1,366 matches
-
pût imaginer (...) Elle restait multiple, puérile et profonde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80, 275]. Această metaforizare permanentă a personajelor face posibilă pendularea lor între lumea mitică și cea reală 131. Personalitatea Parizienei este un spațiu misterios al coincidentei contrariilor, care acționează potrivit logicii și dinamicii mitologice, al convertirii continue a unui conținut în opusul său132. O formulă uzitata a Parizienei la modă este, de exemplu, paradoxul îngemănării înțelepciunii cu o faima rea: "elle est cependant une femme à la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este o "intersecție" de ambiguități, este locul de predilecție al problemelor secolului. Femeia pariziana face posibil, în plan de ficțiune, ceea ce secolul (istoric, social, economic, uman) exclude în realitate. Nu este ea oare, mai întâi de toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în ființă noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralității și își joacă în mod predeterminat propriul spectacol. (...) Lumea că teatru e o viziune care se nutrește din dualitatea existenței, din jocul dialectic al contrariilor și discrepanta dintre evidență și aparentă ce se traduce în discrepanta dintre semn și sens" [Cimpoi, 2003, p.244, 257, subl.n.]. Atunci cand eroul îmbracă o mască, el devine dramatic. Acest erou se gaseste, cum observa M.Epstein [1988, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
plutească în aer, dar și să fie așezat pe un soclu sau pe pământ, pe un covor de apă care, ca o oglindă, reflectă cerul. El aparține în același timp pământului și cerului, ignorând linia orizontului. Dalí figurează astfel ambiguitatea contrariilor. În Femeie dormind, cal, leu invizibili (1930), imaginile duble sau multiple se bazează pe supradeterminarea instantanee a contururilor și pe automatismul privirii. Titlul dezvăluie trei dintre lecturile (imaginile latente) posibile ale tabloului, existente în forma reprezentată. În Suburbie a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
posibilitățile lirice ale lui G., poemele din La poarta din urmă atestă o maturitate remarcată de multe voci ale criticii literare a vremii. Fiorul metafizic predomină aici, puterea implacabilă a autorității divine este deopotrivă contestată și acceptată, atracția și opoziția contrariilor există atât la nivelul umanului, cât și în celesta entitate definită generic cu numele divinității: „Sunt doi, cei doi/ Din visul și bătrânul meu gunoi/Din anii mei ce desfrunziră toamne/ Ca și cei doi, din tine, Doamne” (Cei doi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
și, desigur, zecile și zecile de localuri tot mai rafinate și mai elegante. Arcul de Triumf nu reprezenta neapărat un monument impunător, ci un moment, marcat cum se cuvine în istorie. Un moment care spunea că, dincolo de orice diferențe și contrarii, împreună se pot realiza lucruri și mai mărețe. — Slavă comisiei dumneavoastră, căci, fără ea, nu ne-am mai fi bucurat astăzi decât de încă o zi rece și noroasă, și Fernic i-a întins mâna distinsului istoric și filosof Nicolae
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
atributele și mijloacele de configurare a reprezentării literare pentru a comunica intuiții, stări, idei, sensuri spirituale majore, unificatoare. Poetul liric din Bărci părăsite și Totem nu dramatizează stări, situații lirice, perspectiva sa este însă implicit dramatică prin coexistența și fuziunea contrariilor ireductibile ale condiției umane. Poetul percepe „singurătatea lumii-n care piere”, dar intuiește și un spațiu mitic regenerator. În același sens, în epica sa, îndeosebi în romanul Nebunul și floarea, ca și în dramaturgie, autorul rămâne „un transfigurator liric al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
a dragostei platonice, este culoarea păsării fericirii, a florii visurilor și aspirațiilor romantice, dar și culoarea depărtării de lumea reală. Negrul este simbol al nopții căruia îi corespunde vestul ascuns și invizibil, iar dualismul ființei umane se manifestă prin culorile contrarii alb - negru, forțe ce se manifestă negativ sau pozitiv. Albul este o culoarea ce desemnează când absența, când suma culorilor, e asociat luminii, divinității, purității și morții Istoricul David Young a emis ipoteza conform căreia cercurile ar reprezenta cele cinci
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
slavismului, convingerile sale fiind și ale altor oameni politici, cum era cazul lui Kogălniceanu. Acesta credea că Rusia victorioasă va lua Basarabia, fapt ce ar fi dus la formarea dincolo de Dunăre a unor state slave puternice, care ar fi contrarii intereselor românești. Considera că României nu avea nici un interes de a face alianță politică cu Rusia sau să coopereze cu ea, recunoscând faptul că „din cauza acestei alianțe am putea suferi mai mult decât din partea turcilor”, admițând totuși necesitatea Încheierii unei
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
este Învățat - nu poate ajunge la gândurile lui. Cine nu se luptă cu răul dependenței nu va ajunge la bucuria autonomiei și stăpânirii sinelui. Unii susțin că relația maestru-discipol este una accentuat erotică, cu rădăcini sexuale (vezi Freud), În care contrariile se atrag, se Înfruntă, spulberă și ard cu o intensitate enormă. Paideia are În subsidiar și tensiuni ce țin de eros. Iubirea și contrariul ei se contrabalansează Într-un vals indistinct, Înfiorător, amenințător. Nu știu cât credit putem acorda acestei ipoteze; este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mai mult rădăcina ființei noastre" Manuscrise), prin arta sunetelor, omul poate ajunge mai ușor la esența lucrurilor (ca odinioară Orfeu), iar gândirea eminesciană atribuie acestui concept un sens superior, ontologic: înzestrată cu „virtuți orfice", poezia are privilegiul de a „concilia contrariile, de a stinge antinomiile, de a realiza mult râvnita și atât de greu atinsa, într-un moment de har numai, coincidentia oppositorum" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Iar această armonie este posibilă numai în lumea superioară a ideilor („izvoare ale gândirii") sau în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
țin cont de traiectele interne ale meridianelor și, spre deosebire de omologii lor occidentali, au o viziune globală. 4. O medicină globală și energetică Concepția originală a medicinii chineze se bazează pe legea echilibrului, spre deosebire de concepția occidentală, care se bazează pe legea contrariilor, considerând că acestea nu pot coexista în același loc și în același timp. Din punct de vedere oriental, este indicat să se mențină echilibrul între tendințele opuse ale oricărui lucru pentru ca idealul să fie atins. Acest principiu, aplicat la fiziologia
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
acelei constituții decade <și ea> înspre aceste <corelate negative>, întrucât fiecare din cele două forme corelate negative reprezintă o creștere; precum politeia înclină spre demos (democrație), iar aristocrația înclină spre oligarhie. Pe de altă parte, <o constituție se schimbă> urmând contrariile, precum aristocrația înspre demos <democrație>, (pentru că aceia, mai săraci, fiind nedreptățiți, o antrenează spre contrara ei), și precum tipurile de politeia înspre oligarhie”. Fragmentul conține două puncte de vedere asupra logicii schimbării formelor politice. a. Mai întâi se amintește cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Republica nu mai sunt susținute ca atare. Omul politic opune mitul țesătorului mitului omului de aur din Republica, în sensul că nu mai susține separația absolută între caracterele umane (și aceasta chiar pe criterii ereditare), ci o fuziune sistematică între contrarii, menită să limiteze efectele negative ale fiecăruia dintre ele: „Să zicem că acesta este scopul «țesăturii» realizate printr-o bună «întrețesere» de către practica politică: un «caracter» complex format din oameni curajoși si oameni chibzuiți; și aceasta se întâmplă ori de câte ori arta
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adevăr, dreptate și frumos, Platon consideră că deciziile acestui om sunt cu necesitate juste. El scapă din vedere greșeala politică neintenționată (eroarea de raționament), ca și pe cea intenționată (coruptă) și le lasă în seama unui autoreglaj dat de uniunea contrariilor celor două caractere. Am putea reprezenta prin două diagrame rapoartele dintre indivizi, știință și funcție astfel: SHAPE \* MERGEFORMAT După cum am spus, pentru Platon încadrarea se face fără rest: toate funcțiile politice principale sunt fondate pe o știință politică, iar toată
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
altceva, a lumii nocturne, a străinului, în care pândesc teroarea, nebunia, răul obscur și indescriptibil (...) în care există ceva nespus, cu neputință de spus, însă care pătrunde în lumea diurnă” (ibidem). Propriul mitului constă în a prinde împreună aceste două contrarii, în a le afirma deopotrivă, fără a estompa unul dintre ele în favoarea celuilalt. În măsura în care vede întotdeauna raportul (și tensiunea) celor două dimensiuni, mitul reprezintă „o viziune a lumii în totalitatea ei” (p. 62). Or, în universul pe care îl descrie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de Platon. E de presupus că și din acest motiv i-o vor plăti atenienii! Semnalez câteva locuri în care homoerotica tratată aristotelic încearcă să se personalizeze, și spun de la început că „prietenia erotică este prin excelență o prietenie a contrariilor” (cf. Stella Petecel, loc.cit., nota 4, p. 367). În Etica Nicomahică locurile exemplare sunt 1155b 3-6; 1159b 15-19. Alte locuri: 1156 b2; 1158 a11-13; 1164 a5; 1171a 11-12 (erotică tipică între asemănători dominați de pasiune până la exclusivism pasional); 1157a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din permanența antinomiilor se pronunță și Iurii Kojevnikov: Dacă examinăm cu luare aminte panorama ciclopică a căderilor lumii, zugrăvită de poet, nu se poate să nu observăm acea dialectică stihinică, care stă la temelia poemului, acea interacțiune și luptă a contrariilor, fără de care mișcarea nu este posibilă, iar progresul de neconceput"14. "Schimbarea" în interpretarea lui M. Eminescu devine progres sub gând auroral hegelian: Ideea generală, categoria ce se înfățișează în primul rând cu această perindare neîncetată de indivizi și popoare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
acest spațiu de mijloc între Occident și Orient, dar nici de îmbinarea în el a caracterului latin și a creștinismului ortodox (Stăniloae, 2001, coperta IV). În mentalități și comportamente, eclectismul cunoaște diverse forme de manifestare: mimetismul; toleranța pentru diversitate; coexistența contrariilor; gustul pentru pitoresc. 1.1.1. Mimetismul A fost remarcată tendința românilor de a privi cu un ochi atent la alte culturi și de a adopta ceea ce pare a fi o soluție practică sau, cum ar spune Călinescu (1941/1982
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
asocia diversitatea noncritică inconsecvenței: „Aproape toate fructele mintalității românești poartă pecetea inegalității, a incoerenței, a lipsei de unitate și metodă”. Dumitru Stăniloae (2001, p. 59) admira diversitatea regională a cântecului popular românesc și a interpretărilor personale. 1.1.3. Coexistența contrariilor Ca manifestare extremă a eclectismului se remarcă prezența în același spațiu de gândire și acțiune a unor elemente contradictorii, opuse, antitetice. Ralea (1924/1997, p. 69) remarca dualismul dintre realitatea românească și faptele de cultură străină „pe care o înmagazinăm
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vot, egal, gri, important, mondial, simpatic, șic, a ceda, a comanda, a prefera, a servi, vizavi, apropo (cuvinte de origine franceză); comitet, cooperativă (cuvinte de origine rusă); blugi, feedback, lobby, marketing, mass-media, software, cash, sexy (cuvinte de origine engleză). Coexistența contrariilor se manifestă în limbă prin existența unor dublete etimologice (clar, chiar; drept, direct; cărbune, carbon; lapte, lactat) și a unor serii sinonimice cuprinzând cuvinte de origini diferite: cuvânt (lat.), vorbă (sl.); arbore (lat.), copac (slav); a veni (lat.), a sosi
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de aceștia. Pe baza informațiilor din acest capitol, încercați să corelați valorile culturale ale românilor cu elementele care configurează în mod specific stilul cultural de a vorbi al românilor. Completați următorul tabel: VALORI CULTURALE STIL COMUNICATIV Eclecticsm Mimetismul Dualitatea Coexistența contrariilor Pitorescul Adaptare Instinctul autoconservării Fluctuația Schimbarea ca scop în sine Soluția de moment Ambivalența Compromisul și nuanța Asumarea lucidă a legilor firii Măsura Frica de Dumnezeu Neamul Rudele Frăția Vecinul Vatra satului Neamul românesc Neam de neam Frica de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Rudele Frăția Vecinul Vatra satului Neamul românesc Neam de neam Frica de Dumnezeu Spiritul frust Gândirea concretă Spiritul practic Prudența Dorul Omenia Ilustrați valorile specifice culturii române cu proverbe, zicători, expresii specifice: VALORI CULTURALE STIL COMUNICATIV Eclecticsm Mimetismul Dualitatea Coexistența contrariilor Pitorescul Adaptare Instinctul autoconservării Fluctuația Schimbarea ca scop în sine Soluția de moment Ambivalența Compromisul și nuanța Asumarea lucidă a legilor firii Măsura Frica de Dumnezeu Neamul Rudele Frăția Vecinul Vatra satului Neamul românesc Neam de neam Frica de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în lunga sa carieră o crasă miopie politică („În situația grea, dificilă de astăzi - spunea el în ședința amintită a Senatului - armata poate să ne încurce, să ne silească a face lucruri care nu avem să le facem, cari sunt contrarii intereselor noastre“ - „Senatul. Sesiunea ordinară. Ședința de la 19 ianuarie 1877“, MOF., nr. 29, 8/20 februarie 1877, p. 907). 11. Bacalbașa se referă la unul dintre momentele importanțe ale istoriei mașinii de scris, istorie care începe în 1714, când inginerul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
unic și trebuie Înțeles. Dacă nu putem să vedem deosebirile Înnăscute ale copiilor și să-i acceptăm așa cum sunt, vom considera că aceia care nu sunt ca noi, sunt cel puțin anormali. Când Înțelegem temperamentele, Înțelegem și de ce se atrag contrariile, de ce se formează anumite grupuri În clase, cine și cu cine este prieten, de ce unii sunt mai activi chiar dacă nu au cele mai strălucite idei sau de ce alții sunt obraznici și unii mai retrași, mai timizi. Dacă este greu să
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena DRĂGAN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2176]