25,812 matches
-
O dată cu sosirea verii , pe 1 iunie este și ziua copilului. Copilăria este cea mai frumoasă vârstă. Lumea copiilor, cea mai frumoasă lume, este lumea jocului. Copilăria este senină și frumoasă când te iubesc părinții. În fiecare zi este ca în basme. Într-o zi sunt prințesă, într-o zi fata moșului. De când mama îmi spune povești am aflat un nou prieten: Ciupici. Nu știu de ce dar
Lumea copiilor. In: Alabala by Bîtă Ioana () [Corola-journal/Imaginative/573_a_716]
-
un roman rocambolesc! Ce n-aș da să pot reînvia în mine spiritul lui Ponson du Terrail! Ce n-aș da să fiu Maurice Leblanc!! Unde e, în ce zare veșnic irizată, s-a pierdut Arsene Lupin? Mi-a fascinat copilăria, toată viața mea, nu glumesc, am vrut să ajung un gentleman cambrioleur, un detectiv particular c-o secretară cu fesele mirobolante și sînii dulce detracați în hamuri! Sau să am geniul rău și suprarealist al lui Fantomas! Să pun portocale
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
mici ale lui Mitică exact aceeași atitudine ca față de personajele lui mari: nu le iubește. În lumea lui Caragiale nu există copii în sensul tradițional, în sensul clișeului literar, adică ființe pure, inocente, angelice. Caragiale este astfel primul care demitizează copilăria idilică, impusă de Creangă ( " Hai mai bine despre copilărie să vorbim, că numai ea..."). Copiii lui Mitică au deja griji, doar că grijile și preocupările lor sînt, la fel ca ale taților lor, derizorii. Eugen Ionescu aduce cu totul alt
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
personajele lui mari: nu le iubește. În lumea lui Caragiale nu există copii în sensul tradițional, în sensul clișeului literar, adică ființe pure, inocente, angelice. Caragiale este astfel primul care demitizează copilăria idilică, impusă de Creangă ( " Hai mai bine despre copilărie să vorbim, că numai ea..."). Copiii lui Mitică au deja griji, doar că grijile și preocupările lor sînt, la fel ca ale taților lor, derizorii. Eugen Ionescu aduce cu totul alt tip de mici oameni mari. În poemele lui, "ființele
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
statuii lui Burns s-au ținut discursuri. Eu una m-am pregătit pentru acest eveniment și am aflat cîteva lucruri interesante despre statuie. Robert Burns s-a născut în 1759 dintr-o familie scoțiană de țărani. Deși a avut o copilărie plină de lipsuri, acest tînăr plin de viață citea cu pasiune tot ce-i cădea în mînă și a început, ca un soi de compensație pentru munca grea de zi cu zi din gospodărie, să compună versuri. În dialect scoțian
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
această pendulare între spațiul românesc și cel italic una firească. În finalul volumului este studiat un caz de epigonism literar: este vorba de Arturo Graf, profesor de litere la Universitatea din Torino, contemporan cu Eminescu. Petrecându-și o parte din copilărie și adolescență pe meleaguri românești, Graf scrie poezii din care răzbat inconfundabile ecouri eminesciene. Ceea ce atrage atenția în mod deosebit în lucrarea de față este stilul acesteia. Dincolo de rigoarea documentară, discursul autoarei nu are nimic din răceala clinică a studiilor
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
doi copii...". și pe urmă stilul ăsta de povestitor vechi, sfătos și totuși cu ironia de rigoare și cu surpriza smulsă din cotidian. ceva îndepărtat și foarte cunoscut, între Defoe și Salinger!? povestea cu cameleonii și cu schimbarea înfățișărilor în copilărie, tinerețe și moarte - o călătorie inițiatică, cum e, de altfel, toată cartea. se parcurge drumul de la oameni la singurătatea absolută, întoarcerea în sine, și înapoi la oameni pentru a te dărui. ca în Zarathustra. a venit vorba despre asta și
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
data aceasta, am dat peste un poet despre care mi se pare că "iese" dintre ceilalți. Horia Gane face parte dintr-o generație mai matură, mai discretă, și să zicem, mai valoroasă. Horia Gane are o biografie neobișnuită, cu o copilărie urmărită de spectrul pogromului, se refugiază în nordul Moldovei și apoi la Bacău, lucrează ca muncitor în cadrul procesului de reeducare operat de comuniști, iar acum e pensionar la București, aproape împăcat cu lumea, și aproape senin. Cel puțin așa apare
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
Ioana Pârvulescu Cadranul de pe chip Tia Șerbănescu pare făcută pentru proză și acest lucru e dovedit și de ultima ei carte, Femeia din fotografie (Ed. Compania, 2002), chiar dacă e vorba de un jurnal (1987-1989). Cu o copilărie suficient de crudă ca să antreneze cruzimea privirii și cu un temperament hotărît, tăios, deloc înclinat spre sentimentalism, are totuși dorința, obligatorie la un romancier, de a înțelege lumea așa cum e și de a se bucura de ceea ce este bun sau
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
de mioară care să se fi abătut (temerar?) de la firul poveștii așa că m-am întins în iarbă și am privit cerul cu sutele sale de reproșuri strălucind ca niște ochi de lup Întîmplare cu cerc ca în jocul acela din copilărie cu multe cercuri aruncate înserarea cădea și ea se înțepenea în jurul turnului din capătul străzii pînă cînd fetița se apropia și niciodată n-am să știu cum reușea să o desprindă de acolo iar misterul și melancolia ce odată demult
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
ca și scriitorul în anii senectuții) se îndeletnicea cu rotăria. Alături de el și de bunica își va petrece verile nepotul de la Pașcani "în mijlocul ogrăzii, sub un păr vechi cu ramuri pline de ciucuri de fructe". Sadoveanu, mărturisește, a avut o copilărie "nesupusă niciunei opreliști". Tatăl i-a dat voie să iasă cu pușca la vânat, când abia împlinea 12 ani. O influență benefică asupra școlarului o are primul lui dascăl, domnul Busuioc, prin care cunoaște "amintirile" și poveștile lui Creangă. De
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
impenitent și din ce în ce mai rafinat, Sadoveanu își dă seama de timpuriu că Ion Creangă nu e un scriitor popular, ci un artist care pretinde un cititor întrucâtva evoluat. Va dovedi în timp o înzestrare excepțională în lecturile lui din Amintiri din copilărie, socotind cu excesivă modestie că e singura lui însușire artistică de care era sigur. Îi cunoaște acum pe sonetistul Mihai Codreanu, "tânăr efeb, cu un aer preocupat și sumbru", pe George Murnu, purtând plete și lavalieră, ca poeții epocii, și
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
am să-mi amintesc gustul sării spune înecatul am să duc cu mine soarele coborând în mare nu voi purta pe corp nici o urmă n-am să simt durerea doar ochii doar ochii care au aruncat pietrele o simplă problemă copilăria mea a plecat din gara A acum treizeci și ceva de ani și a redus viteza ca să ajungă în gara B cât mai târziu din direcția opusă tot vine un tren fără geamuri fără mecanic cu pasageri de care nu
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
zi, încă o zi (formidabil!) e trăită îndeplinită. Exiști, respiri în felul tău; alterat de clipă, înțepat de viespi, însîngerat de scurgerea dimineții în amiază, amurg, seară. Nopțile nu-ți sînt înstrălimpezite de vise frumoase (enormele sfere de cleștar ale copilăriei!), ci sufocate de "reprogramarea" bazaconiilor diurne. Somnu-ți jupoaie altminteri carnea, mintea: de o mie de ori mai feroce. Reziști, reziști, reziști. Cît? Simplu: cît te țin balamalele!
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (2) (monolog) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14542_a_15867]
-
în universul romanului este conceptul de "umbră", elaborat și reelaborat în tot cursul lui. Umbra poate avea sensul de stafie, spectru, fantomă. Ea poate fi de asemeni locul unde se ascund stafii, spațiul dominat de îngerul morții (ca-n podul copilăriei, unde naratorul la persoana întîi avea "impresia că..., la intrarea mea, o stafie se retrăgea mai în umbră, mirată că un copil atît de firav se strecurase, iscoditor și temerar, în acest imperiu în care domnea numai îngerul morții"). Umbra
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
special la Mașenka (scris la 27 de ani, în 1926, și tradus în engleză sub titlul Mary în 1970) și la Podvig (1932, în traducere Glory, 1971). Acuitatea notației senzoriale, metaforica în ordinea lui "micro" din aceste romane care descriu copilăria și adolescența, precum și procesul îndrăgostirii și efectele lui mnemonice, derivînd fără îndoială din Proust, și totuși ne-proustiene, tăioase ca o margine de scoică, le-am regăsit în scurtul episod de la Constanța în care apare Gi - al cărei nume poate vrea
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
capul să nu-l simtă dintre cei mici cel mai mic singurul născut în zodia iepurelui ceasul era nici noapte nici zi își ascunse sub piatră sandalele aprinse o pînză veche din in afumîndu-și picioarele așa cum îi descînta bunica în copilărie o dată pe an să-l ferească de mușcătura de șarpe luă toiagul cu care-i învăța pe cei mici cum să-și apere rangul după ce vor intra cîți vor intra ca tineri bărbați în Cetate și porni desculț pe un
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
salcie să-mi dezlege sânii de legătura lor misterioasă cu patul curat al sângelui tău miezul de salcie să-mi calce moartea pre moarte cu un acoperământ de pași tineri încerc să alunec pe șirul pașilor noștri așa cum coboram în copilărie dealul înghețat spre casa bunicilor așa cum descălecam cu șfichiuitul nuielei de alun din aerul tare al sângelui tău așa cum ne descrește vocea citind poemele direct pe roua cu care ziua noastră explodează exact în miezul lucrurilor nesfârșit este șirul pașilor
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
gâturile strivind dantelăria de fier forjat și cu un picior în aer pentru ca trecătorii să creadă că între noi și restul lumii nu ar mai fi decât un pas noi dăm seara bună liftierului ce adduce pe tavă amintiri din copilăriile despre care nu mai aveam habar pentru că recursul la oligoelemente ține de o anume vitrifiere a cortextului nerecognoscibil dintr-odată a devenit importantă pentru futurologi paradigma cu felul în care dădeai cândva târcoale trupului mamei în stare de criză puerperală
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
fiind constrîns de dimensiunile scenei, depășește cadrul strîmt al spațiilor interioare pentru a urmări peisajul urban în complexitatea sa. Iată cum se recompune, din diverse texte, posibila locuință curentă a sfîrșitului de secol în București (diferită de cea memorată din copilăria ploieșteană):..."o pereche de case în aceeași stradă... în sfîrșit, două case gemene... în centru, pe linia tramvaiului... pe dinafară, șease ferestre mari, ciubuce și ornamente monumentale... cu seră, cu grădină de fructe și grădină de flori și un havuz
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
în cartea pe care ne-o propune Sergiu Singer. Legile amintirii și legile bucătăriei. Formula e simplă, amestecul de un rafinament spontan. O amintire, coborînd din anii de dinaintea celui de-al doilea război sau din cei imediat următori, ani ai copilăriei și ai tinereții autorului, și o rețetă, legate între ele prin faptul că amintirea e și povestea aflării rețetei, iar rețeta, proustian, unul dintre ingredientele amintirii. Nu știi însă ce e scop și ce rămîne pretext. La jumatatea acestei indecizii
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
recompensă pentru ajutorul primit, să șteargă numele lui Alexandru Ciorănescu. Memorialistul nu evocă numai universul cărții, al studiilor neîntrerupte, al bibliotecilor și arhivelor, al anticarilor de la care cumpără maldăre de publicații, ci, chiar dacă oarecum en passant și jocurile și preocupările copilăriei, "de-a piticușul", pescuitul cu furculița, fiorii adolescenței, când începe a înmuguri erosul, întâlnirea cu "acest obsedant corps féminin qui tant est tendre" și primul sărut al unei fete printre zăbrelele gardului. O reacție ciudată a miopului care a fost
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
și-și legăna șoldurile. Mirel se lăsă prins cu ușurință în plasa atențiilor ei. Se retraseră amândoi în jurul unei măsuțe de pe balcon și începură să vorbească animat. Orit punea întrebări cu vocea ei melodioasă și afectată, iar Mirel povestea. Despre copilăria lui dificilă din România, despre anii de singurătate în America, despre felul în care rezistase la toate ispitele - prietenii dăunătoare, droguri, distracții facile, viață de noapte - fără să se abată din drumul lui; despre mugurii carierei lui care abia acum
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
brusc în mintea mea ca o posibilitate absurdă. - Ce ar fi să faceți o escală la Sibiu? l-am întrebat. Să vă arăt faimoasa stațiune pe nume Ocna Sibiului, care atrage prin faimă mulți vilegiaturiști, unde mi-am petrecut verile copilăriei mele. Maestrul a ridicat sprîncenele într-un gest de mirare năstrușnică. - Adică, îmi propui o călătorie de multe ceasuri la Ocna Sibiului? - Da, m-am trezit accentuînd cu cuvinte cu o forță pe care nu mi-o puteam stăpîni. Am
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cuvintele mele, spuse într-o doară. Am luat de la început pledoaria mea, care, cu toate că voiam să-i dau altă tonalitate, nu-și schimba forța. Lovinescu mă asculta cu un interes îngăduitor, parcă aș fi recitat o poezie învățată cîndva, în copilărie. I se părea pesemne atrăgătoare propunerea mea pe care i-o prezentasem atît de insolit. Deodată ca sub o putere străină de el, scăpată de sub control, l-am auzit rostind cu o hotărîre care m-a uimit: - Într-adevăr. Ce
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]