KorAP: Find »[drukola/base=contribuabil & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...4349 >

108,708 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638

11,5%), Germania (11,1%) și Islanda (10,5%), pentru anul 2003 (Fenina și Geffroy, 2004). Când finanțarea cheltuielilor este esențialmente publică (țările europene), creșterea cheltuielilor ridică numeroase probleme economice (prelevări obligatorii excesive, datorie publică) și politice (reacție negativă a contribuabililor). Când finanțarea este esențialmente privată (Statele Unite), o parte a populației nu este asigurată și sunt necesare și costisitoare rețelele de protecție publice. Trebuie amintit aici că mai mulți factori au impact asupra evoluției cheltuielilor. Din punct de vedere schematic, factori

Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

la anumite probleme sociale. Linia generală este însă cea a conservării instituțiilor vechi, acestea fiind „verificate pe baza efectelor lor”59. Un alt punct de vedere este acela după care statul este dator să investească în formarea noilor generații de contribuabili, iar sprijinul acordat părinților este firesc din perspectiva intereselor pe termen lung ale comunității, este o formă a dreptății sociale. O posibilă intersecție între abordarea conservatoare și problematica familiei monoparentale este nevoia de siguranță. Aceasta se resimte acut mai ales

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

formarea și consolidarea piețelor competitive, identificarea polilor de creștere specifici, acordarea de stimulente financiare pentru inițiativele locale, în cadrul unei politici regionale sistematice, credibile și eficiente. CAPITOLUL 3 FINANȚAREA SECTORULUI PUBLIC 3.1. Conceptul de finanțe publice Fluxurile monetare direcționate de la contribuabili către Stat constituie finanțele publice, menite să susțină cheltuielile proprii de funcționare a organizațiilor statale. Cu timpul, prin extinderea atribuțiilor Statului, fluxurile financiare au fost direcționate spre finanțarea unor cheltuieli tot mai variate. Etimologic, cuvîntul finanțe vine de la verbul francez

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cheltuielilor publice indică printre cauzele care au un rol important în generarea și creșterea lor următoarele: 1) Modificările în cererea de bunuri și servicii. La rîndul lor, acestea pot fi determinate, de prețurile bunurilor și serviciilor din sectorul privat, venitul contribuabililor, rata fiscalității ș.a. 2) Modificările în acțiunile de producere a bunurilor și serviciilor publice. Se referă, în principal, la modificările tehnologice, care produc modificări sub aspectul eficienței, ca și în raportul dintre bunurile private și cele publice; 3) Modificările în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
alimentează bugetul de stat sau bugetul asigurărilor sociale, ci sunt folosite în scopul finanțării autonome a altor organisme publice decît instituțiile Statului, pre-cum și a unor organisme private care realizează servicii de natură eco-nomică și socială cu caracter specific. Consimțămîntul contribuabililor față de impozit rezultă, în principal, din legitimitatea acestuia. Drept surse de legitimare a impozitului reținem: a) Impozitul este legitim pentru că este plătit în schimbul anumitor servicii publice; b) Impozitul are legitimitate pentru că servește intervenției Statului ca agent economic; c) Legitimitatea impozitului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de legitimitate, se mai vorbește despre o legitimitate politică și despre o legitimitate juridică a impozitului. Legitimitatea politică este asigurată de existența, în democrație a regimului parlamentar care garantează principiul legalității fiscale, prin aceea că legile sunt votate de reprezentanții contribuabililor, ale căror interese, cel puțin teoretic, le reprezintă. Legitimitatea juridică a impozitului rezidă din respectarea mai multor principii de drept fiscal, unele de natură constituțională (principiul legalității, al egalității și nediscriminării fiscale, principiul necesității, anualității, universalității impozitului ș.a.), iar altele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Legitimitatea juridică a impozitului rezidă din respectarea mai multor principii de drept fiscal, unele de natură constituțională (principiul legalității, al egalității și nediscriminării fiscale, principiul necesității, anualității, universalității impozitului ș.a.), iar altele nu (principiul teritorialității, principiul neretroactivității fiscale ș.a.). Consimțămîntul contribuabililor poate cunoaște o erodare datorată unor cauze multiple, dintre care reținem: evoluția sistemelor fiscale de la preponderența impozitelor directe, mai bine percepută de contribuabili, la cea a impozitelor indirec-te, mai productive, dar care pot conduce la o "anesteziere" a plătitorilor; exagerarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
fiscale, principiul necesității, anualității, universalității impozitului ș.a.), iar altele nu (principiul teritorialității, principiul neretroactivității fiscale ș.a.). Consimțămîntul contribuabililor poate cunoaște o erodare datorată unor cauze multiple, dintre care reținem: evoluția sistemelor fiscale de la preponderența impozitelor directe, mai bine percepută de contribuabili, la cea a impozitelor indirec-te, mai productive, dar care pot conduce la o "anesteziere" a plătitorilor; exagerarea în reglementări fiscale; ruptura dintre administrația fiscală, legislator și contribuabili, ca și neîncrederea acestora din urmă. În vederea combaterii acestei erodări a consimțămîntului, autoritățile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
care reținem: evoluția sistemelor fiscale de la preponderența impozitelor directe, mai bine percepută de contribuabili, la cea a impozitelor indirec-te, mai productive, dar care pot conduce la o "anesteziere" a plătitorilor; exagerarea în reglementări fiscale; ruptura dintre administrația fiscală, legislator și contribuabili, ca și neîncrederea acestora din urmă. În vederea combaterii acestei erodări a consimțămîntului, autoritățile încearcă să dezvolte strategii adecvate, încercînd la nevoie să lege creșterea impozitului de un anumit serviciu foarte solicitat, sau de un proiect de importanță capitală pentru cetățeni

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
strategii adecvate, încercînd la nevoie să lege creșterea impozitului de un anumit serviciu foarte solicitat, sau de un proiect de importanță capitală pentru cetățeni (earmarking). 3.3.2. Presiunea fiscală Este resimțită de toți plătitorii de impozite. În mod normal, contribuabilul onest și cu spirit civic vede în impozit un rău necesar. Dar cînd povara fiscală depășește anumite limite ale suportabilității, ea inhibă inițiativa și dezvoltarea economică, provoacă evaziunea fiscală la cote considerabile și încurajează economia subterană, sau nonfiscală, putînd conduce

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
este, însă, aceea că, pentru fiecare conjunctură, există un optimum al presiunii fiscale. Guvernele, autoritățile fiscale în general trebuie să aibă grijă ca o creștere prea mare a ratelor de impunere să nu se întoarcă împotriva propriilor interese, datorită reacției contribuabililor, mai cu seamă pe termen lung. Pentru a evita astfel de efecte, guvernele și-au rafinat politicile, apelînd la așa-numita iluzie fiscală, sau anestezie fiscală. Aceasta constă în încercarea de a preleva impozite fără ca simplii contribuabili să realizeze acest

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
interese, datorită reacției contribuabililor, mai cu seamă pe termen lung. Pentru a evita astfel de efecte, guvernele și-au rafinat politicile, apelînd la așa-numita iluzie fiscală, sau anestezie fiscală. Aceasta constă în încercarea de a preleva impozite fără ca simplii contribuabili să realizeze acest lucru. Aceștia dau, în mod obișnuit, atenție modificărilor valorilor nominale ale impozitului, fără a observa pe cele reale. Pentru economistul german R.Wagner, cu cît structura fiscală este mai complexă, cu atît contribuabilii au o înțelegere mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
preleva impozite fără ca simplii contribuabili să realizeze acest lucru. Aceștia dau, în mod obișnuit, atenție modificărilor valorilor nominale ale impozitului, fără a observa pe cele reale. Pentru economistul german R.Wagner, cu cît structura fiscală este mai complexă, cu atît contribuabilii au o înțelegere mai puțin clară asupra impozitelor pe care le plătesc, iar costul de suportat pentru a obține informația exactă este mai ridicat. Aceasta nu înseamnă că toți contribuabilii cad automat pradă iluziei fiscale și nu vor reacționa, sub

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Wagner, cu cît structura fiscală este mai complexă, cu atît contribuabilii au o înțelegere mai puțin clară asupra impozitelor pe care le plătesc, iar costul de suportat pentru a obține informația exactă este mai ridicat. Aceasta nu înseamnă că toți contribuabilii cad automat pradă iluziei fiscale și nu vor reacționa, sub o formă sau alta, la creșterea poverii fiscale. Dar fenomenul este real și are chiar efecte pozitive, prin aceea că minimizează costurile politice și limitează proporțiile evaziunii fiscale. Nivelul optim

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dată. De fapt, este vorba mai curînd de o percepție ce variază în funcție de circumstanțe diferite: economice, politice, psihologice etc. Ca atare, putem vorbi despre limite ale presiunii fiscale, și ele sunt: limite de natură psihologică, care sunt date de reacțiile contribuabililor, care pot opune rezistență la creșterile de impozite, prin evaziune, fraudă, renunțare la activități productive și chiar revolte sau greve fiscale; limite de natură politică, care au în vedere faptul că plătitorii de impozite sunt și votanți și se pot

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mediul de afaceri în general; O serie de economiști (E.Sax, A.C Rigon) consideră că nivelul optim al poverii fiscale este cel pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea fiscală la nivel național (globală) se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual, presiunea fiscală se exprimă prin raportul dintre totalul prelevărilor fiscale suportate de un contribuabil și totalul veniturilor obținute de acesta înainte de impozitare. Ea exprimă sacrificiul pe care contribuabilul este nevoit să-l consimtă, din avuția dobîn-dită de el într-o anumită perioadă. Dar presiunea fiscală individuală nu trebuie analizată doar ca raport matematic; ea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual, presiunea fiscală se exprimă prin raportul dintre totalul prelevărilor fiscale suportate de un contribuabil și totalul veniturilor obținute de acesta înainte de impozitare. Ea exprimă sacrificiul pe care contribuabilul este nevoit să-l consimtă, din avuția dobîn-dită de el într-o anumită perioadă. Dar presiunea fiscală individuală nu trebuie analizată doar ca raport matematic; ea este relevantă mai ales dacă este analizată în corelație cu puterea de cumpărare a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
fiscale mari) și sisteme fiscale ușoare ( bazate pe o presiune fiscală ușoară). Actorii sistemului fiscal sunt trei: 1) cei investiți cu putere legislativă, de creare a dreptului fiscal; 2) cei însărcinați cu urmărirea și încasarea impozitelor (administrațiile fiscale) și 3) contribuabilii. 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor Avem, mai întîi, o clasificare administrativă, după unitatea administrativ-teritorială beneficiară, respectiv Statul sau colectivitățile locale (județene și comunale). Există apoi o clasificare economică. Ea distinge impozitele în funcție de: 1) Resursele economice în: a) impozit pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sau economică, care arată impactul final al impozitului și pe cei care îl plătesc în mod efectiv. Se mai distinge între incidența directă, în care plătitorul este același cu cel care suportă efectiv impozitul, și incidența indirectă, caz în care contribuabilul indicat de lege transferă sarcina plății asupra altuia. În afara contextului economic, incidența impozitului mai este tributară tehnicii fiscale, mecanismului de formare a prețurilor în econo-mie, elasticității cererii și ofertei, situația costurilor de producție ș.a. 3.4. Datoria publică Datoria publică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și fapte caracterizate prin permanența lor, sau prin recurența lor la o dată fixă. Se spune, de asemenea, că impozitele directe sunt percepute pe calea unui rol, ceea ce înseamnă că serviciile fiscale dispun de o listă prealabilă pe care figurează numele contribuabililor. Aceștia sunt deci identificabili; Un impozit indirect se aplică obiectelor sau actelor, el vizînd fapte intermitente, sau survenite fortuit, în afara voinței contribuabilului. Este cazul tuturor taxelor pe consumație și, de asemenea, al taxelor vamale, timbre fiscale și drepturi de succesiune

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pe calea unui rol, ceea ce înseamnă că serviciile fiscale dispun de o listă prealabilă pe care figurează numele contribuabililor. Aceștia sunt deci identificabili; Un impozit indirect se aplică obiectelor sau actelor, el vizînd fapte intermitente, sau survenite fortuit, în afara voinței contribuabilului. Este cazul tuturor taxelor pe consumație și, de asemenea, al taxelor vamale, timbre fiscale și drepturi de succesiune. Contrar celui de-al treilea principiu de echitate fiscală enunțat mai sus, se întîmplă rar ca taxele să corespundă unui drept proporționat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
deci cîteva ilustrări asupra dificultății de a determina capacitatea de plată a impozitelor. 3.5.3. Revelatorul prelevărilor obligatorii Această dificultate de a defini așezarea impozitelor, sau de a le ridica a încurajat practicarea de metode relativ puțin dureroase, deoare-ce contribuabilul nu varsă direct la Trezorerie ceea ce datorează. Este cazul Statelor Unite, cu prelevarea impozitelor pe venit la sursă, sau al Franței în ce privește încasarea TVA-ului, dar este și cazul cotizațiilor sociale, ce sunt asimilabile cu o prelevare la sursă. Chiar dacă nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mai riguroasă, mai eficientă a proiectelor și beneficii, directe sau indirecte, pentru toți. Așadar, în general, analiza economică justifică descentralizarea. Una dintre cele mai importante preocupări pentru autoritățile locale trebuie să fie alegerea unei structuri fiscale optime, care să atragă contribuabilii și să conducă la mărirea bazei de impozitare. Această structură fiscală trebuie să cuprindă venituri ușor previzibile, cu incidență locală, iar costurile gestionării materiei fiscale trebuie să fie cît mai mici posibile. Impozitele trebuie să fie clare, încasarea cît mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
județene sau locale se stabilesc de către consiliile respective. Sistemul impozitelor și taxelor locale este reglementat prin legi și normative specifice și este format din: impozitul pe clădiri plătit de persoanele fizice și cele juridice; impozitul pe teren, datorat de aceiași contribuabili; taxa asupra mijloacelor de transport; taxe pentru eliberarea avizelor, certificatelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor; taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă; taxe pentru șederea în stațiuni turistice; taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice; taxe pentru vizitarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]