2,759 matches
-
în locuri pe unde trecuse la venire. Apoi, gata. Dintr-o dată teama îl părăsi. Se simțea ușurat și nu mai avea sentimentul că îl urmărește cineva. Acum, era convins că e singur în pădure și orice pericol dispăruse. Senzația aceea copleșitoare se risipise ca prin farmec, era ca și cum trecuse o linie de demarcație dincolo de care primejdia nevăzută nu-l mai putea atinge. Fără să-i scadă vigilența se mai relaxă puțin. Peste puțin timp se afla la capătul de jos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gol. Cei trei se aflau la baza zonei acoperite cu iarbă. Ieșiseră din pădure în soarele puternic de pe platoul înclinat. În momentul acela, Cristian se simți ca și cum ar fi primit o lovitură în moalele capului. Frica îl paralizase total. Ceva copleșitor îl amenința fiind gata să se prăbușească peste el. Orice instinct de conservare dispăruse și el încremenise pe loc. Își ridicase mâinile deasupra capului și se chircise la pământ. Nu vedea și nu auzea nimic în jurul său. Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atunci și nici măcar nu auzise vreodată de așa ceva. Dacă nu ar fi simțit strânsoarea moșneagului pe brațul său, ar fi crezut că este prins într-un coșmar din care nu se poate trezi. Simțea o amenințare fără margini, o ură copleșitoare venind dinspre ghemul acela de ceață. Nu-i era frică, însă se simțea mic și dezarmat. Știa că se află în fața unui rău fundamental care nu voia nimic altceva decât să-l ucidă. Își strânsese capul între umeri și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas, așa că fusese luat prin surprindere. Ai auzit? îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sus al acesteia. De aici, mai avea doar câteva sute de metri până la locul unde trebuia să cotească la dreapta, din nou, în pădure. Își amintea de primul său drum prin acele locuri. Senzația că este urmărit și apoi teama copleșitoare care îl cuprinsese. Nu putea spune că păstrase amintiri prea plăcute de atunci dar nici nu rămăsese foarte impre sionat de ce i se întâmplase sub stâncă. Nu mai fusese pe aici de când Ileana și Calistrat îl duseseră să-l prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a valma America, Occidentul, globalizarea, democrația de piață și hiperimperiul în curs de formare. Antimondialiști de toate soiurile, cea mai mare parte dintre ei nu vor avea o alternativă. Critica lor va viza - și o face încă de pe acum - rolul copleșitor al Statelor Unite ale Americii, care monopolizează cea mai mare parte a bogățiilor lumii, irosesc resursele, provoacă dereglarea climatului, aservesc popoarele, consideră că sunt îndreptățite să le conducă după bunul lor plac, încalcă multe dintre regulile democrației pe care vor să le impună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
iasă la mal căci altfel se îneacă. Glasul lui era de-a dreptul pătimaș și fără să vreau am fost impresionat. Parcă simțeam o forță violentă care se zbate în adâncul ființei sale. Îmi dădea senzația a ceva foarte puternic, copleșitor, care-l stăpânea împotriva voinței lui. Nu puteam să înțeleg. Mi se părea cu adevărat posedat de un demon, și simțeam că acesta ar putea deodată să-l doboare și să-l sfâșie. Și totuși nu părea decât un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am observat mâinile murdare și unghiile lungi. Erau doar pielea și osul, însă mari și puternice. Uitasem că aveau o formă atât de armonioasă. Îmi făcu o impresie extraordinară cum stătea acolo cu atenția concentrată asupra jocului - impresia de forță copleșitoare. Și nu puteam înțelege de ce. Slăbiciunea trapului parcă-i scotea și mai tare în evidență forța. Curând după ce făcu o mutare se lăsă pe spate și-și privi cu o detașare ciudată adversarul - un francez gras și bărbos. Acesta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tu, tu n-o iubești, zise Stroeve. — La urma urmei nu avem nici o dovadă că ar fi nefericită. După câte știu s-au așezat la casa lor, ca un cuplu foarte domestic. Stroeve îmi aruncă o privire de o tristețe copleșitoare: — Bineînțeles, pentru tine nu contează, dar pentru mine este grav, cât se poate de grav. Mi-a părut rău că i-am făcut impresia că sunt nervos sau neserios. — Vrei să-mi faci un serviciu? m-a întrebat Stroeve. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă încurcau, nu puteam să nu fiu mișcat de emoția evidentă în ele. Și fără să știu de ce, am descoperit în mine un sentiment pe care cel mai puțin mă așteptam să-l am față de Strickland. Am simțit o compătimire copleșitoare. — Cred că acum știu de ce ai cedat simțământului tău pentru Blanche Stroeve, i-am zis. — De ce? Cred că te-a părăsit curajul. Slăbiciunea trupului tău s-a transmis și sufletului. Nu știu ce dorință nemărginită pune stăpânire pe tine și te împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
protocol, zise Strickland. Cu ce vă pot fi de folos? Doctorul își reveni, dar îi trebui un mare efort ca să-și regăsească glasul. Toată iritarea îi dispăruse și simți - eh, bien, oui, je ne le nie pas - simți o milă copleșitoare. — Sunt doctorul Coutras. Venisem la Taravao s-o văd pe nevasta șefului de trib și Ata a trimis după mine să vin la dumneavoastră. — E o proastă fără pereche. Am avut în ultima vreme câteva junghiuri și dureri și puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zgomot. — Ata! strigă el. Ata! Ea nu-l băgă în seamă. Din nou duhoarea aceea înfiorătoare îl făcu aproape să leșine și trebui să-și aprindă un trabuc. Ochii i se deprinseră cu întunericul, și acum îl cuprinse o senzație copleșitoare privind pereții pictați. Nu se pricepea deloc la picturi, dar în astea era ceva care-l impresionă extraordinar. Din dușumea până-n tavan pereții erau acoperiți cu o compoziție stranie și foarte complicată. Era indescriptibil de minunată și de misterioasă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
minunată și de misterioasă. Îi tăia pur și simplu respirația. Îi provocă o emoție pe care n-o putea înțelege ori analiza. Simți spaima și încântarea pe care ar fi putut-o avea un muritor la începuturile lumii. Totul era copleșitor, senzual, pasionant. Și totuși era ceva oribil acolo, ceva care-l umplea de frică. Era opera unui om care a săpat până în adâncurile ascunse ale naturii și a descoperit taina care era deopotrivă frumoasă și înspăimântătoare. Era opera unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de mult. Tenez, am avut exact, același sentiment ca atunci când am intrat în Capela Sixtină de la Roma. Și acolo am fost copleșit și înspăimântat de măreția omului care pictase plafonul acela. Era vorba de un geniu și era uluitor și copleșitor. M-am simțit mărunt și insignifiant. Dar pentru măreția lui Michelangelo ești pregătit. Nimic însă nu mă pregătise pentru surpriza imensă produsă de prezența acestor picturi într-o colibă a băștinașilor atât de departe de civilizație, în sânul vegetației de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
În cele din urmă, a fost o blondă sau o brună? - O blondă. - Mai frumoasă decât mine? - Nu știu, i-a răspuns sec Amory. Într-o seară, când se plimbau, a răsărit luna și a turnat peste grădină o splendoare copleșitoare, transformând-o Într-un tărâm de basm În care Eleanor și Amory, forme neclare, fantomatice, exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode năpădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adevărată porcărie că orice fărâmă de iubire reală din lume este nouăzeci și nouă la sută pasiune, plus un mic soupçon de gelozie. A terminat la fel de brusc precum Începuse. - Sigur că ai dreptate, a aprobat-o Amory. Este o forță copleșitoare, destul de neplăcută, parte din mașinăria care lucrează nevăzută În străfunduri. Ca un actor care te lasă să percepi mecanica gesticulației. Stai puțin, să meditez la subiectul ăsta... S-a oprit din vorbit, Încercând să găsească metafora adecvată. Ocoliseră complet stânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aminte de cursul de arte plastice din școala generală, când am văzut pentru oară o reproducere după Primăvara lui Boticelli și aproape Îmi dăduseră lacrimile. Eram cuprins acum de același sentiment ca atunci. Simțisem o empatie, o afinitate atât de copleșitoare Încât a trebuit să-mi opresc cu mâna tremuratul bărbiei. „Ceva s-a schimbat“, mi-am spus tulburat și mi-am Îndepărtat privirile de la fața lui Akemi, privind afară, pe geamul taxiului. În depărtare se zărea hotelul zgârie-nori, la unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doar plăcerea și desfrânarea o defineau pe această femeie, dar acum apărea la suprafață, pentru prima oară, ceva diferit. Ceva ce mai simțisem, vag, când auzisem prima dată vocea ei pe robotul telefonului. Eram gata să capitulez În fața acelei prezențe copleșitoare și Încercam să-mi găsesc salvarea În expresia de disperare care se citea pe fața lui Keiko Kataoka. Încercam În zadar să mă opun impulsului puternic și Întunecat de a mă târî În genunchi În fața ei. Cu toate că aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
avut dreptate să refuzi orice compromis care nu se conforma principiilor tale și să mă aștepți până acum“. Apoi ar ierta-o pentru că Îl dorise atât de mult. Această viziune paradisiacă i-a fost Într-o clipă distrusă de dorința copleșitoare pe care o simțea acaparând-o cu totul. Indiferent de tipul de droguri, fie că erau stimulente sau calmante, LSD, ecstasy, heroină, cocaină sau marijuana, corpul resimțea o nevoie acută de a-și satisface excitația. Dacă nu conștientizezi acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
e vorba de dificultățile ridicate de datele mitologice - pe care le pot rezolva dicționarele - nici de cele provocate de concentrarea extremă a strofelor, din care orice tranziție este izgonită, atunci nu poate fi vorba decât de un singur ermetism: acel copleșitor curent de gânduri și de emoții orfice, acompaniamentul grav și subteran al unora dintre stanțe parcă. Succesiunea anotimpurilor, îmbucătățirea lui Dionysos în peisaj, misterul germinării sunt resimțite de Moréas într-un chip sacru: ca un adevărat inițiat, gâfâind pe drumul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fost de neîndurat, o incongruitate și o pată de stil. Iată jilțul în care a ațipit de veci; aici gherocul lung, descris de Dedekind, în care apărea studenților; mai departe, pupitrul alb, de mesteacăn, pe care supunea adevărul. Impresia e copleșitoare. Această cameră, ce a conținut, în putere, matematica unui veac întreg, mi-a apărut însăși materializarea artei neegale a teoremei ("maximum de gând în minimum de cuprindere") practicată de Gauss. În perete, fixată, sta medalia ce regele George al V
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dar m-ai calmat cu un alt..și eu te-am strâns în brațe iar și după un timp iar mi-am deschis ochii..tu chiar și la ochii închiși aveai un surâs și mă încântai total.. Un sărut la fel de copleșitor că și primul, unul cu mii de fiori, cu multă energie, gingășie, căldura, zdruncinătura sufletească..eram încă pe pământ..? Când mi-ai dat drumul a trebuit să mă așez..să duc momentul mai departe să-l simt aevea, să-l
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
care tânjește să se întoarcă și să retrăiască momentele fericite, ce se dovedesc a fi acum, hrană pentru gând și suflet. Prezența apei, a elementului fluid denotă, la fel ca și natura, starea sufletească a autoarei, iar senzația de sete copleșitoare sugerează ideea de gol interior, de singurătate. „Mi-e sete uneori,/ o sete năvalnică,/ nebună,/ și atunci/ mă întorc să mai sorb o dată/ minunea/ din căușul palmelor tale/ am băut cândva/ și-mi este dor/ să fac din apă/ Fântâna
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
pretutindenea cu mine port. De iese câte-o notă mai amară, Se stinge lin în cântecul duios, În sunetul de flaut și chitară, În zborul larg al unui albatros Eu merg doinind voios pe drum de țară Și nu devin copleșitor de trist, Că port cu mine ca icoană rară Imaginea senină a lui Christ. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Doinind / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
DOININD de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361445_a_362774]
-
se justifica în fața celorlalți, ci din dorința de a găsi în sine explicația pentru gesturi pe care le face parcă fără voia lui, sau din dorința de a găsi motivația germinației în sufletul său a unor sentimentele năvalnice, neașteptate și copleșitoare, Dorin Moisescu se edifică în permanență ca personaj, re-creându-se sub mai multe chipuri. De altfel, această trăsătură o găsim și la alți eroi ai scriitorului Al. Florin Țene, pentru care motivul dublului (al oglinzii, al geamănului) este recurent, exploatarea acestuia
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]