2,716 matches
-
gândesc puțin la ceremonie. Aceea pe care o aplicați dumneavoastră e puțin învechită, prăfuită, iar eu aș vrea ceva nou, ieșit din comun, scandalos. De pildă, să mi se înmâneze premiul chiar aici pe marginea piscinei. Să se aducă un cordon de polițiști care să mă apere de aglomerație, căci am această fobie, iertați-mă, și n-aș vrea să fac o figură neplăcută chiar în timpul ceremoniei. Mai bine amânăm puțin. Am auzit că în Danemarca la înmormântarea regelui au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li-l da această desprindere pe niște coridoare care n-ar mai fi dus nicăieri? Bătrânul reprezenta cordonul lor ombilical și totodată motivarea pentru niște griji care le dădeau o ocupație, o justificare chiar, și care, căzând, le-ar fi dezvăluit - de asta se fereau probabil instinctiv - spaima că nu aveau de cine să se teamă, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca niște umflături concentrice. O, amintiri ce mă mistuie... — Golemul! a spus Dee. Apoi Înălță ambele brațe spre cer, și anteriul lui negru Îi cădea În jos cu largile-i mâneci până la pământ, ca pentru a Închipui un cingulum, un cordon ombilical Între poziția aeriană a mâinilor și suprafața, sau poate adâncimea pământului. — Jezebel, Malkuth, Smoke Gets in Your Eyes! zise el. Și dintr-o dată Golemul se topi ca un castel de nisip izbit de o rafală de vânt, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că totul era acolo, În pântecul tuturor Liilor din lume, În camerele clinicilor, pe saltelele de paie, pe prundurile râurilor și că pietrele care ies din exil și sfântul Graal nu-s altceva decât niște mici maimuțe care țipă cu cordonul ombilical atârnându-le și doctorul dându-le palme peste fund. Și că Superiorii Necunoscuți, pentru acel Ceva, eram eu și Lia, iar după aceea avea să ne recunoască imediat, fără să se ducă să-l Întrebe pe nătărăul ăla, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că duminica nu era la cabinet. Trebuia, În orice caz, să mă duc la Conservatoire să verific. Îmi aminteam că era deschis și duminica după-amiaza. Cartierul Latin era agitat. Treceau grupuri vociferând, cu steaguri. În Ile de la Cité văzusem un cordon de poliție, În depărtare se auzeau explozii. Probabil că așa fusese și În ’68. Cam prin dreptul lui Sainte-Chapelle fusese o busculadă, simțeam miros de gaze lacrimogene. Auzisem un fel de trageri, nu știam dacă erau studenții sau polițiștii, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În ’68. Cam prin dreptul lui Sainte-Chapelle fusese o busculadă, simțeam miros de gaze lacrimogene. Auzisem un fel de trageri, nu știam dacă erau studenții sau polițiștii, lumea din jurul meu alerga, ne refugiaserăm În spatele unei porți de clădire, cu un cordon de polițiști În față, În timp ce În stradă aveau loc ciocniri. Ce rușine, să stau eu acum la un loc cu burghezii În vârstă, așteptând să se liniștească revoluția. Pe urmă găsisem cale liberă, luînd-o pe niște străzi secundare din jurul vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de suprarealism crud. Din cauza naturii controversate a expoziției, muzeul a angajat oameni de ordine de la o firmă privată care se adaugă polițiștilor prezenți la vernisaj. CÎnd Wakefield și sirenele lui matolite ajung la muzeu, În fața clădirii este deja postat un cordon de polițiști În uniformă și de tipi pătrățoși cu stații radio și cu umflături pe sub haină. Wakefield trece printr-un detector de metale și primește ecusonul de Vorbitor. Doris așteaptă de cealaltă parte a detectorului și Îl duce În culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să înlăture această mică piedică. Un zgomot care venea din spate îi făcu să se întoarcă și să dea cu ochii de Ralph, încă în halat, care venea spre ei târându-l după el pe Wild Rover, agățat jucăuș de cordon. — Franny, draga mea, exclamă Ralph, ce bucurie să te văd. De ce stai afară? Nu vrei să intri? Să-ți ofer o ceașcă de ceai? — Sigur, i se alătură Carrie, cu o notă glacială aproape imperceptibilă, intră te rog. O fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nesuferită în ochii reginei Teodolinda. În ciuda vârstei înaintate, se îmbrăca ostentativ de elegant. Pe cap avea un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe de fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care femeile longobarde își înfășoară de mai multe ori șoldurile, era din bumbac fin, prinsă cu fibule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uitase un timp, apoi continuase să se gândească la ale lui, fără să mai dea vreo importanță firicelului de lumină, subțirel cam cât o coadă de cireașă, verde-strălucitor. Apoi văzuse cum șnurul se unduiește spre el. Înainta lent, ca un cordon fin, lung, poate de cinci metri. În dreptul lui s-a oprit brusc, apoi s-a aruncat fulgerător. A intrat prin vena care pulsa pe gâtul încordat și a pătruns cu bucurie în sângele fierbinte. Era cuprins de un entuziasm nemărginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai era încă legat de ea. A apucat-o groaza, gândindu-se cât mai avea să stea în poziția aceea fără să știe ce are de făcut. Stătea aplecată, ținând cu amândouă mâinile copil încă prins de uterul ei, prin cordonul ombilical. Părea mort și anormal, modelat din ceară. În dreptul sexului, se vedeau trei creste mici, paralele. Apoi a căzut ceva pe gresia verde a băii, o bucată de carne însângerată, ca un creier zdrobit, și odată cu el și sângele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui aprilie, Zogru n-a mai putut să-i atragă atenția. A plecat chiar a doua zi să filmeze. Locul acțiunii se afla în Baza de agrement, nu departe de debarcader. Era un mormânt protejat cu un țarc făcut din cordoane de cauciuc. Groapa era curățată și măturată. Arăta ca o albie nu prea adâncă. Nu fusese pietruită și era evident pentru oricine că nu făcea parte dintr-un fost cimitir. Giulia a tras câteva cadre cu mormântul, apoi cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-o pe alta, despre un copil fără mâini, un monstru care a fost lăsat să moară afară în noapte, despre sângele care omoară și sângele care vindecă. Erau povești triumfătoare despre nașterea unor gemeni, despre un băiat născut albastru, cu cordonul strâns tare în jurul gâtului, readus la viață de Inna, care a supt moartea din nările micuțului cu un tub de trestie. Câteodată Rahela le făcea să râdă pe surorile ei când le imita pe femeile care răgeau ca niște lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la cele care se terminau cu lacrimi. A plâns cu Ruti și chiar și cu Lea. Când a venit vremea pentru Zibatu să stea pe cărămizile moașei, Rahela singură - fără Inna - a condus-o de-a lungul travaliului, a tăiat cordonul și s-a roșit de plăcere când a ținut „primul ei copil” în brațe, copilul care o făcea cu adevărat moașă. Lea a pregătit un festin pentru ea în acea seară, iar Zilpa a vărsat vin și sare la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la unison când i-a apărut capul. Inna povestea că a fost ca și cum o femeie cu două capete dăduse naștere unui copil, unul dintre cele mai ciudate lucruri la care asistase. Când copilul a apărut și i s-a tăiat cordonul, Rahela l-a ținut în brațe prima dată. Ochii îi lăcrimau sau așa i s-a părut Bilhei, care își mușca limba și aștepta momentul să-și țină în brațe primul dar al pântecului. Ochii Bilhei urmăreau fiecare mișcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cu un smoc mare de păr. Un copil ca toți copiii, zbârcit, obișnuit, perfect. Dar era, în sfârșit, al Rahelei. Cortul a devenit deodată tăcut, pentru că toate femeile plângeau în tăcere. Fără să scoată o vorbă, Inna a tăiat cordonul, iar Bilha a adunat placenta. Lea a splălat-o pe Rahela, iar Zilpa a șters copilul. Au suspinat și și-au șters lacrimile. Rahela avea să trăiască și să-și vadă copilul crescând. Rahela și-a revenit încet, încet, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ajutăm pe o mamă tânără să nască al doilea fiu - o naștere ușoară, cu o mamă care a zâmbit tot timpul, chiar și când era în travaliu - mătușa mea m-a lăsat pe mine să așez cărămizile și să tai cordonul. Pe drum, la întoarcere, Rahela m-a bătut pe umăr și mi-a spus că o să fiu o moașă de nădejde. Când a mai spus și că vocea mea era bună pentru cântecul mamei fără frică, am fost mai mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa cum mai văzusem că se face și înainte. A pătruns înăuntru să mute umărul copilului. Durerea era atroce, de parcă stăteam pe soare. Într-o clipă, copilul a ieșit. Dar în locul unui țipăt de veselie, a fost primit cu tăcere; avea cordonul în jurul gâtului, iar buzele îi erau vinete. Meryt s-a precipitat. A tăiat cordonul din jurul gâtului, și-a luat tuburile și a supt moartea din gura lui, suflându-i viață în nări. Eu țipam, plângeam, tremuram. Herya m-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copilului. Durerea era atroce, de parcă stăteam pe soare. Într-o clipă, copilul a ieșit. Dar în locul unui țipăt de veselie, a fost primit cu tăcere; avea cordonul în jurul gâtului, iar buzele îi erau vinete. Meryt s-a precipitat. A tăiat cordonul din jurul gâtului, și-a luat tuburile și a supt moartea din gura lui, suflându-i viață în nări. Eu țipam, plângeam, tremuram. Herya m-a ținut în timp ce noi toate urmăream ce făcea moașa. Fața întunecată ca de câine a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
marii mame înseși, era o voce care venea prin mine, dar nu de la mine. - Se va naște întreg și curând. Dacă nu în seara asta, atunci mâine. Cheamă-mă și o să te ajut să stai pe cărămizi și o să tai cordonul. O chema Ahouri și după ce ne-am umplut urcioarele, m-a condus înapoi la casa brutarului. Locuia la câteva case mai la est de Menna și când i-a venit timpul în seara următoare, bărbatul ei a venit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a izbit un miros dulceag, ca de floare, dar nu chiar, la început nu mi-am dat seama de unde vine, dar apoi, uitându-mă la Iza, am văzut că tocmai își aranjează fusta, vârându-și cămașa albă de pionier pe sub cordon, i s-a dezgolit o porțiune din talie și mi s-a părut că văd o vânătaie acolo, dar poate că era doar urma lăsată de elasticul de la ciorapii-pantalon, și am simțit în continuare acel miros, și atunci mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-a dat jos și juponul, nu mai avea pe ea decât ciorapii, sutienul și chiloții, dar ciorapii nu erau ca ciorapii adevărați, îi ajungeau doar până la jumătatea coapsei, iar de acolo erau fixați de niște panglici prinse de un cordon din jurul taliei, așa, ca la indieni jambierele din piele, ei, și atunci Feri a încercat să rotească și mai repede discul, mișcările femeii s-au accelerat, devenind sacadate, dar ciorapii tot n-a vrut să și-i dea jos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
după chipul și Înfățișarea Mariei: luminos și călduros. O cameră la mezanin dominînd un salon mititel, o bucătărie ca de casă de păpuși, și un imens geam care dădea spre radă. Era felul ei de a nu tăia cu totul cordonul care o lega de Lands’en, de unde, pe vreme senină, cu un pic de imaginație și o bună doză de rea-credință, aproape că se putea zări farul de la Ty Kern, zise ea. Singura greșeală de gust, din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Însemna viață? Marie se răsuci, se Întoarse cu fața spre Lucas și, cu o privire dulce și fermă, Îl rugă să facă dragoste cu ea. Lucas știa prea bine prin ce trecea ea, așa că șovăi, dar Marie Își deznodase deja cordonul halatului, lăsîndu-l să cadă pe jos, și Își apăsa buzele de ale lui ca să-i Înăbușe reticențele. Nu era decît un bărbat. Îi simți sînii atît de catifelați lipiți de pieptul lui și dădu uitării toate hotărîrile. Buzele lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În liniște, În ciuda câtorva acte de violență izolate, al căror număr scade În permanență. Suntem aproape surprinși să constatăm cu cât calm, cu câtă resemnare și poate cu ce ușurare secretă și-au acceptat oamenii propria dispariție. După ce am rupt cordonul ombilical care ne lega de umanitate, noi trăim. Din punctul de vedere al oamenilor, trăim o viață fericită; e drept că noi am fost capabili să Învingem forțele egoismului, cruzimii și furiei, de nedepășit pentru ei; oricum, trăim o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]