5,191 matches
-
care l-am învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un lăutar vestit... Ascultă și bagă bine la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe, când sfârși. Culae murmură că alt cântec mai trist și mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urmă cu câteva zile și că era stabilit ca să plece împreună cu familia lui Iorgu, dar că arestarea lui Valentin punea plecarea lor sub semnul întrebării. 3 Așteptarea se prelungi multe ore. De-abia într-un târziu, după miezul-nopții când Amalia, copleșită de neliniște și de teamă, începu să își plângă cu glas tare fiul cel drept și bun, de afară se făcu auzit un zgomot de pași și în pragul ușii se ivi, în sfârșit, Valentin. Palid și obosit, după ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un om prevăzător ce era și iată că în el avea să se odihnească trupul cine știe cărui demnitar comunist, răpus de ascuțișurile luptei de clasă... Când ieșiră înapoi la lumina zilei, Stelian îl văzu pe Iorgu ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă el retoric, o să se găsească oare vreun colț de cimitir și pentru mine?... De ce-ți faci asemenea griji, tată? îl consolă Valentin, care tocmai ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de uimire și de bucurie, când își văzu fratele intrând pe nepusă masă pe ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca durerea : impresia unei imixtiuni în esența vieții ei... Dora rămâne cu ciorchinele de strugure în mână după ce abia a ciugulit din peștele oceanic. Începe să înțeleagă spusele tinerei că în spital mâncarea nu este bună. Gânduri și întrebări o copleșesc din nou : Oare de ce am decis să mă expun acestei operații când durerea ce mă bântuie de atâta amar de vreme nu era insuportabilă ? Oare am gândit bine la ce mă expun ?" Nechemat îi vine în minte Omul cu Umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pune în pericol integritatea sau chiar viața pacientei, a făcut să i se împăinjenească privirea și să îi tremure vocea, ceea ce nu i se întâmplase niciodată până atunci. Întâlnise destule cazuri grave în lunga lui carieră ca să nu se simtă copleșit de ceea ce descoperise acum. Ceea ce l-a perturbat este că vinovat era nervul IX ! El fusese cel incriminat și atunci când intervenția de acum peste douăzeci de ani nu a putut fi evitată... Intervenția care a smuls dureros de lângă el cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
salonul de reanimare care poartă misteriosul nume de S. I. P. O. Medicul anestezist Alindora Bosch, la căpătâiul ei, nu o slăbește de sub observație. Știe că lupta pentru reîntoarcere la viață abia acum începe. Un somn care pare fără sfârșit o copleșește pe pacientă. Cât timp să fi trecut ? Timpul nu are nici măsură, nici sens pentru Dora. Noapte ? Zi ? Primul se trezește la viață auzul. I se pare că aude suflul unor foale enorme : "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !..." Apoi simte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urmată de o lentă revenire. Când am ajuns aici totul era deja aproape normal. Trebuie să o ținem sub supraveghere continuă încă 24 de ore și mai mult dacă va trebui. Dora adoarme. De data aceasta, un somn natural o copleșește deîndată ce-și simte gura răcorită. "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !... Respirația neobosită și strânsura care îi sugrumă brațul între-taie somnul la intervale regulate. Diagramele și cifrele care o luaseră razna se disciplinează într-o uniformitate liniștitoare. După un timp nedefinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de cunună aurie care îi înconjoară capul. Inele argintii de fum, de o perfectă formă rotundă, se ridică din locul în care trebuie că este gura și urcă spre plafon formând arabescuri de forme ciudate. Victor se simte dintr-o dată copleșit de o senzație stranie, o senzație de intruziune într-o altă lume, ruptă de realitatea străzii, a restaurantului, a spitalului. E năpădit de dorința de a schimba câteva vorbe cu străina care venise să îi tulbure angoasanta singurătate. După încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
va fi mulțumit dacă va trebui să repete operația. Mă auzi ? Răspunde-mi !" După un timp ce iarăși se scurge cu lentoare se aude o voce mică, pierită, speriată : Mi-a fost rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
același oraș cu cel scris cu litere tremurate, dar fine și elegante, de Dora Matei atunci când ea i-a făcut testul. PERIPLUL DOREI A trecut un an de când Dora, repusă încetul cu încetul pe picioare, se găsește acasă. Victor o copleșește cu îngrijiri și atenții. "Prea mult ! Parcă este prea prevenitor ! Prea mă tratează ca pe un copil neajutorat. Am diminuat mult... Voi mai deveni oare vreodată femeia lui, iubita lui, așa cum eram înainte de toate astea ?", se întreabă ea cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din biciul care scoate un zgomot sec în atmosfera nopții geroase. Subțiratecul cântec al zurgălăilor pornește la început sfios, ca să se transforme, pe măsură ce sania începe să zboare, într-o cristalină și învăluitoare melodie. Dora și Dragoș tac, par a fi copleșiți de o vrajă ce s-ar putea rupe odată cu ruperea tăcerii. Sub învelișul cald se instalează o atmosferă misterioasă, din alte timpuri, din alte vremuri. Este ca și cum sania cu aspect de rădvan, condusă de vizitiul ciudat, ar reface un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care se numea tot Ana. Veneam adeseori cu ea la biserica de care o lega nu numai credința, ci și amintiri din tinerețea ei. Întotdeauna când ne întorceam acasă era foarte tulburată și se așeza la pian. Emoția ce o copleșea adeseori când cânta era atât de puternică încât i se făcea rău. Din păcate eu nu reușesc să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască din nou drum prin zăpada înaltă pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să doarmă. Simion s-a apropiat cu sfială de ea și i-a mângâiat cu un deget un picior ieșit de sub învelitoare. În acest gest am recunoscut toate mângâierile gingașe cu care mă copleșise altădată. Nu a îndrăznit să mă privească și a murmurat : "Dora !" și apoi, parcă rușinat : "Mino-dora !" Am înțeles că în fetița adormită te regăsise mai întâi pe tine, pe tine Dora, primul lui copil, copilul legitim care îl așteptai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o mică comunitate care ducea o viață dacă nu confortabilă, aș putea spune că aproape normală. Când, în martie 1953, a ajuns la noi vestea morții "tătucului" Stalin, bucuria că ziua eliberării dintr-o detenție nedreaptă a sosit ne-a copleșit. Poate nu am luat seama că ne bucuram prea mult, nerealizând că Stalin murise, dar comunismul trăia. Poate că bucuria noastră nu a trecut neobservată de supraveghetoarea care ne urmăreau la tot pasul. Fapt este că au trecut zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
capabilă să o însoțească. După moartea lui Stalin eliberările din lagăre se înmulțiseră și grupuri de prizonieri și alți nenumărați indivizi dubioși bântuiau prin taiga. Minodora își scotea rar nasul din puținele cărți ce le avea, iar când tristețea o copleșea, se ducea la casa de copii unde o ajuta pe Marina Pavlova la îngrijirea celor mici. Îi adora pe bebelușii care o îndrăgeau și ei; de cum îi lua în brațe, orice scâncet înceta. Am petrecut o iarnă grea, deși Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
baraca care devenise dintr-o dată goală, am continuat să aștept cu privirea pierdută în neant, cu mintea golită de gânduri. Gerhard a adus două cești cu ceai aburind ; până dimineață ambele se transformaseră în sloiuri de gheață ; eram amândoi prea copleșiți de spaime ca să ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit o zi de așteptare în care parcă toate simțurile din mine înghețaseră ca și ceaiul din cești. Nu știam ce oră a zilei este, nu simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care a rănit-o ca și cum ar fi fost o învinuire: "Cam rece, cam sec răspunsul tău..." Încearcă să limpezească în minte motivele pentru care acest mesaj al tatălui a tulburat-o peste măsură. O tulburare ca o maree neagră o copleșește. O cuprinde un fel de amețeală stranie sau mai curând impresia că se află pe valurile unui ocean în care barca vieții ei începe să se scufunde. Patul, iatacul, casa, se mișcă pe valurile negre ale oceanului învolburat. Luciditatea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
femei mănâncă în tăcere. Brânza și smântâna sunt cu adevărat delicioase și, alături de mămăliguța caldă, aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei viață o îndreptățesc să sălășluiască acum "la dreaptă Tatălui..." Cât sunt de neînsemnate impasurile din viața mea față de tot ce a suferit ea în numai douăzeci și șase de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Următorul telefon este la Dorina, pe care o găsește cufundată în documentarea pentru teza pe care trebuie să o susțină peste câteva luni. Scurta lor convorbire telefonică e punctată de lungi tăceri. După ce pune receptorul în furcă, gânduri amare o copleșesc pe Dorina: "Mamă ! Draga mea, iartă-mă ! În ultimul timp, mai exact de când fericirea mea alături de Alex mi-a fost suficientă, m-am comportat de parcă aș fi uitate de tine. Constat târziu, prea târziu și cu prea multă durere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prelungească viața prin mijloace artificiale și să nu se practice înverșunarea terapeutică,..." Vlad se surprinde repetând în minte angajamentul luat împreună cu Dora cu ani în urmă și pe care Alindora i-l reamintise pentru a nu îl lăsa să fie copleșit de durere atunci, după ce primise scrisoarea de la acel Ciprian. După telefonul cu Dorina, alergase la spital cu scrisoarea în mâinile tremurânde. Cu o convingătoare voce blândă, Alindora a repetat cuvintele Dorei de atunci, din spital, adăugând doar câteva cuvinte: "A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
darul nu numai de a-l trezi la realitate din febra ce pusese stăpânire pe el, ci i-a întărit cum nu se poate mai bine convingerea că aceasta nu este nici pe departe străină de necazurile ce l-au copleșit. Atitudinea față de el în împrejurarea dată, limbajul la care a recurs și lexicul utilizat i-au întărit această convingere fără putință de tăgadă. Totodată, a înțeles că întreaga tărășenie se încheie cu un mare fâs și cu o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i urez decât ca Ziditorul să-i împlinească toate aspirațiile de care n-a avut parte alături de cei pe care îi părăsește. Și s-a instalat comod în fotoliul din fața televizorului cu telecomanda la îndemână. * * * Vai Cătălin iubitule! Tu mă copleșești pur și simplu cu suita de surprize și gingășii pe care le savurez cu toți porii ființei mele și pentru care îți dăruiesc în schimb întreaga mea iubire. Niciun sacrificiu nu este prea mare pe altarul iubirii noastre! Află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Pur și simplu nu mai puteam vibra simultan la aceleași emoții. Căsătoria noastră începuse să semene cu Guernica lui Picasso. Privit din exterior, prin ochii unui simplu admirator, Guernica este tabloul cel mai impresionant al secolului. Ca ansamblu, estetic, te copleșește. Dar eu, atunci când privesc Guernica, sunt cutremurată uneori și de detalii. Găsesc acolo fragmente de oameni, de lucruri, de animale... Picasso a reușit să armonizeze toate aceste spaime și să le ofere virtuți estetice. Mariajul nostru devenise o Guernica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dacă ar mai trăi, probabil că bunicul ar înțelege că a sosit vremea unor rugăciuni noi... Altfel, toate-s vechi... A. 7 Când mai aveam un pic până la evadarea din copilărie, am fost copleșit, brusc, de un sentiment de panică. Pur și simplu nu voiam să evadez. Era ca și cum cineva m-ar fi aruncat din Eden. Mie mi-a plăcut atât de mult perioada aceasta a țâncismului, încât, la un test psihologic am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]