996 matches
-
al lui Martin, astfel că Logan Încercă la Westburn Park, peste drum. Era mult mai mare, traversat În zig zag de urme de pași acoperite cu zăpadă ale unei singure persoane. Logan Își conducea Încet mașina prin viscol, căutând orice cotlon și crăpătură În care Strichen și-ar fi putut ascunde mașina. Nimic. Avea să fie o noapte lungă. Agenta Watson privea afară pe geamul bucătăriei, uitându-se la zăpada care șfichiuia Înainte și-napoi prin vântul furios. Agentul Rennie plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un moment când acest lucru ne-ar avantaja, dar deocamdată vreau să știu că te pot găsi pe ringul de dans. Sunt câțiva bărbați pe care mi-ar plăcea să-i cunoști și nu vreau să te găsesc În vreun cotlon al serei de plante, Îndrugând bazaconii cuiva... sau ascultându-le. ROSALIND (sarcastic): Da, mai bine ascultându-le. DOAMNA CONNAGE: Și să nu-ți pierzi timpul cu studenții - cu băiețași de nouăsprezece-douăzeci de ani. N-am nimic Împotriva unei reuniuni dansante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care-l iubesc, pe care-l voi iubi vreodată. AMORY (iute:) Rosalind, hai să ne căsătorim luna viitoare. ROSALIND: Nu se poate. AMORY: De ce nu? ROSALIND: O, nu se poate. Aș fi un fel de squaw a ta, În cine știe ce cotlon oribil. AMORY: Am avea În total două sute șaptezeci și cinci de dolari pe lună. ROSALIND: Iubitule, de obicei nici nu-mi fac coafura... AMORY: Ți-o fac eu. ROSALIND (Între râset și suspin): Mulțumesc! AMORY: Rosalind, nu se poate să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zi, în timp ce ceilalți dormeau după încercările nopții trecute, m-am dus de unul singur prin sat din instinct dar cunoscut și din povestirile de altădată ale bunicii; m am orientat bine prin mai toate părțile satului din centru până la toate cotloanele. Poate era un sat obișnuit dar mie mi s-a părut fără seamăn de frumos; l-am străbătut cu sentimentul familiar al unei întâlniri după o apropiată plecare din acesta. Rareori am avut sentimentul unei identificări firești cu tot ce
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
și trasă ai! Mai bine te ducem imediat la doctor. Și totuși, el rămase tăcut. Privindu-și fiul, Kulfi își simți trecutul revenind în viteză, învăluind-o în amintirea unor vremuri când era tânără, când mintea-i era plină de cotloane întunecate, când gândurile îi erau profunde și veneau din adâncuri și nu puteau fi rostite prea ușor cu voce tare. Își aminti lumina unei stele îndepărtate în ochii ei, o privire de nerecunoscut care o făcuse să-și fie ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cugete. Iar la Întoarcerea de la clinică, În fiecare seară, va mai consacra o orădouă plimbării, rătăcind prin diferite colțuri ale orașului. Va ajunge să cunoască Ierusalimul. Îi va descoperi treptat comorile ascunse. Va explora fiecare alee, fiecare curte dosnică, fiecare cotlon, va afla ce se ascunde În spatele fiecărui zid de piatră. Nu va mai accepta nici un ban de la tatăl său nebun. Iar seara va sta singur la geam, ascultându-și vocea interioară, pe care până acum Încercase tot timpul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mirele a tot Înghesuit-o pe Floare În acest răstimp, a tot pîndit-o prin poiată și prin șură și, cum nici el nu prea știa ce-i de făcut, mai mult o ciupea și o Învinețea, asuprind-o prin toate cotloanele. Nunta s-a ținut cu multă voie bună, a trecut ea și luna aceea, s-a făcut cununia legiuită, s-au Întocmit și s-au Înaintat hîrtiile trebuitoare, aproape că a trecut și anul. Cu voioșia, frumusețea și hărnicia ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
La plăcinte cu răvașe El a stat până acum În cotlonul lui pe ace, Dar plăcinta când desface Dă peste-un răvaș de drum. O dezmiardă și-o alintă Și-o desface mintenaș, Dar nu dă peste răvaș, Ci de încă o plăcintă. În plăcinta-i dolofană, Aromată și-aurie, A
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84157_a_85482]
-
Mașina de fabricat sonete funcționează ireproșabil, înghesuind mecanic noi și noi trăiri în mereu același tipar. O mare importanță acordă autorul rimelor. Pentru ca un vers să rimeze perfect cu altul, el folosește uneori cuvinte improprii, scoase din cele mai obscure cotloane ale dicționarelor sau chiar declină forțat aceste cuvinte, obligându le să „sune din coadă“ într-un anumit fel. De exemplu, inventează pluralul „nagâțe“ ca să rimeze cu „țâțe“, „tărâțe“ și „mâțe“, accentuează nefiresc „horbòta“ ca să rimeze cu „redingota“, utilizează nejustificat cuvântul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fiindcă e o actriță realmente foarte talentată. Și având un spirit critic accentuat, face niște observații foarte utile pentru producție. Nu a schimbat-o Mefisto. L-a interpretat atât de bine, încât mă gândeam, ca prieten, că a ajuns în cotloane unde existențial e riscant să ajungi... Dar nu a fost cazul. Sper. Muzica are întotdeauna un rol important, extrem de puternic, în spectacolele dumneavoastră. Ce fel de muzică folosiți în Hamlet? În principal muzică electronică, originală. Ca bază, este muzică electronică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
poți să te miști decât într-un spațiu restrâns va să vină, ai energie de consumat și nu ai cum să o irosești, cauți să descoperi locul și înnebunești când realizezi că în două ore ai parcurs și reparcurs fiecare cotlon, te irită și faptul că ceilalți sânt deja imuni la genul ăsta de criză și vegetează, fără probleme, ba la soare, ba la umbră. Mă mai răcorește din când în când câte o mângâiere a lui Vero, parcă pe tot
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sări Bărzăunul fericit. Venim cînd vrei tu și-ți prind o mulțime de păstrăvi... Dacă ții neapărat, îți prind și acum, că pentru mine nu-i greu. C-c-cum să-i prinzi f-fără undiță? se miră Nuțu. Bine... Cu mîna, din cotloanele stîncilor. Vreți să vă arăt cum? Nu acum Bărzăune... se opuse Ilinca cu glas stins și încărcat de regrete... Hai să lăsăm pe altă dată... cînd o să venim special pentru asta... Acum trebuie să mergem unde ne-am pornit... Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
urma peste tot, vesel, bucălat și zâmbitor - scutier, aghiotant, geamăn mai mic. La doi pași de noi, țăcănitul unei mașini de scris. Egal, nervos. Egal. Adormeam uneori, cu capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trebuie să vă atrag atenția că vindecarea dumneavoastră nu este deplină. Urmă o scurtă tăcere. Apoi Mașina reluă, cu o curioasă nuanță de tristețe în voce. ― Eu nu sunt decât un creier imobil și vag informat de ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei Eu nu pot decât să intuiesc planurile ce se pun la cale. Veți ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei. Eu fi surprins și dezamăgit când veți afla că nu pot să vă spun mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nuanță de tristețe în voce. ― Eu nu sunt decât un creier imobil și vag informat de ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei Eu nu pot decât să intuiesc planurile ce se pun la cale. Veți ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei. Eu fi surprins și dezamăgit când veți afla că nu pot să vă spun mai mult. ― Dar ce puteți totuși să-mi spuneți, întrebă Gosseyn. ― Că toate acestea vă privesc în modul cel mai direct, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se integreze atmosferei acestei nopți. A doua noapte fără poliție! Totul părea dificil de crezut. Auzea zgomotele orașului, abia perceptibile, fără relief, deloc sugestive. Unde erau bandele și hoții? Păreau cu totul ireali, când te gîn-deai la ei din acest cotlon liniștit și obscur. Poate că anii și sistemul de educație le erodaseră numărul, rămânând numai o legendă terifiantă și câțiva descreierați care bântuie în noapte în căutarea vreunei victime fără apărare. Nu, era imposibil să fie așa. Din contră, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la încercarea unui conflict, dar sunt convins că aceștia s-ar comporta corespunzător. După câteva minute lungi de tăcere, Gosseyn redeschise discuția: ― Unde mergem, doctore? Psihiatrul păru că se trezește cu adevărat pentru prima dată. ― Știu o cabană într-un cotlon uitat de lume, undeva pe malul Lacului Superior, unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca abrupt și se îngusta treptat. Pe la jumătatea drumului își dădu seama că nu va putea trece cu distorsorul. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cooperativei. Noroc că rasa lui nu-i pretențioasă și că el este un exemplar numai vână, răbdător ca și oamenii locului. * * * Mult s-a bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la îmblânzirea Balaurului Moșul a lăsat-o moștenire lui Băbălean de la Bobeica pe care-l înștiințez eu cu buciumul cel nou. De peste munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi, soarele a dispărut de pe cer și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din fața ei o inundă și o face prizonieră. Sophia își retrage mâna și spune stai să vezi ce ți-am adus. Apoi fuge sprinten până la poșeta pe care a lăsat-o să cadă pe covor. Degetele ei caută febril prin cotloanele poșetei, găsesc ceva și se închid în jurul obiectului cel prețios. Închide ochii, spune Sophia. Cava nosa își acoperă automat ochii cu pleoapele brăzdate de vinișoare verzui. Sophia îngenunchează lângă el și mâna ei se deschide. Pot să mă uit? spune
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
În fiecare cameră. În fiecare cămară. Mâna lui merge țintă spre locul de pe perete unde se află întreru pătorul, în timp ce el strigă scurt ca să-și facă curaj, în caz că vreun Gollum din Doom 3 o să-i sară în cap. Verifică fiecare cotlon al casei. Deschide brusc toate dulapurile și e pregătit să primească palme și pumni de la niște mâini cu gheare lungi și galbene. Și după ce deschide ușa dressingului, tresare ca ars când zărește un gândac negru care se agită la colțul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
niște nenorociți. Niște flecari... Faceți umbra pământului degeaba...” „Cum Îndrăzniți să vorbiți astfel despre Oliver? L-ați cunoscut măcar? Aveți idee cum arată?” „Nu l-am cunoscut și nici nu am nevoie. I-auzi, vine unul, naiba știe din ce cotlon uitat de Dumnezeu, ca să-i netezească drumul lui Mesia la Judecata de apoi...” „Chiar așa”, zise Bikinski. „Oliver nu-i orișicine. A studiat informatica și, pe cont propriu, a descoperit formula nemuririi...” „Prin urmare, Oliver e nemuritor?” râse starețul, agitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]