidențiază prin caracter bine determinat al normelor intonaționale și ritmice). În paralel cu polifonismul vocal, în planul muzicii instrumentale, are loc o evoluție în ceea ce privește perfecționarea instrumentelor și a formațiilor orchestrale, astfel se creează premisele apariției unui nou stil
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
evidențiază prin caracter bine determinat al normelor intonaționale și ritmice). În paralel cu polifonismul vocal, în planul muzicii instrumentale, are loc o evoluție în ceea ce privește perfecționarea instrumentelor și a formațiilor orchestrale, astfel se creează premisele apariției unui nou stil, acela al contrapunctului liber, întrucât rigoarea contrapunctului sever nu mai corespunde enormelor posibilități de exprimare muzicală. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, un loc tot mai mare în creațiile compozitorilor îl ocupă muzica instrumentală.
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
determinat al normelor intonaționale și ritmice). În paralel cu polifonismul vocal, în planul muzicii instrumentale, are loc o evoluție în ceea ce privește perfecționarea instrumentelor și a formațiilor orchestrale, astfel se creează premisele apariției unui nou stil, acela al contrapunctului liber, întrucât rigoarea contrapunctului sever nu mai corespunde enormelor posibilități de exprimare muzicală. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, un loc tot mai mare în creațiile compozitorilor îl ocupă muzica instrumentală.
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
în comuna Oteșani, jud. Vâlcea; este fratele compozitorului Ion Dumitrescu. Și-a început studiile la Seminarul teologic din Rîmnicu Vâlcea (între 1926-1934), continuându-le la Conservatorul din București (între 1934-1941), unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct, forme muzicale, compoziție), Dimitrie Cuclin (compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Ionel Perlea (dirijat orchestră) și Silvio Florescu (vioară). Violonist în orchestră între anii 1935-1940, compozitor și dirijor la Teatrul Național din București - între anii 1940 - 1946, a fost compozitor
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
teorie-solfegiu). În perioada 1979-1983, îl găsim student la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București (astăzi Universitatea Națională de Muzică "Ciprian Porumbescu"), unde studiază cu profesorii Victor Giuleanu (teorie-solfegiu), Dan Constantinescu și Dan Buciu (armonie), Liviu Comes și Dinu Ciocan (contrapunct), Ștefan Niculescu (forme muzicale), Dan Constantinescu (compoziție), Nicolae Beloiu (orchestrație), Liviu Brumăriu și Petre Brâncuși (istoria muzicii), Marin Constantin (dirijat cor), Iosif Conta (dirijat orchestră), Gheorghe Oprea (folclor), Viorica Dimitriu (pian). În 1983 primește Certificatul Pedagogic Universitar iar în 1986
Octav Firulescu () [Corola-website/Science/311975_a_313304]
-
redactor al revistei Tomis, din Constanța (oraș în care a locuit câțiva ani). În 1990-1991 a colaborat la ziarul România liberă. În 1992 a fost invitat de Ion Stratan, Mariana Marin și Hanibal Stănciulescu să facă parte din redacția revistei "Contrapunct". Din 1994 este director al revistei "Contrapunct" și președinte al Fundației pentru literatură și arte vizuale Contrapunct. „ De cîte ori întîlnesc numele lui Ioan Vieru - fie pe coperta unei cărți, fie sub un grupaj de versuri într-o revistă, fie
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
în care a locuit câțiva ani). În 1990-1991 a colaborat la ziarul România liberă. În 1992 a fost invitat de Ion Stratan, Mariana Marin și Hanibal Stănciulescu să facă parte din redacția revistei "Contrapunct". Din 1994 este director al revistei "Contrapunct" și președinte al Fundației pentru literatură și arte vizuale Contrapunct. „ De cîte ori întîlnesc numele lui Ioan Vieru - fie pe coperta unei cărți, fie sub un grupaj de versuri într-o revistă, fie într-o antologie a poeziei române de
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
la ziarul România liberă. În 1992 a fost invitat de Ion Stratan, Mariana Marin și Hanibal Stănciulescu să facă parte din redacția revistei "Contrapunct". Din 1994 este director al revistei "Contrapunct" și președinte al Fundației pentru literatură și arte vizuale Contrapunct. „ De cîte ori întîlnesc numele lui Ioan Vieru - fie pe coperta unei cărți, fie sub un grupaj de versuri într-o revistă, fie într-o antologie a poeziei române de azi - este imposibil să nu îmi revină în memorie silueta
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
Jora i-a fost profesor de componistică, Paul Constantinescu profesor de armonie iar Alexandru Pașcanu și Anatol Vieru profesori de orchestrație. În 1972 ia parte la cursurile de vară din Darmstadt. Din 1971 până în 1978 a predat Analiză muzicală și contrapunct la Universitatea din Brașov. Până în 1990 a fost profesor de contrapunct, armonie și istorie a muzicii la Academia de arte "George Enescu". Din 1990 este profesor la Universitatea Națională de Muzică din București.
Octavian Nemescu () [Corola-website/Science/311467_a_312796]
-
armonie iar Alexandru Pașcanu și Anatol Vieru profesori de orchestrație. În 1972 ia parte la cursurile de vară din Darmstadt. Din 1971 până în 1978 a predat Analiză muzicală și contrapunct la Universitatea din Brașov. Până în 1990 a fost profesor de contrapunct, armonie și istorie a muzicii la Academia de arte "George Enescu". Din 1990 este profesor la Universitatea Națională de Muzică din București.
Octavian Nemescu () [Corola-website/Science/311467_a_312796]
-
nr. 7/8, julie-aug., 1997; Ionescu, Mariana - Tratat despre ochiul orb, în Amphitrion, nr.4, din 5 aug. 1998; Cristea-Enache, Daniel - Biet taumaturg postmodern!... în Adevărul literar și artistic, nr.427, 21 iulie 1998; Filimon, Mariana - La lnmina țipatului, în Contrapunct, nr.6-7, iunie-iulie, 1998; Vasile, Geo - Scrisul agonic, un manifest poetic, în Luceafărul, 29,29 iulie 1998; Regman, Cornel - George Vulturescu și profesiunea să - poemul, în Jurnalul literar, nr.13-14, iulie 1998; Moldovan, loan - Scrisul agonic, în Familia, nr.7-8
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
îndrăgite precum „"Strada Speranței"”, „"Fluierând pe stradă"”, „"Merit eu"”, „"Tu"”, „"Și dacă"”, „"O chitară cânta"”, „"Și m-am îndrăgostit de tine"”. a absolvit Conservatorul din București (1947-1952) având profesori pe Ion Dumitrescu (teorie și solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Theodor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), după ce studiase Facultatea de Fizico-Chimice (1944-1947). Dragostea pentru muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
-Semnal, , Confluente literare( fondator George Rocă, Australia) Gândacul de colorado UȘA, Miorița USACanada "România Literară, Cronică, Convorbiri Literare, Contemporanul, Poezia, Galateea-Germania, Observator- Munchen (perioadă permanent, prezența în casetă revistei, Radu Bărbulescu), Luceafărul-București, Argos, Ultima oră-Israel, Orient Expres-Israel, Viața Noastră-Israel, Minimum-Israel, Contrapunct, Vatra, Viața Românească, Respiro On line, Poezia-Iași, Plumb-Bacau, Revista mea, Tribuna -Cluj, Tribuna Magazin-Israel, Facla, Poezis-Satu-Mare, Feed Back-Iași, Amurgul sentimental-București, Tribuna Kraiot" , Revista Familiei-Israel, Gazeta Românească-Israel, Cronică Veche, Dacia Literară, și altele...reviste din Germania, România, Israel Colaborează la situl
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
Militar Muzical (1946-1954) cu Hans Hoerath și Dumitru Văsescu (clarinet), Alexandru Teodorescu și George Manoliu (vioară), Constantin A. Ionescu (teorie-solfegii), Anastasie Danu (armonie), Ion Totan (teoria instrumentelor-orchestrație); Conservatorul din București (1957-1963) cu Victor Iușceanu (teorie-solfegii), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Anatol Vieru (compoziție-orchestrație), Alexandru Pașcanu (teoria instrumentelor), Tudor Ciortea (forme muzicale), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), Dumitru D. Botez (dirijat cor), Madeleine Cocorăscu (pian auxiliar). Din 1963 pînă în 1993 a fost redactor la revista
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
scris "Too Much Love Will Kill You" și pe Elizabeth Lamers, a cărei muzică a câștigat premiul Ivor Novello Awards pentru cel mai bun cântec în 1996. Fiind un aranjator meticulos, el se concentrează pe armonii, câteodată mai mult pe contrapunct decât pe muzica paralelă, ceea ce este un lucru foarte rar pentru o chitară electrică. Exemple de acest gen sunt întâlnite în albumele formației Queen, A Night At The Opera și A Day At The Races, unde a aranjat coloana de
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
literare și de cultivare a limbii române. Debut absolut în revista „Steaua, nr. 23, din 1972, cu poezia "Fără Gauguin"; debut editorial în volumul colectiv "Alpha '84", apărut în 1984 la Editura Dacia. Publică versuri și proză în „Tribuna”, „Steaua”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „România literară”, „Viața românească”, „Familia”, „Vatra”, „Dilemateca” etc., precum și în diverse antologii din țară și din străinătate; publică, de asemenea, interviuri și eseuri în presa culturală. Iulian Boldea, "Metamorfozele textului", Târgu-Mureș, Ed. Ardealul, 1996, p. 54-56; Petru
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
studiile la Conservatorul Național de Muzică din Paris, la clasa pianistului și compozitorului Pierre Sancan. Acesta, împreună cu compozitorul Raymond Gallois Monbrun, îl încurajează să continue cariera muzicală. Va absolvi cu patru premii întâi: pentru pian, muzică de cameră, armonie și contrapunct. Debutează într-un concert cu orchestră la vârsta de zece ani. În 1973, celebrul pianist chilian Claudio Arrau, impresionat de interpretarea sa, îi prezice o mare carieră artistică. Cariera sa internațională este propulsată de câștigarea, în 1978, a Premiului I
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
Moinești, 2005, 2006), "Cafeneaua literară" (Pitești, 2006, 2007), "Cetatea culturală" (Cluj-Napoca, 2007), "Clio" (revista a Asociației Istoricilor Bănățeni, care a apărut la Timișoara, între anii 1992 și 1994), "Comterra" («Review of Comterra's Academy» - București, 2001), "Contemporanul" (București, 1968 - 1969), "Contrapunct" (București, revista a Uniunii Scriitorilor, 1991), "Convergente Românești / Romanian Convergences" (Londra, 1985 - 1987), "Dacia magazin" (New York - Dacia Revival Internațional, 2005, 2006, 2007), "Dreptul la timp" (la care a fost și redactor - Timișoara, 1990), "Familia" (Oradea, 1971; 2005, 2006), "Haiku" (București
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
început la Iași, întâi la Conservatorul Municipal (1944-1945), Academia de muzică George Enescu (1945-1947), Institutul de Artă (1947-1949) și Liceul de Artă (1949-1951), apoi la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București (1962-1966) cu Constantin Constantinescu (teorie și solfegiu), Achim Stoia (armonie, contrapunct, forme muzicale), George Pascu (istoria muzicii, muzică de cameră) etc. Însetat de cunoaștere, între 1951 și 1955 a urmat și Facultatea de Filozofie de la Universitatea din București, fiind licențiat în 1955. Profesia sa de bază era cea de clavecinist și
Iosif Sava () [Corola-website/Science/306135_a_307464]