8,430 matches
-
jucării fermecate, nici unul nu riscase mai puțin decît Balbo atunci cînd zburase, moartea e aceeași pentru toți care se leagănă deasupra pământului, sprijinindu-se pe nimic, în schimb, macaronarul se îneca în glorie și admirație, pe cînd ei își rodeau coatele prin birouri și stăteau smirnă în fața unui pifan cu tuleie la gură care urcase în grad ca furnica pe cireș. "Trăim zorii unei noi lumi, o lume a tehnicii și a curajului, de fapt a curajului și a tehnicii, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putință, era foarte înfierbîntat locotenentul, atmosfera, băutura poate și simplul motiv că la recepție n-au fost invitate nici un fel de doamne, probabil că Basarab avea părerea sa foarte personală și originală despre ceea ce înseamnă "camaraderie", îl cuprinse ușurel de cot și zise: "Credeam că D'Annunzio, eram absolut convins că e vorba de poetul D'Annunzio, uite cum greșeam și nici nu-mi dădeam seama." Georgescu se prosti ori se lăsă prostit și întări foarte ritos, "nu, excelență, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă civică". August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de așteptat, ci se găsea chiar în fruntea flăcăilor, care stârneau praful plini de zel. În locul lui stătuse maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă civică". August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de așteptat, ci se găsea chiar în fruntea flăcăilor, care stârneau praful plini de zel. În locul lui stătuse maiorul Stavri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să nu vorbești. El sugera și încuviința, dar nu mai voia să scoată un cuvînt. "Vrei să spui că e vorba de... de domnul Caraiman?" își luă seama Bîlbîie, cu toate că în lăptărie nu mai era nimeni în afară de proprietarul adormit în coate, sprijinit de tejghea. Se vedea că n-are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se mai liniștise, după o clipă de ezitare se ridică de la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe domnii judecători, altfel, cine știe, o să trebuiască să-și ceară și scuze. Pentru că în spatele lor, și în spatele Comitetului care s-a instalat la Vladia, trebuiau să se găsească persoane foarte importante. Persoane care, deși își bagă mîna pînă la cot în sac, nu poți să le prinzi de încheietură oricum, iar dacă greșești, într-adevăr trebuie să-ți ceri iertare. Aici trebuia cu adevărat să intervină. Și trebuia să o facă într-un fel încît sa nu poată fi acuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
strîmbătatea, dezordinea și confuzia pe care o alimentează străinii și escrocii intelectuali. Asta este Europa lor. De la Costache Rosetti nu mai poți trăi în Valahia din cauza Europei, toți te iau cu gura pe dinainte ca să poată vîrî mîna pînă la cot în averea Țării. Bună creșterea și bunăcuviința au fost izgonite ca să le ia locul obrăznicia și paraponul europenesc. Dar ce știu ăștia despre Europa? Vînd ce-au cumpărat! Toți vor drepturi și nimeni nu-și duce la capăt îndeplinirea datoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pământ și să seceri În ceruri, sau să arunci sămânță În vânt?“ - Întrebare scolastică, cerând un răspuns clar. Ridicându‑se Într‑un cot, Simon Îi zise peste umăr: „Pământul e tot pământ, oriunde l‑ar semăna omul. Adevărata Îngemănare e când bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cât pe‑aci să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare‑aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S‑o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați‑mă la șase coți sub pământ“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă până la cel mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lucrători care tocmai isprăviseră o fântână. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața‑n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-adevăr, nu era cine știe ce, doar ceva mai mult decât o schiță, însă când tatuajul va fi complet, îi va servi ca să povestească lumii că se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-aici, ca mai avem multe de discutat. Cei trei băieți se înclinară în semn de respect față de hotărârea Consiliului și se depărtară cu toata demnitatea pe care trebuiau s-o arate trei membri ai echipajului Mararei, însă după ce depășiră cotul plajei și se știură feriți de privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și trântindu-se prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau întruna. De-acuma suntem bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Sunt superbe! exclama băiatul. Faptul că sunt frumoase sau urâte nu are nici o importanță pentru un navigator. Important este să fie utile, iar pentru mine sunt. Dacă formez un cerc cu brațele, atingându-mi vârfurile degetelor exact în dreptul Crucii Sudului, cotul meu stâng îmi va indica estul, cotul drept, vestul, iar ceafa mea va fi îndreptată spre nord. Tatuajele mele îmi vor indică atunci diferitele subdiviziuni, iar celelalte desene care apar lângă ele îmi vor aminti care este steaua reper de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
frumoase sau urâte nu are nici o importanță pentru un navigator. Important este să fie utile, iar pentru mine sunt. Dacă formez un cerc cu brațele, atingându-mi vârfurile degetelor exact în dreptul Crucii Sudului, cotul meu stâng îmi va indica estul, cotul drept, vestul, iar ceafa mea va fi îndreptată spre nord. Tatuajele mele îmi vor indică atunci diferitele subdiviziuni, iar celelalte desene care apar lângă ele îmi vor aminti care este steaua reper de la care pornește Avei’á. — Adică ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două, trei mușcături sunt nimica toată pe lângă faptul c-o so mierlești. La domnișoaracu... și rus să fii, într-o zi s-ar putea să ai nevoie de dinți în cur. Dacă n-ai, tre’... să te răsucești. Îți treci cotul pe sub un genunchi și tragi piciorul în sus până aproape de față. Și-ncepi să muști și să rupi cu dinții ce-ți iese din cur. Rămâi fără aer, și-o să rozi orice ca să ajungi să-ți tragi răsuflarea încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel într-un perete de beton. Aleea-i atât de îngustă încât nu se vede nimic în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam pe covorul albastru al scărilor din hol, o cascadă cu falduri albastre, cu fiecare treaptă îndeajuns de lată încât puteam sta toți unul lângă celălalt și coatele nu ni se atingeau. Era aceeași tocană Stroganoff pe care președintele și membrii Congresului ar mânca-o în timpul unui război nuclear, în buncărul lor ascuns adânc sub pământ. Era de la același producător. Pe alte pungi argintii era scris “Drăcușori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Miss America se apropie de stomacul lui umflat și - buf! - pantoful ei îi lovește pielea întinsă a burții. Atunci o spune: — Așa, și unde-i cheia aia nenorocită? Și doamna Clark își îndoaie brațul și o îndepărtează de el cu cotul. Doamna Clark spune: — Da, Brandon. Trebuie să te ducem la spital. În felul său, domnul Whittier a făcut-o. Ne-a dat cheia. Cu stomacul crăpat înăuntru, umplându-i cavitățile cu sânge și bucățele dehidomnișoaratate de curcan care sug sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
frunte, atât de aproape stă de ea, în holul îngust spre care dau cabinele. Își vâră degetele unei mâini sub reverul halatului de baie. Aplecându-se, apăsându-i sânii cu pieptul lui, Veriga Lipsă își strânge pumnul și își îndoaie cotul, ridicând-o în aer cu o singură mână. Doamna Clark dă din papuci în aer, apucând cu mâinile încheietura păroasă care o ține strâns, ochii îi ies din cap, capul îi e împins îndărăt până când dă de ușa închisă. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a distrus căsnicia... Privind în urmă Un poem despre doamna Clark — Instruiești un nou angajat, spune doamna Clark, ca să preia vechea ta slujbă plicticoasă. Atunci când crești un copil. Doamna Clark pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, fiecare mână ținând cotul celeilalte ca un leagăn pentru niște sâni aleși de o femeie mult mai curajoasă. O femeie cu o spinare mult mai solidă. Sânii ăștia îi amintesc acum de toate greșelile despre care ea crezuse c-o vor salva. Pleoapele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai frig. Așa că am început să purtăm tunici și saronguri și jachete. Brocarturi satinate și catifele. Pălării de pelerini cu catarame de argint. Mânuși de piele albă lungi până la cot. — Cu toate încăperile astea..., spune Contesa Clarviziune, cu turbanul ei pe cap, împiedicându-se, tăindu-și degetele de la picioare, dar nu și brățara de securitate de la încheietură. Cu toate hainele astea... și sânge peste tot..., spune ea, mă simt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu mâna din mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau cot la cot să-l îndeplinească, în vremea aceea de dinaintea armelor și armatelor și bătăliilor. Apoi Dumnezeu s-a pogorât să vadă turnul, visul împărtășit de toți, care se înălța încet, ajungând cam aproape ca El să se simtă în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu mâna din mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau cot la cot să-l îndeplinească, în vremea aceea de dinaintea armelor și armatelor și bătăliilor. Apoi Dumnezeu s-a pogorât să vadă turnul, visul împărtășit de toți, care se înălța încet, ajungând cam aproape ca El să se simtă în siguranță. Și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]