2,345 matches
-
cedând tentației de a le întinde cititorilor săi o capcană exclusiv copiilor. Toate cele de mai sus și, desigur, încă multe altele care nu și-au găsit locul aici sunt dovada vie a faptului că, în parodia romanescă postmodernă, la conturarea Cărții contribuie, cu propriile mijloace, scriitorul, protagoniștii, istoria și cititorul. Se reunesc două tipuri de date mai importante ce caracterizează atît fenomenul în mare, cît și literaritatea lui: continuitatea și ruptura. Majoritatea romancierilor postmoderni "adoptă" trecutul ca principală sursă inspiratorie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
i se creează o anumită situație care depinde de numeroși factori și anume: dacă este legitim sau nu, dacă este dorit sau nedorit, dacă este sau nu primul, dacă părinții au sau nu veniturile corespunzătoare etc. Dacă am încerca o conturare a statutului familial al unui copil, el ar cuprinde felul în care acesta este privit de membrii familiei, regimul sau tratamentul la care este supus în cadrul ei. Unii cercetători se feresc să folosească termenul de statut familial, operând de preferință
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
trad. a.) Orice discurs presupune existența unui interlocutor, iar identitatea acestuia dezvăluie oblic valorile locutorului, după cum și refuzul unui anumit personaj ca interlocutor spune ceva despre locutorul însuși. În cazul romanului Pavilionul canceroșilor, identitatea interlocutorului se dovedește foarte importantă pentru conturarea, pe baza discursului, a profilului unui personaj. Rusanov alege să vorbească cu cei pe care îi simte "de-ai lui", în sensul apartenenței ideologice, cum este tânărul geolog Vadim Zațîrko. Interlocutori precum Kostoglotov și Efrem nu sunt simpatizați de Rusanov
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
influențeze gestiunea școlară. Fără Îndoială familia, acest mediu de viață al copilului, exercită o influență considerabilă asupra dezvoltării lui. Istoria fiecărei familii, cu problemele ei specifice, care-i conferă o notă proprie În raport cu toate celelalte, contribuie În mod hotărâtor la conturarea profilului personalității copilului. Dincolo de acest cadru general În care se formează copilul, care, de cele mai multe ori, este bun, creând premisa unei dezvoltări normale, armonioase, este suficientă o singură carență a familiei pentru a afecta planul vieții lui psihice, antrenând o
IMPLICAREA FAMILIEI ÎN INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Felicia BUGALETE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2189]
-
schimbări importante de paradigme derivate, pe care le putem analiza grupat în jurul principalelor probleme ale practicii educaționale (devenind și capitole ale lucrării), ca macroși microparadigme. În volum, această ipoteză specifică evidențiază că metodologia educației reale poate deveni câmpul prioritar al conturării și dinamicii schimbărilor de paradigme (pornind inductiv de la faptul educațional care provoacă o tensiune, o criză și apoi tranziția la o altă abordare a practicii): Însăși esența educației ca acțiune socio-umană poate fi reinterpretată prin prisma criteriilor de calitate și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
nu este favorabil nici precizării statutului ei ca știință normală a educației (aplicând specific fundamentarea paradigmatică a științelor, de către Th. Kuhn, 1962, 1970) și nici metodologiei propriu-zise de realizare a ei ca acțiune eficientă. Metodologia o abordăm acum din perspectiva conturării studiului rațional, sistematic al practicii efective a educației, concepută și realizată științific, în sensul praxiologiei (știința acțiunii eficiente și eficace), al principiilor care fundamentează această practică educativă (obiective, resurse, procese, acțiuni, situații, sarcini, evaluare, reglare), al modului de analiză și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și depășire a dificultăților (ca tehnologie sau problemă de inginerie educațională sau de conducere, prin leadership). 1.2. De ce schimbări la nivel de paradigme? În SUA, este remarcată amplificarea unei mișcări în ultimii ani, care vehiculează ca slogan "Imperativul educației: conturarea noilor sale paradigme", mai ales după orientarea cercetării pedagogice către schimbările din epistemologia științei, prin definirea rolului paradigmelor (Th. Kuhn). Motivarea o regăsim în corelarea cu nevoia reformării educației, după dinamica modificărilor în viața social-economică, în afirmarea rolului cunoașterii și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică a ei, este necesar să sintetizăm câteva dintre notele sale esențiale, operație realizată anterior, împreună cu formularea de ipoteze privind aplicarea lor în cunoașterea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de a vedea și altfel ceea ce pare familiar, de a o plasa în diferite alte structuri, prin abordarea de alte relații, neașteptate, introducând noi idei prin explorarea și altfel a conceptelor, relațiilor, pe baza analogiilor, transferului. Ca și în situația conturării paradigmelor esențiale ale studiului problematicii științei educației, demersul întreprins în identificarea, formularea, definirea, verificarea, aprecierea valorii acestora, a putut fi regăsit și în cazul celor care privesc metodologia practicii educaționale. Este procesul pe care îl analizăm acum, tocmai pentru a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
analizăm acum, tocmai pentru a sesiza cum se produc schimbările de paradigme pe anumite probleme centrale ale acestei practici, ca aspect de metodologie. Verificăm astfel și un alt model, comparabil parțial, în acest sens (Riegle, f.a.), care pune accent, în conturarea unei astfel de paradigme, pe: ► Recunoașterea și perceperea oportunității, sesizarea de discrepanțe, a unor condiții favorabile sau nu, de situații conflictuale conturate tot mai evident în practică într-o anume dimensiune a realizării educației, după paradigme care trebuie schimbate și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dificultățile contextului real, cu consensul necesar de obținut al comunității. ► Selectarea alternativei și adoptarea ei ca paradigmă, prin luarea conștientă a deciziei, aprofundarea condițiilor de aplicare, identificarea și analiza problemelor particulare posibile, aprofundarea înțelegerii și a consecințelor practice, dimensiuni, factori. ► Conturarea dimensiunilor contextului real de implementare a ei (activități, responsabilități, scopuri, alternative, resurse, oportunități de aplicare, dificultăți, facilități, proceduri), inclusiv utilizarea criteriilor de evaluare continuă, de reflecție în acțiune, de sesizare a erorilor și dificultăților necesare în reconstruire, în reglare. Etapele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
timp în prim plan diverse interpretări, abordări ale esenței educației, determinate atât de complexitatea proprie, cât și a celei externe, căci ea răspunde așteptărilor societății, în întregul ei, cât și ale indivizilor, în particular. Această evoluție s-a concretizat în conturarea a multiple paradigme și modele interpretative, care au condus la clarificarea a însăși identității ei, a matricei disciplinare a pedagogiei, dacă o urmărim prin prisma contribuțiilor lui Th. Kuhn asupra principiilor epistemologice actuale în definirea științei. În contextul abordării metodologiei
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și la obiective clare. În funcție de care poate formula apoi ipoteze privind construcția soluțiilor prin situații și oportunități adecvate, prin sistematizarea actelor elementelor și actorilor implicați, prin definirea argumentată a cadrului strategic de realizare a lor, prin verificarea alternativelor eficiente, prin conturarea și valorificarea câmpului interrelațional. Este firesc ca aceste paradigme și modele interpretative, importante pentru orientarea spre schimbare a metodologiei educației, datorată mai ales așteptărilor practicii socio-profesionale, să atragă atenția spre analiza ei și ca acțiune practică reală. Și nu numai
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
obținere a eficienței practicii educative a relevat nu numai rolul expertizei și competenței științifice în specialitate, dar și valoarea competenței relaționale, mai ales pentru atingerea eficacității, în orice aspect al rezolvării situațiilor profesionale, mai ales problematice. Atunci s-a identificat conturarea a două alternative: sau orice profesionist primește în pregătirea sa inițială și ulterioară o asemenea competență complexă sau apare un nou specialist -praxiologul (Y. St-Arnaud, 2003, pp. 6-7). Praxiologul-educator este necesar astfel ca acel practician-cercetător care identifică situațiile problemă ale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
consecință a introducerii celui de revoluție științifică, în știința cunoașterii, introdus de către Th. Kuhn. Este o modificare majoră, dramatică în fond a gândirii, a metodologiei, a planificării sau a practicii într-o problemă de actualitate, aceasta fiind noua paradigmă, cu conturarea și a unui nou model, acceptat apoi, ca rezultat al cercetărilor, descoperirilor, experiențelor reale. Ea ar fi ca o reașezare conceptuală asupra realității, care cere o metamorfoză esențială, conceptuală și aplicativă, prin cercetare, ca o transformare conștientă, un nou model
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
schemă ca rezultat al unor cercetări acumulate. Ea devine esențială pentru a ajunge la concepte, a înțelege nivelul căutării și al schimbării propuse sau oferă un cadru general pentru cunoașterea specificului științei, a practicii unei probleme educative și poate susține conturarea unei tradiții științifice pentru comunitatea științifică. Dar odată devenită normală și paradigma în educație va impune credibilitate, notorietate, eficacitate, schimbarea ei arătând o modificare de viziune, de percepție a realității, o adeziune la noile principii, credințe (Kuhn precizează că tocmai
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
puzzle" (puzzle-solver). Numai că pedagogia nu a revenit acum încă la statutul de știință normală, ci este în tranziție de la criza de identitate epistemică către acesta. Și atunci stabilirea faptelor-puzzle semnificative prioritare pentru practica educativă este afectată, de unde și dificultatea conturării tabloului paradigmelor referitoare la abordarea metodologiei practicii educative, pe care le vom aborda în acest demers. Faptele-puzzle reale ale practicii educației în planul ei metodologic, sunt specifice fiecăreia dintre marile probleme ale conceperii și realizării ei (de la finalități, până la evaluare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
conceptual și metodologic, ajungând la trecerea de la o paradigmă care nu mai corespunde, la alta nouă în care se investesc noile așteptări și metodologii. Pe acest fond epistemic, putem analiza realitatea schimbărilor de paradigme din educație, la diverse niveluri de conturare, mai ales în planul practicii, al metodologiei în special: la nivelul microparadigmelor în primul rând, a celor conturate în jurul faptelor, acțiunilor educative delimitate, corespunzătoare principalelor elemente ale contexului educațional (de la finalități, până la evaluare). Ele vor face obiectul aprofundării în capitolele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
nuanță a valorii acestui principiu se afirmă: alternanța cere o nouă competență cognitivă și aplicativă, managerială flexibilitatea, bazată pe rapiditatea recunoașterii valorii unor situații, contexte, educați, strategii și pe alegerea oportună, de calitate a unei abordări, soluții, care să determine conturarea unui proiect acțional, metodologic bazat pe succes. Flexibilitatea este atunci corelată cu paradigma alegerii unei alternative conceptuale, metodologice, doar dacă educatorul posedă cultura și competențele bazate pe acceptarea acestui principiu, contrar rigidității, sărăciei, dezinteresului pentru eficiența educației, pentru responsabilitatea formării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
formulare și verificare de ipoteze, autoanaliză critică, comunicare și colaborare ș.a. Este atunci necesară o revedere a formării inițiale și apoi continue a profesorului, cea prezentă dând dovadă de multă ineficiență formativă în sensul arătat în noua paradigmă, venind timpul conturării unei pedagogii a alternanței și a articulării teorie-practică, cu accent pe aspectul constructivist și formativ. Capitolul 2 Finalitățile educației: paradigma priorității formării competențelor versus paradigma transmiterii și însușirii cunoștințelor 2.1. Finalitățile educației în fața schimbării de paradigmă Acuza tot mai
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de învățare. Formularea de sugestii, idei, ipoteze proprii. • Adresarea de întrebări de înțelegere. • Efectuarea de investigații directe, experiențe. • Utilizarea feedbackului continuu, a metacogniției. • Aplicarea de idei, soluții și în alte situații. Asigurarea de legături directe cu alte surse de informare. • Conturarea de oportunități de învățare exploratorie. • Crearea climatului de învățare activă prin colaborare. Asigurarea instrumentelor pentru învățarea independentă. Roluri Acțiuni, strategii și competențe ale educatorului • Organizarea de acțiuni diferențiate, sarcini, strategii. Promovează, incită • Formularea de întrebări-problemă, ipoteze. • Prezentarea de sarcini, conflicte
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
valorificarea formelor curriculumului axate pe instrumentele cunoașterii, • trecerea de la obiective-model la procese-model, • adaptarea la contextul real pentru înțelegere, • realizarea înțelegerii prin integrarea domeniilor, • relația între controlul statutului și controlul forțelor particulare în curriculumul național, • promovarea alternativei liberale, • influența abordării ecologiste, • conturarea a noi perspective pentru educație. 3.3. Sensuri semnificative în evoluția abordării curriculumului Dacă pornim de la definirea paradigmei (Th. Kuhn) ca un mod de interpretare, de abordare a unei probleme de către o comunitate/grup, de a descrie sistemul așteptărilor generale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
relații, comunicare, colaborare, angajare, participare, finanțare) sau organizatorice (pentru procese). Toate trebuie prevăzute în curriculum, alături de elementele clasice. Desigur că evoluția curriculumului, ca teorie și practică, (prezentată într-o sinteză amplă și de către I. Negreț-Dobridor, 2008, pp. 161-226) a marcat conturarea a mai multor modele reprezentative, începând chiar cu forme empirice din Antichitate, până la punctul de referință marcat de J. Dewey (1902, Copilul și curriculumul) și până astăzi. Astfel putem identifica: construirea de curricula integrale, prin dezvoltare sau optimizare complexă (prin
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
asemenea concretizări ale conceperii și realizării unui curriculum pentru formarea a educatorului constructivist s-au verificat: • definirea unui profil dezirabil de competență pedagogică a acestuia, • particularizarea unui model de programă curriculară în consecință, pentru formarea acestor competențe la studenții-viitori educatori, • conturarea unui sistem metodologic de esență constructivistă în formarea competențelor enunțate și • construirea unui instrument de evaluare sumativ-integrativă a lor, ca portofoliu specific în finalizarea formării. În sinteză acum, aplicând paradigma constructivistă, modelul privind profilul dezirabil de competență (Joița, 2008, pp.
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
specialitate. Mai mult, a micșorat rezistența studenților în fața înțelegerii și aprecierii rolului pregătirii pedagogice a unui profesor, datorată manifestării insistente a unor prejudecăți și care dovedesc încă persistența empiricului. Toate aceste constatări inițiale au influențat analiza critică a contextului de conturare și aplicare a proiectului constructivist de programă curriculară, adaptată pentru a putea echilibra rolurile și pertinența ei în: • precizarea obiectivelor învățării constructiviste în termeni de capacități, competențe (formulare, selectare, ponderare, extindere, combinare), • precizarea temelor (raportarea la așteptările profesionalizării didactice, la
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]