2,168 matches
-
atât procesul de reprezentare, cât și pe cel de semnificare. Pe schema procesului semiotic, simbolul se comportă precum o construcție convențională, compusă dintr-un simbolizant − o bază materială complexă, de genul unei micro-narațiuni (spre exemplu, vânătoarea), al unui "complex" verbo-iconic corelativ (numele și însemnele heraldice), al unei imagini enigmatice (un prinț străin sau un animal fantastic) − și un simbolizat (respectiv sacrificiul animalier într-un nou teritoriu). Se obține astfel o suprastructură, plurală, ce combină mai multe componente încadrate la rândul lor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
absolute. Derivată din ea, poetica europeană a privirii, fie că e însoțită de cunoașterea fototropică renascentistă, fie că e invadată de simbolistica puterii (laice și divine) a soarelui (în baroc), desparte definitiv imaginarul medieval de tip ortodox de formele multiple corelative din culturile occidentale, înscrise mai repede pe drumul spre secularizare. Dacă în estul european puterea este cea care menține unitar și neschimbat imaginarul colectiv pentru o lungă perioadă - practic, până la apariția ideilor iluministe-, vestul recurge la o altă imagine a
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
trup−suflet, implicit feminin−masculin, realizând de aici, de fapt, o mutație specific medievală pentru imaginarul regalității, înspre simbolul pământului stăpânit, care preia și atributele unei mirese. "Nuntirea" care are loc prin ceremonialul înscăunării așează imaginea pământului mai presus de corelativul său uman, femeia - stigmatizată de păcat -, simplu mijloc pentru o continuitate asumată orgolios de către bărbat ("Domnului i s-au născut fiu", expresie-standard în majoritatea cazurilor când sunt menționate nașterile de moștenitori masculini în familia domnitoare). Chiar dacă i se recunoaște o
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al divinității, cu topoï aferenți - rai, biserică și grotă christică; un timp laic (al existenței obișnuite și al cotidianului); un timp al religiosului aflat sub semnul negării și al păcatului (pentru iad și celelalte spații "împotrivă"). Pentru prima ipostază, vorbim corelativ despre "vârsta de aur" a Edenului, despre ceremonial, dar și despre Înviere. Locul absolut de trecere între supra- și sub-terestru rămâne, în planul vieții pământești, biserica, de fapt "casa" instanței legiuitoare în numele dogmei, a ecclesiei. Transferând semnificațiile muntelui din mitologiile
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
abil de câte ori puterile locale aveau nevoie sau resimțeau șansa unor recuperări în istorie). Mai curând s-ar putea rediscuta participarea la o istorie regională, fie ea și doar "literară", care, la rândul ei, nu s-a clădit prin ruptură față de corelativele europene (cu multiplele lor identități locale), ci și-a întărit caracterul complementar, prin aproprierea și consacrarea anumitor formule de text. O altă posibilă interpretare asupra sistemului "genurilor" în raport cu istoria instituțiilor, prin intermediul istoriei literare (și nu a istoriei literaturii), ar putea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
căruia participă, omogenitatea sau complementaritatea funcțiilor și sarcinilor. La sfârșitul organizării procesuale vom obține principalele categorii de funcțiuni, activități, atribuții, sarcini ce revin unei organizații și membrilor ei. Procesul de diviziune și apoi cel de atribuire a rezultatelor lui sunt corelative. Astfel, funcțiunile organizației sunt divizate în activități, iar acestea în atribuții - care, la rândul lor, se subdivid în sarcini. Funcțiunile sunt corelate cu îndeplinirea unor obiective derivate de gradul I, activitățile se corelează cu obiectivele derivate de gradul II, atribuțiile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
M. HUTEAU, CL. LOUCHE, J.-P. ROLLAND (eds.), La psychologie du travail, Éditions d’Organisation, Paris. PINES, A., ARONSON, E., KAFRY, D. (1981), Burnout: From Tedium to Personal Growth, The Free Press, New York. PITARIU, H.D. (2003), „Stresul profesional la manageri: corelative ale personalității în contextul tranziției socioeconomice din România”, Revista de psihologie organizațională, vol. III, nr. 3-4. Rascle, N. (2001), „Comment gérer le stress au travail”, în Cl. Lévy-Leboyer, C. Louche, J.P. Rolland (eds.), Psychologie appliquée à la Gestion des Ressources
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
evreul”, „negrul”, „arianul” etc.) plecând de la diferențe vizibile percepute drept semne permanente și lipsite de ambiguitate ale apartenenței la cutare sau cutare categorie, ceea ce conduce la trecerea de la un aspect fizic distinct la o substanță genetică specifică și, În mod corelativ, la facultăți mentale diferite (Taguieff, 1988, p. 155 și urm.; 1995, pp. 40, 238; 1997, pp. 65-66), mai rămâne să discutăm problema universalității sau a istoricității esențialismului, precum și problema variabilității criteriilor În funcție de care se elaborează categorisirile și clasificările esențialiste. Miza
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
decât unii, și decât alții este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se săvârșesc sub soare”. Nu putem măsura adâncimea psihologică a sentimentului de nedreptate și a dorinței de dreptate corelative dacă nu conștientizăm faptul că dreptatea distributivă nu este În nici un caz suficientă. În cererea de instaurare a unei ordini drepte, „În care, În ciuda disparităților extraordinare de soartă și de merit, suferința mea sau nevoile mele să conteze la fel de mult
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
discuției noastre, putem distinge câteva puncte esențiale. Acestea se pot deduce din lectura Scrisorii despre toleranță (1686) și a celui de-Al Doilea Tratat despre cârmuire (1690). Așa cum nota Philippe Raynaud, la John Locke „«drepturile subiective» ale omului sunt un corelativ inseparabil al fundamentării lor pe Legea naturală” (Raynaud, 1996, p. 352). De unde importanța acordată libertății de conștiință și a cultului și, În general, chestiunii religioase, importanță al cărei ecou Îl regăsim În majoritatea Declarațiilor americane (Massachusetts, Virginia, Pennsylvania, Carolina de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rezistența la opresiune etc.). Această schimbare de prioritate explică introducerea În Declarația din 24 iunie 1793 a drepturilor-creanțe (dreptul la ajutor public și dreptul la educație). Locul ce revine drepturilor sociale nu va Înceta să crească de acum Înainte și, corelativ, cel al drepturilor-libertăți nu va conteni să se reducă. Acest lucru nu este foarte surprinzător, Întrucât cele două tipuri de drepturi nu sunt doar de natură diferită, ci pot să fie uneori chiar contradictorii: „Drepturile sociale implică o intervenție a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi considerate sau nu titulare ale unor drepturi. În schimb, ne putem imagina drepturi individuale legate de identitatea culturală. Ceea ce nu ne conduce la comunitarism (În sensul menționat anterior), pentru că dreptul de a adera la identitatea propriei comunități presupune dreptul corelativ de a refuza apartenența comunitară sau de a te recunoaște Într-o cu totul altă identitate. Nu ar trebui așadar să existe conflicte Între principiul liberal, care face din individ singurul subiect de drept, și punctul de vedere ă susținut
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a unui „ism” prea des folosit. Însă un astfel de „rasism”, implicit, disimulat, subtil, până acolo Încât devine uneori dificil de sesizat, nu trebuie oare considerat o formă de rasism? O formă nouă? Un tip nou? Trebuie oare, În mod corelativ, să-l combatem așa cum am combătut rasismul „clasic”? Aceste Întrebări presupun că trebuie pusă la Îndoială justețea folosirii singularului: se poate avansa ipoteza existenței mai multor rasisme. Și, pe lângă pluralitatea lor, trebuie să ținem seama de caracterul lor „evolutiv”: polimorfismul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
social Trebuie să insistăm asupra unei duble constatări, dacă pornim de la ceea ce se poate observa la ora actuală: rasismul se poate manifesta și altfel decât explicit, uneori chiar nu-și produce toate efectele decât dacă rămâne disimulat sau simbolic și, corelativ și mai precis, observatorii se găsesc cel mai adesea În fața unor moduri de excludere care ilustrează un rasism fără rase, dar care nu este cu nimic mai puțin virulent. În majoritatea cazurilor, este vorba, cel puțin În societățile democratice occidentale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
După cum remarcă André-Marcel d’Ans, pozițiile sale „poartă marca acestui credo anti-diferențialist conform căruia atracția pentru frumusețe este prezentă În toată omenirea” (D’Ans, 2003, p. 24). Dar cum se Împacă această poziție universalistă cu relativismul și cu refuzul său corelativ opus oricărei teorii generale a culturii? Răspunsul lui Boas, despre al cărui temei se poate, bineînțeles, discuta, este dictat de adeziunea sa la empirismul descriptivist: deși atracția pentru frumusețe este comună Întregii omeniri, ea nu găsește peste tot o exprimare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu vedem, scria Geza Roheim (Roheim, 1967, p. 508), că „aceleași ingrediente fierb În cazanul tuturor vrăjitoarelor, deși cantitățile și modul de preparare pot fi diferite”? Ca și Roheim, Devereux refuză hotărât să reducă omul la un „precipitat” cultural și, corelativ, să acorde culturii o eficiență cauzală care să-i permită acesteia, prin modelarea proprietăților psihofiziologice ale oamenilor, să explice totalitatea comportamentelor observabile. Dobândirea unei culturi În sine, care contribuie la procesul de umanizare, trebuie distinsă de dobândirea unui culturi specifice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Se cuvine apoi să observăm că rasismul, sub o formă sau alta, apare Întotdeauna În interacțiune cu fenomene sociale diverse, În contexte diferite (sistem sclavagist, dominație colonială, mobilizări naționaliste, războaie imperialiste sau etnice, programe de selecție eugenistă etc.) (Bauman, 2002). Corelativ, trebuie să ținem seama de faptul că rasismul doctrinar nu se manifestă niciodată În stare pură, ci Întotdeauna ca o componentă a anumitor configurații ideologice În care interferează cu alte „isme”: naționalism, colonialism, eugenism, evoluționism, darwinism social etc. (Kevles, 1995
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trei contexte diferite, caracteristice toate protorasismului occidental, unde Întâlnim obsesia amestecurilor și teama de Întinarea transmisibilă: 1) mitul „purității sângelui” (limpieza de sangre) În Spania și Portugalia secolelor al XV-lea, al XVI-lea și al XVII-lea și teama corelativă de „Întinare” prin căsătoriile dintre „vechii creștini” și noii convertiți (descendenți ai evreilor sau maurilor) (Yerushalmi, 1993); 2) mitul germanic, dar și mit al originilor care introduce tema luptei sau războiului „raselor” În sânul națiunii franceze, mit politic care se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fecundă „asupra nedreptăților ș...ț și legitimității unei repuneri În discuție a raporturilor sociale, asupra raporturilor cu celălalt și a comensurabilului, asupra chestiunii «străinului» (inclusiv a celui «fără»: fără domiciliu stabil, fără acte În regulă, fără patrie), care Îi este corelativă” (ibidem, p. 97)? Astfel, solidaritatea, Înțeleasă ca forță de propunere, ne Îmbogățește concepția asupra cetățeniei și refuză să reducă politica la exercitarea unei simple competențe tehnice. Dimpotrivă, vede În ea o interogație asupra formelor legitime de obligații care ne leagă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comportamente. Opusul xenofobiei ar fi xenofilia, cuvânt rar, apărut tot la Începutul secolului XX pentru a exprima atracția deosebită față de tot ce este străin și care ar constitui, Într-o oarecare măsură, o predispoziție spre cosmopolitism. Xenofobia, dimpotrivă, poate fi corelativul spontan al etnocentrismului, care constă În atribuirea unei superiorități absolute normelor și valorilor propriei comunități. Înainte de a merge mai departe, se impune o clarificare conceptuală. Distorsiunea etnocentristă Punctul nostru de pornire va fi etnocentrismul. O asemenea atitudine este adesea considerată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interlocutor: gradul de cunoaștere, o anumită legătură de tip familial, profesional, amical, de grup etc.; (c) contextual comunicativ - relația care se stabilește sau care se dorește a fi stabilită între participanții la actul comunicativ pe parcursul derulării acestuia; (d) contextual situațional, corelativ - prin raportare la caracterul formal/informal al situației de comunicare, la eventualii martori/co-participanți la actul comunicativ respectiv etc. Acești factori capătă o importanță diferită în funcție de tipul de societate/ cultură în care este valorificat un anumit idiom; de exemplu, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i s-a părut că a vorbit prea mult), marcată, în limba română, prin conective specializate (deși, cu toate că, chiar dacă, măcar că etc.) sau nespecializate (oricare, oricum, dacă, fără să etc.). Frecvent, valoarea de intensificare a construcției concesive o conferă enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate depăși granițele frastice, construind structuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care este deci marcată în enunț sau poate fi instanța semnalată prin indici exteriori (privire, gestică, mimică etc.), sau poate fi destinatar secund, indirect sau implicit. Un plus de precizie conceptuală aduce schimbarea terminologică propusă de A. Culioli: termenul co-enunțiator, corelativ cu enunțiator, vrea să evidențieze că enunțul este, de fapt, o co-enunțare în care cei doi parteneri ai schimbului verbal joacă un rol activ: locutorul devine auditor și auditorul devine locutor; de asemenea, locutorul este propriul său auditor, iar auditorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
co-enunțiator" este identificată cu destinatarul prezent în situația de comunicare, în acest caz, el trimite la o viziune interacționistă, în care toate enunțurile sînt o construcție colectivă. În același timp, este posibilă și interpretarea opusă, în termenii unei poziții abstracte, corelative enunțiatorului. Cel mai adesea, cele două interpretări interferează. Pentru a evita confuzia semnalată, P. Charaudeau propune întrebuințarea sintagmei terminologice subiect destinatar - aflate în raport simetric cu cea de subiect enunțiator. Cei doi sînt protagoniștii punerii în scenă a discursului și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
negativă a interlocutorilor. V. contradicție, maximă conversațională, metacomunicare, metadiscurs, politețe, ritual, interacțiune. GOFFMAN 1959; WATZLAWICK - HELMICK BEAVIN - JACKSON 1967; GRICE 1975; BROWN - LEVINSON 1987; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IA E EFECT. Cuvîntul efect a fost folosit de P. Charaudeau în sintagmele corelative efect vizat și efect produs pentru a distinge, în cadrul problematicii influențării, pe de o parte, efectul pe care îl are în intenție subiectul comunicării și tinde să-l producă asupra destinatarului și, pe de altă parte, ceea ce subiectul care interpretează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]