1,399 matches
-
și Moise la un loc, dacă ar crede că-i sunt de vreun folos. Atunci ai face bine să profiți de asta. Nu mai pupi tu client la fel de important ca ăsta. — Asta spun toți. Cu puțin Înainte de Poarta Brandenburg, mașina coti spre sud pe Hermann Goering Strasse. La ambasada Marii Britanii erau aprinse toate luminile și erau câteva zeci de limuzine parcate În față. Când mașina a Încetinit și a virat pe aleea clădirii mari de lângă ambasadă, șoferul a lăsat geamul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vrea să mă omoare. Dacă-l vezi venind spre mașină, du-te acasă și telefonează-i lui Kriminalinspektor Bruno Stahlecker, la Alex. Ai Înțeles? Ea Încuviință din cap. Pentru o clipă, m-am prefăcut că o urmez, și apoi am cotit brusc, mergând repede prin bucătării, afară pe ușa de incendiu. Trei etaje mai jos am auzit pași În spatele meu În Întunericul ca smoala al casei scării. În timp ce mă chioram fără să văd În jos, m-am Întrebat dacă pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vreme ca asta. Scoase un râs disprețuitor, ca să se afle În treabă. Vizavi de restaurantul „Pavilionul Suedez“, câțiva Încăpățânați mai nutreau Încă speranțe că vremea o să se Îndrepte. Șoferul continuă să bodogăne nemulțumit despre ei și despre vremea germană, și coti pe Koblank Strasse și apoi pe Lindenstrasse. I-am spus să oprească În colț la Hugo-Vogel Strasse. Era o suburbie liniștită, ordonată și cu mulți copaci Înfrunziți, cu case ale căror mărimi variau de la mijlociu la mare, având În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai departe, În direcție opusă față de casă. Am lăsat să-mi iasă din plămâni aerul pe care În mod inconștient Îl ținusem când trăsesem și, cu inima bătându-mi ca o furculiță Într-un castron cu albuș de ou, am cotit instinctiv, aducându-mi aminte că erau doi câini, nu unul singur. Preț de o secundă sau două, foșnetul frunzelor din copaci au camuflat zgomotul provocat de mârâitul scăzut al celuilalt câine, care veni nesigur, apărând dintr-un luminiș, și păstră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În casă o pisică să prindă șoarecii din bucătărie, nu te poți aștepta ca ea să ignore șobolanii din pivniță. — Presupun că nu, zise el. Am mers mai departe spre est, În amonte, pe lângă Tiergarten și Insula Muzeu. Până să cotim spre sud către Treptower Park și Köpenick, Îl Întrebasem ce anume Îl Îndârjise atât de tare pe ginerele său Împotrivă-i. Spre surprinderea mea, nu se dădu Înapoi de la răspuns și nici nu afectă indignarea, care Îi colora fața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la Fântâna Cerbului, o poiană din apropiera așezării numite Vitejeni, ai căror locuitori fuseseră înzestrați cu pământuri de însuși marele Ștefan. Iar diacul Radu fusese crescut de starostele așezării! Pâlcul de călăreți cotiră spre Podu de Lut, urmând cărarea ce ducea la intrarea în sat. Câteva case de lemn și piatră îi întâmpinară, pe lângă care trebăluiau oameni și femei cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai mare din sat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bătrânești cu prispă, dar îl zăresc pe părintele Ioan de vorbă în pragul bisericii cu pelerini și rușinea soldatului care întoarce spatele câmpului de luptă mă cuprinde năvalnic, am s-o iau pe alt drum să nu mă observe și cotesc spre pădure, mi-e tot mai rușine de mascarada pe care am jucat-o înaintea părintelui Ioan și nu știu ce-aș putea face ca să-i risipesc proasta impresie pe care cu siguranță i-am făcut-o, mă afund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și cum dracu’ îl mai cheamă. Valentine sau ceva - Marcus Valentine. —Nu, vrei să spui Ted, Ted cel mic și negru. — Nu, nu el. Vreau să spun că e ciudatul ăla de prieten al tău, Marcus Valentine. Coșmarul lui Ashling coti brusc către o altă direcție. Nu e prietenul meu, spuse vocea ei, ca dintr-o altă cameră. E iubitul meu. Puținii oameni care erau la birou - Jack, domnișoara Morley, Bernard - erau înlemniți de uimire. Singurul lucru care se auzea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unei mămăligi. De ce Dumnezeu era furioasă, până la urmă? Furia nu a fost niciodată stilul ei. Trecuseră abia douăzeci de minute de la confruntarea cu Clodagh și, în acel moment, părea imposibil să fi fost ea cea care făcuse acest lucru. A cotit spre casă, îngrijindu-și fragilitatea. Lumea se transformase într-o pictură de Hieronymus Bosch: copii murdari cântau cântece ale căror cuvinte nu le cunoșteau; cupluri care își zâmbeau pentru a uita de propria goliciune interioară; o bețivă fără dinți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Vermont către Slauson, apoi ne-am îndreptat către est, trecând pe lângă biserici, saloane pentru îndreptat părul, terenuri virane și magazine de băuturi alcoolice fără nume - numai cu firme de neon care clipeau ,B-Ă-U-T-U-R-I, la ora unu, în plină zi. Cotind la dreapta pe Hoover, Lee a încetinit și a început să scruteze verandele caselor cu etaj. Am trecut pe lângă un grup de trei negri și un alb mai în vârstă, care tăiau frunză la câini pe scările unei cocioabe excesiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cinci până la zece ani și a făcut un an la Quentin. Acum e aici deoarece am avut nevoie de ajutor la infirmerie, iar autoritățile au considerat că nu prezintă pericol. Nu are antecedente penale și e un deținut model. Am cotit către o clădire scundă din cărămidă, un fel de construcție „utilitară“ tipică pentru LASD, cu coridoare foarte lungi și uși de oțel încastrate, pe care erau ștanțate doar numere, fără nume. Pe când treceam pe lângă un șir de camere cu geamuri-oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Liceului Hollywood, așezată pe scaune pliante, stătea cocoțată pe o platformă fragilă, ridicată la numai câțiva pași de capătul scripetelui. În momentul în care litera „A“ se prăbuși la pământ, scoase un „Trăiască Hollywoodul!“ — Pe-aici, mă îndrumă Harry. Am cotit-o pe o cărăruie plină de praf, ce făcea înconjurul muntelui. Frunzișul des ne îngreuna urcușul, izbindu-ne în ambele părți. Harry o luă înainte, pășind în lateral pe o potecă ce ducea drept spre vârf. L-am urmat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu trei apariții la talk-show-uri și una la BBC Crime Special; și trei ofițeri de poliție fuseseră aruncați În groapa cu lei. Trecuseră șapte ani, iar el Încă se folosea de numele ei pentru a le face zile fripte. Logan coti mașina pe Anderson Drive, luând-o pe drumul spre Torry. Unde dispăruse micul Richard Erskine. — Mda, s-ar putea să fie Sandy. Ce le-ai spus? — Le-am spus să se ducă dracului și să vorbească cu Biroul de Presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trezi memoria. Acolo-l văzuseră pe tatăl lui Peter Lumley. Încă rătăcind pe străzi, căutându-și copilul dispărut. Chiar dacă știa că fiul lui vitreg e mort... — Ai o față ca un cur de porc, Îi spuse Insch, spunându-i să cotească pe Wetsburn. Ce s-a-ntâmplat? Logan ridică din umeri, continuând să vadă figura cea nefericită, călcând prin zăpadă cu capul plecat, cu cracii salopetei uzi din cauza zăpezii și a fleșcăielii. — Nu sunt sigur... poate că nimic. În spital era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am povestit faptele altcuiva“. Tiberius n-a vorbit, știind că tăcerile lui pot ucide, și a amânat audiența, fără să stabilească însă data. Cremutius s-a întors acasă, singur, și nimeni n-a avut curaj să-i vorbească. Oamenii o coteau repede în altă parte ca să nu-l salute. El a încuiat poarta, a închis canaturile. Tăcură, în timp ce un servitor bătrân, care-l cunoscuse pe Germanicus încă de când acesta era copil, le umplea cupele cu vin. Știau, fără s-o spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe toace, Își fâțâie fundul la dreapta, la stânga, Înainte, Înapoi. „Bravo“, Îi spun, „bravo, ești de meserie!“ și mă prefac că mă opresc În loc, ca să pot s-o admir. Ochesc un colț apropiat ce taie strada la dreapta și o cotesc scurt, englezește. S-a Îndepărtat legănându-se fericită spre viitorul ei de... (joi) Mi se spune și Martin. Am povestit atât de pasionat, În prima zi de facultate, episodul Încăierării de pe pod dintre cei doi adolescenți din romanul lui London
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arme de foc. În plus, să împuști pe cineva, pe oricine de fapt, în spate nu arată bine deloc în dosarul cu procese verbale, ca să nu mai vorbim despre eventuale promovări sau articole în presă. - Hei, nemernicule! șuieră Burke. Motociclistul coti la stânga la o intersecție și privi înapoi cu ochii holbați la Larry și la distanța între ei, care se micșora vizibil. Coti din nou la stânga, pe prima alee pe care o zări, dar polițistul reuși să ia curba mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
procese verbale, ca să nu mai vorbim despre eventuale promovări sau articole în presă. - Hei, nemernicule! șuieră Burke. Motociclistul coti la stânga la o intersecție și privi înapoi cu ochii holbați la Larry și la distanța între ei, care se micșora vizibil. Coti din nou la stânga, pe prima alee pe care o zări, dar polițistul reuși să ia curba mult mai bine și se pomeni la un metru de urmărit. Unele departamente teritoriale de poliție puseseră la dispoziția agenților plase sau arme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cabinetul vreunui judecător și să rămână ascuns până luni. Sau ar putea să iasă prin oricare din aceste porți cu gratii care îl despărțeau de tunelurile de salubritate, care comunicau cu jumătate din clădirile din centrul Manhattanului și cu metroul. Coti spre un nou coridor, la fel de întunecat. Încerca să deschidă fiecare ușă pe care o vedea. Găsi una din ele descuiată. Dacă era înăuntru, ar fi auzit-o - apăsatul pe clanță, dacă nu chiar sunetul pașilor ei - așa că nu prea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cum părea - o aberație trecătoare care nu-nsemna nimic și care va păli curând. Sau poate pentru că știam că e scris s-o văd din nou mă simțeam atât de înșelător de împăcat și lipsit de griji. Soarele strălucea când am cotit pe Victoria Street, reflectându-se în ornamentele de tinichea atârnate de-a lungul străzii de parcă erau niște reflectoare, făcându-le să lumineze și să sclipească. M-am uitat în sus spre ele când am ajuns la supermarket și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
liră. Se-ntoarce curând, nu? — Nuș’. Am împins rapid fursecurile într-o sacoșă, mi-am luat restul și am pornit înapoi pe Victoria Street. Mă simțeam aproape insuportabil de trist: cred că mi-am dat atunci seama că viața mea cotise cumva irevocabil și, chiar dacă încă nu vedeam ce se află în față pe drumul meu nou și neașteptat, era clar că n-avea să fie unul ușor. Am căutat ceva care să ușureze durerea interioară ce mă distrăgea și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cam așa. Ridicol - mă comportam ca o adolescentă dezamăgită de iubitul ei. Simțeam în fundul stomacului durerea aceea panicată care te face să fugi după cineva care, probabil, s-ar simți mult mai bine dac-ar fi lăsat în pace. Am cotit pe Victoria Street și vântul m-a lovit în față. Aducea cu sine o răceală profundă, iar eu m-am cutremurat și mi-am dat capul pe spate să mă uit după vreun semn de ploaie. Era uscat, dar cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe pedale, făcu zig-zag-uri printre fotolii și mese, Își pierdu echilibrul și căzu pe o canapea, se redresă fără să atingă podeaua, ateriză izbindu-se de ușile duble care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Raymond care locuiau În apropriere pe Columbia Road. I se părea că toate străzile din Shanghai erau niște camere Într-o casă uriașă. Trecu În viteză pe lîngă un pluton de soldați-marionetă chinezi care mărșăluiau pe Columbia Road, și o coti mîndru cînd ofițerul Începu să strige. Jim goni pe trotuarele suburbane, printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond de la capătul german al Columbia Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la fațadele albe moderne, la replicile de castele și la acele hacienda cu acoperișul de țiglă verde. Se urcă În camion și Închise portiera. — În regulă, Frank, o să aruncăm o privire la casa lui Jim. Înaintară pe sub copaci și o cotiră pe aleea nepăzită. În timp ce se apropiau de casa tăcută, Jim văzu că Basie era dezamăgit. Deschise portiera, gata să-l apuce pe Jim și să-l arunce pe trepte. Jim se agăță de bordul mașinii, și În acel moment, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]