2,406 matches
-
desăvârșire 10. King și Brownell și-au concentrat atenția asupra a ceea ce ne-am obișnuit să numim și să considerăm o banalitate: disciplina (științifică, educațională etc.). Au ajuns la concluzia că aceasta nu este un „lucru oarecare”. Disciplina este un corpus de idei emergente din activitatea „corpului ființei umane” și, totodată, „o datorie intelectuală comună care contribuie la făurirea întregii gândiri umane și a marilor preocupări ale omenirii”.11 Disciplinele sunt „comunități ale Marelui Discurs Omenesc”, care ar trebui să le
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale politicienilor”. Dar curriculum policy desemnează reglementările prin care scopurile și demersurile unui curriculum sunt corelate riguros cu resursele și acțiunile pentru realizarea eficientă în practică. Elmore și Sykes (1992) au precizat că, în mod concret, curriculum policy este un corpus de legi juridice și norme practice referitoare la „ceea ce trebuie să fie predarea-învățarea în școală”190. Aceste reglementări pot avea și un vag conținut „politic”, în măsura în care unele dintre ele sunt formulate la nivel guvernamental și privesc bunul mers al învățământului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
H.W. Bush, America 2000 - primul program american de reformă a învățământului, menit să centralizeze și să unifice, la nivel federal, sub raport pedagogic și legislativ, învățământul din toate statele care compun SUA191. Elmore și Sykes (1992) consideră că în corpusul formal care alcătuiește curriculum policy intră reglementări stabilite la cel puțin patru niveluri: a) federal/guvernamental; b) statal/regional; c) local/comunitar; d) individual/școlar/al clasei de elevi. La aceste niveluri se stabilesc regulile de organizare a autorității, normele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sens nou vieții sale, posibilitatea de a spera și iubi, de a se dărui. Ethosul militant joacă rol de regulator intrași interpsihic, pentru că se canalizează după reguli, coduri și norme securizante. Identitatea militantă se distinge prin forța trăirilor, încrederea în corpusul de texte ideologizante sacralizate, apartenența la un grup, afirmarea dorinței de a-i convinge și pe alții, de a face prozeliți, dar mai ales prin afișarea publică zgomotoasă a noilor convingeri. Intrarea într-o identitate militantă semnifică dorința de reconversie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Guimelli, 1998). Toate referințele la context descriu mai degrabă o realitate culturală, exprimată prin norme și practici culturale, rod al evoluției în timp a societăților democratice. Pentru noi însă, contextul înseamnă mai mult: o realitate constrângătoare, un marcaj social, un corpus de norme de conduită care nu-i dau actorului social nici o șansă să refuze sau să aleagă dintre mai multe variabile. Mă refer la un context social-global, ideologic, precum și la un context imediat, situațional, ce construiesc împreună o anumită realitate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
actorul social percepe realitatea nu așa cum este ea, ci într-o manieră deformată și parțială, chiar irațională, așa cum îi este transmisă, interpretată. Aceste efecte ale „situației” au o importanță particulară, explicând de ce un individ îmbrățișează anumite idei, și nu altele. Corpusul de idei, reprezentările sale vor acționa ca un aparat de percepție, ca un filtru cognitiv, triind informațiile și elaborând strategiile acționale. Poziția socială a actorilor sociali antrenează apariția unui efect de perspectivă. Aceștia nu pot percepe valoarea exactă, toate nuanțele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
persoanelor cu nevoi speciale în câmpul relațiilor sociale; - elaborarea unor strategii de intervenție pentru prevenirea și/sau ameliorarea consecințelor diferitelor tipuri de deficiențe sau a unor disfuncții la nivel familial, comunitar și social referitoare la persoanele aflate în dificultate; - îmbogățirea corpusului de cunoștințe cu noi informații rezultate în urma unui permanent proces de cercetare‑acțiune și modernizare a programelor de intervenție existent în domeniul psihopedagogiei speciale și asistenței sociale. Problematica persoanelor cu cerințe speciale constituie un câmp semantic complex și în evidentă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
prin intermediul riturilor analizate, vechimea agriculturii ca ocupație principală la români, permanența satului românesc, ambele înțelese ca semne ale continuității etnice. Fiecare text reprezintă o contribuție densă la elucidarea unor fenomene etnoculturale. Întemeindu-se pe o bibliografie solidă, pe un bogat corpus de variante, pe informații și documente de teren semnificative, autorul procedează la examinarea minuțioasă a faptelor supuse observației. Intenția sa este de a propune puncte de vedere noi, bazate pe o recitire a realității folclorice, diferită de cea a cercetării
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
marile școli folcloristice europene și americane și a colaborat cu personalități marcante și cu instituții de prestigiu ale domeniului. Apreciind lucid momentul în care se aflau disciplina folcloristică în România și domeniile înrudite, inițiază un program de cercetare academică multidisciplinară (Corpusul folclorului românesc, „Revista de etnografie și folclor”, 1969). Spirit generos, deschis inovațiilor și orientărilor moderne, oferă specialiștilor și celor pe care îi îndrumă idei, direcții de studiu, material documentar, sugestii pentru viitoare cercetări de interes etnologic. Datorită unei bogate informații
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
pentru adunarea materialului literaturii poporale și Despre modul de a aduna materialul literaturii populare. Cerea redarea exactă a versurilor, iar în privința prozei folclorice recomanda păstrarea nealterată a fondului, recunoscând că fiecare povestitor creează o nouă variantă. Intenționând să alcătuiască un corpus de folclor, ca oglindă a vieții poporului, a strâns basme, legende, cântece, balade, colinde, bocete, orații de nuntă, obiceiuri etc. Povești ardelenești culese din gura poporului (I-V, 1888), cea mai cunoscută din colecțiile sale, apreciată de B. P. Hasdeu
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
noul teritoriu al Dobrogei (1914), Romanica (1925), Românii în izvoarele istorice medievale (1939), Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă (1941), antologia Dacia în autorii clasici (I-II, 1943). Cea mai importantă contribuție istoriografică a sa o constituie alcătuirea unui vast corpus de surse narative clasice și medievale privind istoria românilor, Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco-Romanorum (I-XV, 1934-1939), primele șase tomuri fiind distinse cu Premiul Academiei Române în 1935. Cercetează, de asemenea, mitologia populară românească (articole în „Convorbiri literare”), alcătuiește monografii
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
fiind citit ca o transpunere a mitului oedipian și, totodată, ca descoperire avant la lettre a tehnicilor psihanalitice. Mai important este însă celălalt eseu, Cel de-al treilea personaj, care va genera, prin reluare și amplificare, volumul Lumea personajului (1997). Corpusul de ilustrare este similar: Slavici, Mihail Sadoveanu, Rebreanu, Preda, cărora li se adaugă, la rescriere, Balzac, Dostoievski, Tolstoi și Gide. Dar interpretările conduc aici la o substanțială și originală teorie a personajului, ce provoacă sondaje profunde în armătura prozei realiste
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
sunt delimitate în funcție de câteva constante atitudinale, asociate unor nuclee ale imaginarului și întrupate în forme retorice proprii. Însă poate cea mai bună carte a criticului este Jocul poeziei, care se concentrează asupra evoluției liricii românești din secolul trecut. Utilizând un corpus poetic generos - de la George Bacovia, Tudor Arghezi și Ion Barbu până la Leonid Dimov, Mircea Ivănescu și Mircea Cărtărescu -, P. urmărește autonomizarea progresivă a discursului liric în raport cu realitatea extraliterară, cu alte cuvinte trecerea de la mimesis la poesis. Văzut ca simptom al
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
s-a acordat atenție, întrucât era vorba de un nepot al marelui ban Gheorghe Băleanu. S-a spus - și nu fără dreptate - că motive de ordin cronologic împiedică, în primul rând, acceptarea lui P. în ipostaza de autor al întregului corpus (adică și al secvenței care povestește evenimentele scurse între 1290 și 1688), căci, descriind, cu aere de martor ocular, niște evenimene de prin 1663, 1665, 1669, acel autor aparține evident altei generații decât celei a fiului vistiernicului ucis din porunca
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
corespondenților și a „stipendiaților”, concepe paisprezece chestionare care au în vedere aproape toate aspectele fundamentale ale culturii populare: calendarul, obiceiurile, credințele, povestirile etc. Materialele primite (1244 de caiete-manuscrise) le-a ordonat într-un fișier tematic ce face posibilă consultarea întregului corpus de texte, arhiva devenind în timp una din cele mai complete din țară și chiar din Europa. În același cadru de preocupări vizând realizarea unor instrumente de lucru indispensabile studiului științific al culturii orale, se înscrie și Tipologia folclorului din
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
poetice horațiene, cercetătorul, un erudit înzestrat și cu o mare capacitate analitică, studiază opera prin raportare la biografie, precum și la contextul cultural al epocii. Imaginea poetului latin este completată de informațiile cuprinse în tabelele cronologice sau metrice și în bogatul corpus de note care evidențiază filiațiile motivelor poetice în cadrul tradiției literare, analizează implicațiile filosofice sau semantice ale termenilor folosiți de Horațiu, oferă lămuriri privitoare la cultura și civilizația latină. Ediția dovedește precizie și rigoare în aplicarea metodelor moderne de critică și
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
Cluj, în 1870, Societatea diletanților „teatrali” din Cluj (1870-1875) -, Școala Ardeleană sau activitatea lui G. Barițiu, despre acesta scriind o monografie, pe care nu a mai apucat să o încheie. A inițiat însă, în anii ’70-’80, publicarea unui vast corpus de documente, în calitate de coordonator al lucrării G. Bariț și contemporanii săi, distinsă pe parcursul apariției cu Premiul „N. Iorga” al Academiei Române (1978). A condus Secția de istorie literară a institutului academic clujean, contribuind la formarea unui grup de tineri cercetători, între
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
semiotică și psihanaliză către ontologie și hermeneutică. Rezultatul acestei reorientări este și amplul eseu Miorița - o hermeneutică ontologică (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor), care propune o reinterpretare a baladei dintr-o perspectivă estetico-filosofică, în linia Heidegger-Gadamer-Ricoeur- Vattimo. Ideea centrală, potrivit căreia corpusul mioritic ar abrevia o concepție ontologică similară celei heideggeriene, e plauzibilă, chiar dacă indică o anumită predispoziție către suprainterpretare. Eseul cuprinde și o serie de precizări substanțiale cu privire la dimensiunea inițiatică a baladei, fenomenologia morții, experiența temporalității, conceperea Mioriței ca răscruce intertextuală
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în O. un cercetător pasionat și informat. Semnând contribuții importante în domeniul relațiilor culturale româno-ceho-slovace, redactând manuale și cursuri universitare de limba slovacă și de istoria limbii slovace, participând la alcătuirea corpusului de documente slavo-române editat de Academia Română (a tradus hrisoave slavone pentru Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”), elaborând sau coordonând - pentru uzul studenților, al școlilor minorității slovace din România și al cercetătorilor - lucrări consacrate studierii limbii slave vechi, slavonei și gramaticii
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
problemele unui subiect anume, clasificările nosologice și comparațiile statistice nu ajută deloc clinicianul în analizarea lor, în luarea unei decizii terapeutice și în individualizarea unui tratament. Abordarea psihodinamică Principiile abordării psihodinamice Abordarea psihodinamică se sprijină pe unul sau altul dintre corpusurile teoretice propunând o înțelegere globală a funcționării normale și patologice a psihismului. Tulburările și suferințele au statutul de simptome ce fac dovada disfuncției (conflict intrapsihic) unui „organ virtual”, aparatul psihic, ale cărei cauze și-ar avea originea în istoria developmentală
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe relații de partenariat și adaptate stilului relațional al subiectului. Procesul explicativ este discursiv și nu vizează decât anumite aspecte ale subiectului, fără a pretinde că le înțelege în totalitatea și în unicitatea lui. El nu implică adeziunea la un corpus teoretic particular, ci se sprijină pe diferite modele ce evoluează în funcție de cunoștințele științifice provenite din cercetările clinice și fundamentale în domeniul psihologiei și în disciplinele strâns legate de aceasta. După ce au insistat asupra sociogenezei tulburărilor apoi asupra psihogenezei lor, concepțiile
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o istorie a doctrinelor sociologice care s-au dovedit a fi repere de importanță cardinală În evoluția sociologiei de la Începuturile sale până În cel mai imediat prezent; cu excepția experimentelor aflate În curs și care nu s-au constituit, Încă, Într-un corpus unitar și coerent de enunțuri valide științific. În acest context, dată fiind aspirația de „obiectivitate” a sociologiei Încă de la apariția sa, orientările cu nuanțe explicit sau implicit sociologiste ca exerciții de desprindere a sociologiei de haloul metafizic care i-a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Cunoașterea sociologică presupune un dialog continuu Între teorie și realitatea empirică studiată, cercetătorii urmărind o „dublă ajustare” a ideilor și observațiilor pentru a descoperi o ordine În complexitatea fenomenelor sociale. Este Îndeobște admis faptul că sociologia este asociată procesului modernității, corpusul său de concepte, idei și teorii fiind, de regulă, supuse testării, falsificării, rigorii faptelor examinate după metodologia de specialitate. În spatele acestei reciprocități (teorie - evidență empirică) se produce o „alchimie” interesantă a raporturilor dintre teorie și realitatea socială observată, care ridică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
les tenants et aboutissants sociaux (Bouglé, 1938, 29)”. 3. While the laboratory of the Gustian School was represented by Romania as a whole and by the European trends of the moment, the Durkheimian équipe focused on a hugely extended “primitive corpus” gathered in the colonies, brought to the attention of the general public by the Exposition coloniale and the Musée Trocadéro (future Musée de l’Homme), and institutionally studied at the Institut d’Ethnologie directed by Rivet in Paris. The interest
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
are precious for their vivid and humorous details. These narratives, written on the spot, concern three main topics: 1. the division into or affiliation between disciplines such as folklore, anthropology, ethnology and musicology; 2. the conditions under which a musical corpus could be considered relevant; and 3. the conception of the ethnographic film in the two countries. Meeting Schaeffner, who would later on become one of the French specialists who were instrumental in making widely known Constantin Brăiloiu’s revolutionary work
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]