7,769 matches
-
fatidica roată, care face să alterneze viețile trecute și viitoare, prezentul, amintirea și moartea: "Se-nvârte roata/ Amețitor/ Împrăștiind cenușa unei zile/ Nisipul unei vieți/ Rotind" (Nirvana). Ceea ce reunește, indestructibil, ipostazele multiculturalismului asimilat și asumat este conștiința continuității, la nivel cosmic, a vitalului: "Iubita mea, te pierzi în Orient/ Mulțimi fără număr acoperă chipul/ Pe care l-am văzut/ În aura visului meu răsăritean/ Înconjurat de enigme/ Ca zâmbetul tăcut/ Al lui Buddha./ Pe fața lacului se adună/ Cercuri de sticlă
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
răstignit pe cruce./ oraș confiscat de moarte" (Oraș sigilat în moarte). Pe bună dreptate, N. Manolescu observă că Gabriel Chifu aruncă o ancoră în generația '60. Dar pe cînd tematica și stilistica expresionistă a înaintașilor aveau de regulă o proiecție cosmică, figurau pe un grandios ecran atemporal, bolborositor de procese geneziace și de apocaliptice priveliști, poetul nostru e atras cu precădere de altceva. Și anume de fatalitatea ascunsă în cotidian, de un mecanism ocult care se găsește în structurile vieții curente
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
legătură specifică dintre microcosm și macrocosm care nu e decît "spargerea" tiparului orășenesc limitativ, lărgirea orizontului său. Corectarea citadinismului funciar printr-un uranism atent dozat. Tehnica severă și densitatea lucidă a unor poeme ni-l amintesc pe Alexandru Philippide. Dimensionarea cosmică a "cetății" originare nu pierde din vedere proiectul reconstituirii sale în intelect: "cerurile erau căzute-n somn/ apele clipoceau adormite și ele./ eu mă ridicasem de la pămînt,/ așa suspendat dormeam și eu,/ visam/ un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
lucrurile mici este un lucru mare". Iar Sfînta Scriptură grăiește apodictic: Cine e credincios în lucrurile mici e credincios și-n cele mari". Aidoma celor aleși întru caritate și iubire, poetul se află deseori pe această cale indirectă a măreției cosmice care e cultura detaliului, abordarea universului mic, "al boabei și al fărâmei", misterios străbătut de curenții divini ai totalității. în opoziție cu poza romantic demonică a bardului exultînd de propria-i sumbră strălucire sub chipul inadaptării, al rupturii cu lumea
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
să-și ofere o noapte nepământeană, fără a pierde din vedere probabilitatea din ce În ce mai Îndepărtată de a fi ... exmatriculat. Ploua cu săruturi, când tandre, când focoase, puține părți ale celor două corpuri au rămas neacoperite de acestea, sângele circula cu viteză cosmică și cele două trupuri erau ca electrocutate. Tuți era expertă și știa ce să ceară de la un bărbat, dorea să nu se grăbească și uneori să se lase În voia ei. Tocmai ajunsese Într-o poziție mai puțin firească pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și cu o delicatețe de care nici el nu se credea capabil o așeză ușor pe patul matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul când zborul se frânse, iar Rică nu mai simți vechea sa strepezire și reluă drumul său către rai. Obosit și extrem de bucuros, o sărută prelung, o Îmbrățișă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-l omor imediat, indiferent de repercursiuni! Și au vorbit, au tot vorbit, timp În care soarele se deplasa pe un arc de cerc, de la Răsărit către Asfințit, rotindu-se imperturbabil În jurul pământului, așa cum Încă mai cred unii pământeni, contrar adevărului cosmic. Așa trec mileniile, anotimpurile și marile iubiri, adevărate motoare ale lumii. (va urma)
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în 2004, s-a șters repede din memoria sa. Desprinderea sa de realitate și transformarea totală s-au produs în apropierea lui SOV. Fostul mare gazetar vorbește azi ca o țață veșnic opărită pe tot Universul. Bolborosesc în el frustrări cosmice și uri meschine, e o bubă de om, o umbră acrită și dezorientată, o fantoșă gesticulând împotriva tuturor. Devine isteric când vorbește despre Traian Băsescu și ajunge la el chiar dacă e întrebat despre gripa porcină. Băsescu e vinovat de orice
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
un încurcă-lume care printr-o chisnovată întorsătură a soartei ajunge de-l bagă în cofă și pe dracul. Ce s-o fi întâmplat, că moldovenii nu-s campioni la sprinteneală? Cu muntenii, e altă vorbă... Din dealurile Moldovei, prin hăul cosmic, descindem pe o misterioasă planetă. Planeta Micului Prinț (Întoarcerea din pustiu, după micul roman al lui Saint-Exupéry). "Muzica sferelor" generează, în tactul inimii ("limpede nu vezi decât cu inima"), o sonatină de rumori. Un poem în proză e dialogul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
până l-am prins cu ceva compromițător“. Apropo de scris. Îmi vine în minte o frază de oarecare notorietate. Cum că „Printre cei care produc texte, scriitorii sunt o minoritate“. În definitiv, Eugenia Ionescu produce un text. În „capsula ei cosmică“, vorba unui scritor român care-și descrie cu asemenea cuvinte garsoniera, Eugenia Ionescu produce texte. Pentru a pune în valoare, pentru a provoca ceea ce se cheamă inteligența textului. Probabil Eugenia Ionescu este conștientă de faptul că există ceea ce numim „inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
scuipi pe masă. Un gentleman în adevăratul înțeles al cuvântului nu scuipa decât sub masă. David Le Breton spunea că Renașterea presupunea chiar o altă accepțiune a noțiunilor de om, de trup. „Omul nu se distinge de țesătura comunitară și cosmică în care a fost inserat. Lumea nu e separabilă de om. Într-un carnaval, corpurile se amestecă indistinct în marele corp popular al speciei.“ Așadar, de la marele corp popular al speciei la individualizare. Fiecare pentru el. În Evul Mediu jena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în sine, nu e un fapt de la sine înțeles în nici o cultură. E doar o convenție. Nu sunt foarte sigur că am reușit să fiu bine înțeles, dar sunt sigur că îmi veți da dreptate. Presupun că povestea despre veceaua cosmică a Irinei Nicolau vă este cunoscută. Dar e frumoasă și nu e un păcat dacă o repetăm acum. Când Irina Nicolau a întrebat un țăran unde e buda, acesta a condus-o în spatele casei și i-a arătat fundul grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acum. Când Irina Nicolau a întrebat un țăran unde e buda, acesta a condus-o în spatele casei și i-a arătat fundul grădinii, iete, domniță, cât vezi cu ochii numai veceauă. Asta e povestea. Și din nou ideea de țesătură cosmică, de legătura românului cu natura care nu e deloc fabulație chioară. Acest text e doar un punct de plecare în dorința de a declanșa o dezbatere absolut necesară despre un moment intim al vieții noastre care nu poate fi neglijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
iar evenimentele cruciale, vestite prin glasul de bronz al clopotelor de la biserică, rămân pentru totdeauna fixate în memorie. Astfel, de pildă, Învierea Domnului trezește în suflete așteptări și emoții, făcând ca întreaga natură să se împodobească, participând la acest miracol cosmic: „...De luni, tot număra zilele care mai rămâneau până duminică. Se apropia Sărbătoarea cea Mare și mult așteptată - Invierea Domnului Iisus Hristos. Alexandrei i se păru că întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi ca smaraldul, cu pielea arămie, cu părul de culoarea nisipului. Dansul cosmic, împreunarea. Fericirea înecată într-o pată uriașă de sânge. De fiecare dată când are această viziune, simte în creier o furnicătură, în jurul ei se face un întuneric compact, un val de căldură îi urcă în gâtlej, înecând-o. Simte același
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Tarski al școlii românești în arta furtului de benzină. Da, el va fi acela. Merge pe stradă cu un aer de om fericit pe față, își simte corpul plutind prin aer. Așa trebuie să se simtă cosmonauții când cuceresc spațiul cosmic, nu se poate stăpâni să nu chiuie de bucurie, uaaafff!!!, în văzul trecătorilor care desigur îl consideră țicnit, dar el știa că personajul lui va deveni cel mai rafinat șmanglist din Europa. Chiar a intrat în pielea personajului pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sub efortul schimbării, durerea e uneori insuportabilă, nostalgia după lumea stabilă, certă, chiar conservatoare a comunității lămpii cu gaz și nevoia de a cuceri și stăpâni Universul, de a avea acces la eternitate prin fragila portiță a plimbărilor în spațiul cosmic și prin realitățile virtuale, trăim schizoid și scindat fără să putem răspunde la întrebări fundamentale. Sandei a zdrăngănit la pian până s-a săturat. Maria doarme fericită cu mâinile pe piept. Și-o amintește zburând prin pădure cu o expresie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
iarnă. Uneori se naște o zarvă de nedescris în jurul ei, nu poate să mai cânte, nu mai aude sunetele, acestea nu-i mai pătrund în trup, nu o mai emoționează. În acele momente știe că a pierdut contactul cu fiorul cosmic, că pentru o vreme sufletele Mariei și mamei au părăsit-o. Sandei vede, simte lumea cu ochii, cu pielea, cu toate simțurile. Pentru Sandei lumea peșterii, a pădurii, a satului pe care îl contemplă de departe este doar un fragment
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
statut egal cu celelalte țări membre în interiorul Uniunii Europene. Cine sunt eu! Necondiționat, îmi pun uneori întrebarea filosofică „Cine sunt eu, de unde vin și încotro mă îndrept?” Din punct de vedere ezoteric sunt o entitate guvernată de o structură universală cosmică, și care, la rândul ei, este fructul unui Dumnezeu unic. Legile care guvernează tot ce s-a creat sunt o rezultantă a reacțiilor primordiale fizico chimice haotice ale materiei, în spațiu și timp, în mișcare. Energia divină venită din sursa
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
transcendentă universului, cuprinde toate ființele și le leagă între ele într-un întreg, dependent de cele patru elemente fundamentale îapă, foc, aer și sol). Eu, ca individ, sunt o reflectare a întregului, parte fragmentară a Universului indivizibil, într-o solidaritate cosmică, cu un echilibru magic și spiritual. Care este soarta omenirii, peste nu știu care alte, vinovate, generații, nu ne poate spune nici un prezicător pământean. Poate fi un nou Big Bend, o altă Hiroșimă, un alt Nagasaki, un alt potop, o altă apocalipsă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la scară cosmică. Mama se arăta foarte Îngrijorată de schimbarea mea, care devenea tot mai vizibilă și forfotea mereu În jurul meu, neînțelegând Însă mare lucru. Vorbi și cu tata, care, rezervat cum Îi era felul, nu păru să acorde prea mare importanță acestui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să mă gândesc, din ce În ce mai intens, la moarte. La neființă. Un gând care pe mine unul mă sperie instinctiv, făcându-mă, parcă, mai docil, mai vulnerabil, făcându-mă să-mi simt capul Într-un soi de lesă, acoperit de-o teamă cosmică. De teama inutilului, a zadarnicului... Încerc să mă acomodez cu ideea că va fi ceva cu mine când voi trece dincolo, că nu voi dispărea de tot, că trebuie să fi avut cineva „un plan” cu noi, cu sufletele noastre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu doar din localitatea de naștere a inițiativei, ci, a tuturor celor din restul comunităților care s au contaminat cu înțelepciune! Sloiurile sfinte Când li s-au arătat privirilor, unul altuia, pentru întâia oară, ceva a sclipit, în incomensurabilitatea spațiului cosmic. Cel puțin, astfel li s-a părut lor. Cine i-ar fi privit, de pe margini, ar fi rămas cel puțin uimit. Avea și de ce. Păreau răsăriți, în câmpul vizual al lumii, din acea apă, necuprinsă, care, pentru unele persoane, este
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În mână, Îl psihanalizează pe bietul Pécuchet, care Începe să sforăie domol În timp ce se chinuie să-și amintească dacă mama sa Îl Învelea când era mic, țâșnind apoi amândoi la datul zorilor În livadă pentru a Începe construirea unei rachete cosmice, spre a se descoperi ulterior drept aprigi apărători ai mediului, distrugând așadar planurile reactorului nuclear la care lucrau În hambar, ca să-și dedice viața studiului științelor ecologice, bântuind prin oraș cu aparate care măsoară poluarea și gradul de iradiere a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]