14,043 matches
-
vede, manualul din 1893 nu suferea de prejudecata că scriitorii recenți, unii fără volume, n-au ce căuta în școală. Poate doar Ghica să fie o lipsă importantă, menționat totuși în legătură cu Alecsandri și printre colaboratorii Convorbirilor literare. Despre Junimea și Convorbiri, Hodoș are pagini curate, de admirație pentru acțiunea grupului literar ieșean și a revistei celei mai bune și cu cea mai veche apariție, cum spune, la începutul anilor '90. Ca și la Densusianu, este un capitol despre limbă și dialecte
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
care nu se mai stinge din '89 încoace. În lumea literară, ca să mă-ntorc la ea, am urmărit (prin bunăvoința prietenului Bogdan Lefter, care mi-a adus un teanc de reviste) o poveste de la Iași, o dispută-n jurul revistei Convorbiri literare. N-am înțeles nimic. Ambele tabere aveau autori valoroși și alții necunoscuți, ambele foloseau de multe ori un limbaj absolut inacceptabil. Erau povești de corupție, erau altele de cumetrii încîlcite, dar tonul dominant era un fel de jubilare scabroasă
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
cel mai mare nuvelist al timpului (l-a diminuat și pe Slavici iar Creangă se afla situat undeva între pigmeii poporani), i s-a adresat, din Italia, lui T. Maiorescu cu o scrisoare datată septembrie 1889 (nuvela a apărut, în Convorbiri literare din august 1889). "Ce ziceți de novela lui Caragiali? Eu o găsesc slabă, cu o invențiune absurdă și cu o totală lipsă de estetică. Jidanul, dintr-un ridicul hangiu ce e, devine o monstruozitate inaccesibilă formulei mele de ethică
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
Călinescu, apoi Iorga, Sanielevici, M. Dragomirescu au apreciat cum se cuvine nuvela. Să adaug că editorii descoperă aici o greșeală de lecțiune ("s-a sculat devreme" în loc de "s-a culcat devreme") care s-a perpetuat în toate edițiile, deși în Convorbiri forma era corectă. Greșeala a fost corectată de Paul Zarifopol în ediția sa iar, după el, toți editorii ulteriori, chiar prezentă în ediția completă, din 1908, de la Minerva. Despre Nirvana au existat, destulă vreme, controverse privind formula sa, așa cum a
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
de Societatea Română din Radiodifuziune, apare în haine noi, mai plăcute ochiului și mai moderne. Nu mai este un simplu program. Este o revistă în toată puterea cuvîntului. Felicitări și viață lungă! Cine trebuia să-l asasineze pe Goma În Convorbiri literare din noiembrie, Vasile Iancu semnează un text senzațional: Istoria unui asasinat politic. E vorba de mărturisirile unui ,,informator" anonim care l-a cunoscut pe un oarecare Paul Andriescu, originar din Dorohoi, frecventînd boema ieșeană din anii '80. Era absolventul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
coborît pe furiș din avionul de Paris, cînd securiștii care-l conduseseră părăsiseră aeroportul, și s-a ascuns undeva în Ardeal. A fost dibuit și, probabil, asasinat de Securitate, care i-ar fi provocat un infarct. În același număr din Convorbiri e sărbătorit, cu oarecare întîrziere, G. Ibrăileanu, de la moartea căruia s-au împlinit, la 11 martie 2001, 65 de ani de la moarte, și la 23 mai, 130 de ani de la naștere. Mai multe articole îl evocă pe criticul ieșean al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
nu investesc. Investesc în Dracula land, nu în cultură. Cîtă vreme România avea o aristocrație relativ înlesnită material, revistele se scoteau prin chete ori donații: un galben a dat fiecare din membrii bogați de la Junimea, în 1867, ca să se tipărească Convorbirile literare. În secolul următor, locul aristocraților l-au luat Mecena de tipul contestatului Bogdan-Pitești. În timpul comunismului, a plătit statul, dar punînd condițiile știute, cea mai grea fiind dreptul de a cenzura. Astăzi nu plătește nimeni. Noua economie de piață românească
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
curînd să desemneze înjurătura însăși și intră ca atare în expresii ca a da (cu) un sictir, a lua la (sau cu) sictir, înregistrate și acestea în dicționar. Un sens special - "atitudine de dispreț" - este exemplificat printr-un citat din Convorbiri literare: "se uitau cu un fel de sictir". Formula de imprecație a produs un derivat verbal: a sictiri pe cineva "a înjura" (tot așa cum înjurăturile care invocă dracul au impus verbul a drăcui). Forma actuală a verbului a fost precedată
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
a duce pîn la capăt sfînta frază" (M. Dinescu, Moartea citește ziarul, p. 26), chiar în construcții prepoziționale care tind spre statutul de locuțiune (în sictir = în scîrbă): ""Veniți mîine" - ne îndeamnă în sictir o funcționară preocupată mai mult de convorbirea purtată la celular, decît de soarta noastră, a amărîților de contribuabili" (EZ 1586, 1997, 8). Starea de plictiseală iritată face parte din conținutul semantic cel mai actual al adjectivului sictirit: Același chip șters, ușor sictirit" (S. Tănase, Corpuri de iluminat
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
de lucru a președintelui S.U.A. De altfel, președintele Truman era un mediocru ca inteligență și om politic. Profesorul meu Mihai Ralea mi-a povestit, prin 1957, că la prezentarea acreditării sale de ambasador al României în S.U.A. (1946), la protocolara convorbire de după ceremonie, Truman l-a întrebat, tam-nisam, dacă, acum, poporul român are conflicte cu ...dacii. Asta îi comunicase lui Truman, rapid, vreun consilier tot atît de ignar în problemele Europei de Est, răsfoind vreo enciclopedie, și atît s-a priceput
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
cititorilor." Numărîndu-se printre admiratorii lui Pivot, Pierre Nora, scriitor, directorul ziarului ,,Débats", curios și puțin contrariat de un succes atît de durabil și de răsunet internațional, a avut fericita idee de a-l provoca pe animatorul-vedetă la o serie de convorbiri, încercînd să-l facă să-și dezvăluie secretele, să deschidă culisele laboratorului său de creație. A rezultat o carte cuceritoare, optimistă, veselă, spontană, generoasă, după chipul și asemănarea eroului ei: Bernard Pivot Meseria de a citi Răspunsuri lui Pierre Nora
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
cu diplomați occidentali acreditați în capitala Germaniei naziste. Și cum putea să nu se reîntîlnească, după un sfert de veac, cu Kronprințul, care, s-a întîmplat, continua să trăiască în Germania? A aranjat, cu persoane politice suspuse, mai întîi o convorbire telefonică foarte discretă, în care, spirituala vizitatoare a înștiințat, cu umor că, și în rochie de seară, arată ca o Grossmutter. O mașină a fostului Kronprinț (fiul lui Wilhelm al II-lea) vine, la ora stabilită, să o ia la
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
ca și acela nazist din Germania lui Hitler. Ei "au depus armele în fața adevărului", cum scrie Fejtö citînd faimoasa expresie a lui Montaigne. Cei care fusese membri ai partidelor comuniste din țările lor au decis să le părăsească. În ultima convorbire cu Togliati, liderul Partidului Comunist Italian, Silone i-a spus acestuia: "Lupta finală se va da între comuniști și excomuniști." Uluitoarea previziune îl determină pe Fejtö, care scrie comentariul său în anii de postcomunism, să facă din avertismentul scriitorului italian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
îl știa, de prin 1932-1934, cînd Silber era factotum la Institutul de Conjunctură Economică de sub conducerea lui Madgearu), l-au ales pentru amintita funcțiune de expert în statistică la Conferința de Pace la Paris și, acolo, cei doi au purtat convorbiri. Dar acea funestă Comisie de anchetă nu i-a arestat, tot ca martori?, pe Harry Brauner, pe prietena sa Lena Constante, care erau știuți ca prieteni ai soției lui Pătrășcanu (pictor scenograf), pe mai toți simpatizanții comuniști funcționari la Institutul
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
reprezentanți de frunte ai suprarealismului românesc și, confundînd mișcarea cu scandalul ce-i însoțise manifestările, mă credeam pe un vulcan din care insolențele urmau să țîșnească cînd te așteptai mai puțin. Am stat inutil, la pîndă. Rareori am avut o convorbire mai destinsă, mai încrezătoare, mai pașnică decît cu ei doi, politicoși ca niște lorzi delicați ce înlocuiau morga cu finețea minții și a sufletului. Renăștea parcă o cafenea bucureșteană idealizată. Cînd am aflat într-o iarnă geroasă că Gherasim Luca
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
sexuală e �o ușoară neplăcere�. Tomas, tînărul amant, îi permite să exploreze substanța senzuală a feminității, fără să o mai oblige la asumarea supremei responsabilități - materne - în raport cu el. Complicatele motivații ale frumoasei femei sînt expuse, e adevărat, în conversație - în convorbirile particulare (termenul este preluat de la Luther, care pleda pentru o formă de comunicare față în față, la lumina zilei, cu confesorul) - însă rămîne pînă la sfîrșit senzația că, dincolo de datele comunicabile, drama are dimensiuni interioare care nu pot fi elucidate
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
conștientă de propria criză, în care constrîngerile sociale încă mai sufocă impulsul către împlinirea personală. Iubirea este numai o etapă, doar un cadru, e drept: reușit, dar de pe care camera, mișcată de motorul social, trebuie să se mute... Ingmar Bergman - Convorbiri particulare. Traducere din limba suedeză de Elena-Maria Morogan. Editura Univers, București, 2000 Mariaj și sindrom Ian McEwan este un scriitor incomod. Aceasta pare a fi opinia majoritară în rîndurile celor care i-au comentat, în timp, cărțile. De la primele sale
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
Zarifopol, nici lui Ralea, ideea înrudirii dintre Minulescu și Caragiale a dezvoltat-o G. Călinescu în Istorie, unde a văzut în Minulescu pe Mitică, pe Lache, pe Eleutheriu Popescu și pe ceilalți în ipostază lirică. Grigurcu la aniversară Notabil gestul CONVORBIRILOR LITERARE (aprilie) de la Iași de a acorda cîteva pagini poetului și criticului Gh. Grigurcu (n. 16 aprilie 1936). Cassian Maria Spiridon îi schițează un portret amplu și înțelegător, iar Adrian Dinu Rachieru se ocupă de critica de poezie a lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
-l fi realizat acum, cînd n-am voit să-l scriu, ci m-am mulțumit cu o simplă Mite". Tot aici adăuga că, luînd o atitudine în controversa dintre critici și psihanaliști (d-rul Vlad l-a frecventat destul de des, angajînd convorbiri pe marginea știutei sale cărți despre Eminescu analizat psihanalitic) a putut contrapune biografiei eminesciene a lui G. Călinescu o carte comparabilă ca anvergură. Era efectiv o provocare la adresa lui Călinescu, care, din 1932, cînd a publicat vestita biografie Viața lui M.
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
îndeaproape și îl tradusese în nemțește, simțise încolțindu-i otrava dulce a iubirii. Pe Carp poetul nu-l agrea, pentru boieria lui țîfnoasă care, deși cultivat, nu înțelegea arta și, mai ales, poezia. Și, evident, nu-i împărtășea, într-o convorbire din salonul Kremnitzilor, opiniile (care erau și ale lui Maiorescu) în dezbaterile Parlamentului în chestiunea revizuirii articolului 7 din Constituție în problema încetățenirii evreilor, poetul îngăduindu-și să exprime, în chiar ziarul Timpul, alte, diametrale, puncte de vedere. Și scena
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
s-a stabilit în țară, i-a studiat pe clasici (Creangă, Caragiale dar și Sadoveanu, contemporanul său), pentru a se perfecționa în ale limbii române, în care debutase, în 1901, în Luceafărul, apoi continuînd în revistele din țară (mai ales Convorbiri critice ale lui M. Dragomirescu, care l-a ajutat enorm pe tînărul prozator). În noiembrie 1924, intervievat de Rampa, făcea această declarație surprinzătoare privitoare la clasificările canonice ale romanului (Să nu uităm, că, acum, în 1924, Rebreanu era, după Ion
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
de el (în poezie, proză literară și proză științifică) au rămas valabile, cele mai multe pierzîndu-se pe drum. Dar, tot aici, s-a pus în valoare, pentru prima oară, lirica eminesciană, căreia i-a intuit geniul numai după trei poezii publicate în Convorbiri literare. Cum s-ar putea uita că, atunci, în 1871, Eminescu e recomandat ca "poet, poet în toată puterea cuvîntului este dl. Mihail Eminescu". Și e incontestabil că pe liniamentele trasate în acest studiu din 1871 s-a creat marea
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Art League" (unde a fost distins cu un premiu pentru pictură), vioara întâi în Orchestra Medicilor din New York și nu în ultimul rând scriitor, debutează în volum (Călăuza), după ce a publicat versuri în România literară, Luceafărul, Viața Românească, Curierul Românesc, Convorbiri literare etc. Format la Cenaclul de Luni care a dat impulsul inițial mișcării optzeciste, poetul Liviu Georgescu debutează abia acum, într-o manieră discordantă față de poetica practicată de congenerii săi. Singură Mariana Marin, membră a aceluiași cenaclu, își mai elaborase
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
adică un masacru de un fel mai aparte. Ordonînd deportările, autoritățile turcești au semnat, de fapt, condamnarea la moarte a unei întregi națiuni, lucru de care erau perfect conștienți și nu-și mai băteau capul să-l ascundă nici măcar în convorbirile cu mine". În tot cursul primăverii și verii anului 1915 au avut loc aceste deportări. Au fost cruțate doar Constantinopol, Smirna și Alep. În rest, practic oriunde se afla măcar o familie de armeni era expediată în tragedia deportării, rare
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
o asum, ca să zic așa, neavînd încotro. Dar, de înțeles, nu înțeleg de ce nu putem să nu ne urîm de fiecare dată cînd opiniile ne despart. Dintre multele manifestări ale urii intelectuale, aleg, nu chiar la întîmplare, unul singur. În Convorbirile literare de la Iași, numărul din februarie, dl Sorin Comoroșan, membru de onoare al Academiei Române, biolog de reputație internațională, atras de filosofia științei, îi acordă d-lui Ion Beldeanu un interviu din care ura se revarsă ca o apă neagră. Nu
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]