991 matches
-
Marea Neagră și Marea Baltică. În baza acestei evoluții istorice, numele cuțovlah poate fi corelat cu toponimul Kosovo(pole), de unde și cosovar. Toponimul denumește o depresiune tectonică numită cotlovină, cuvânt compus din kot, kut „colț, fundătură” și lov „vânătoare, prindere, capcană”, cf. cotlon, a cotrobăi, asemenea depresiuni propice traversării, locuirii și activităților gospodărești fiind peste tot, la dimensiuni diferite, în zonele muntoase. Istoria consemnează faptul că zona Kosovo a fost cucerită de romani la sfârșitul secolului al III-lea î. Hr. și atașată provinciei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acesteia. În consecință, prezența lui în zona Putnei s-ar datora “posterioarei răspândiri a elementului românesc din Oltenia spre răsărit” (p. 88). Pentru istoria acestui cuvânt trebuie să se pornească de la forme ca a vârî, alb. vrimë “gaură, cavitate, văgăună, cotlon”, visl. vrá “colț”; urmează derivate ca vrană, sl. vrana; apoi vraniță “poartă de scânduri sau de nuiele împletite”, cu variantele vramniță, vragniță, vracniță, bg. vranița < vrata “ușă” etc. Vrancea este o formă substantivală derivată de la forma adjectivală și posesivă (m-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
57 Chișoda, 57 a chiti, 44 Chițoc, 57 cioban, 66 clacă, 131 a cleveti, 100 clop, 96 coc, 99 codru, 104 colac, 43 colibă, 52 colnic, 53 coloni, 52 contra, 46 a conține, 222 copac, 95 copoi, 95 coraslă, 134 cotlon, 109 cotlovină, 109 cotor, 195 a cotrobăi, 109 a cotropi, 195 cotruță, 195 a se covăsi, 134 crac, 104 cramă, 46 a crăpa, 56 croat, 52 a culege, 127 culme, 69 cumani, 193 a cure, 102 curat, 102 a cura
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și de praf își umple mereu teascul, pentru must un fel de sirop îngroșat cu țărână: aci un alt vârtej de muște clocotește fără astâmpăr; pe jos e noroi de struguri, de prune și de spălături de tingiri. Pe niște cotloane se prăjesc la tavă niște cârnați exalând un miros puternic de grăsime arsă. Mai departe e zaanaua; miroase a hoit și sânge stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul.108 Atmosfera de primitivitate sălbatică, septică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
argint la „bangă“, hoții îngroapă totdeauna banii într-un loc ascuns ș‟apoi, după ce pier ei, cum li-i soarta, rămâne comoara în tainiță, până ce-i vine vremea sa ardă. ...Comoara se îngroapă la rădăcină de copac, ori într-un cotlon, sub o piatră... atâta știam... Dar, când comoara o pus stăpânire pe gândul meu... gata!.. Totul a‟nceput să se învârtească în capul meu de copil, ca o morișcă. Bucăți de noapte cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar, mai ales „pânda“, care se lasă greu dezvăluită, este atât de frumoasă și plină de necunoscut și taine. Ca în multe alte dăți, moșierul Grigore Șipoteanu-Fălciu, cu prietenul său Anton, pădurarul, au pornit la o pândă de plăcere, prin cotloanele codrilor Fălciului, numai de el știute. Cei doi pândeau cum se lasă noaptea și cum curge întunericul prin văi, ca fumul pe acoperișul caselor, când toamna intră de-a binelea în iarnă. Pășeau cu mare fereală pe o potecă, prin
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
canapea, măsuța joasă cu ceștile de cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate ale ființei mele, o sevă binefăcătoare trecând pe deasupra mea ca o suflare blândă cu puteri magice, adormindu-mă! Poem în proză! Stop, fantezie! Dar e adevărul adevărat! Mi-a promis că-mi lasă până mâine cursurile ei, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu un tapet ieftin, cu palmieri. Cuplurile de lesbiene gângureau între ele în separeuri intime. Priveliștea a două femei care se sărutau m-a făcut să mă holbez, apoi să-mi mut privirea și să caut barul. Era într-un cotlon de lângă peretele din stânga: o tejghea lungă, cu lumini colorate care răsăreau dintr-o scenă înfățișând plaja hawaiană Waikiki. Nu era nimeni în spatele barului și pe scaunele înalte nu ședea nici un client. M-am îndreptat spre fundul încăperii și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al lui Martin, astfel că Logan Încercă la Westburn Park, peste drum. Era mult mai mare, traversat În zig zag de urme de pași acoperite cu zăpadă ale unei singure persoane. Logan Își conducea Încet mașina prin viscol, căutând orice cotlon și crăpătură În care Strichen și-ar fi putut ascunde mașina. Nimic. Avea să fie o noapte lungă. Agenta Watson privea afară pe geamul bucătăriei, uitându-se la zăpada care șfichiuia Înainte și-napoi prin vântul furios. Agentul Rennie plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zeci de protagoniști, îmbrăcați în costume speciale sau în haine de stradă. - O, Doamne! se auzi o voce emoționată. Era vocea Karei, care suferise o metamorfoză surprinzătoare. Fața era ca a unui copil, iar ochii umblau de zor prin toate cotloanele acestui cort. Pur și simplu radia de fericire. Sachs tresări la auzul unei pocnituri puternice în spatele și deasupra ei. Privi în locul din care se auzise zgomotul și zări două steaguri imense fluturând în vânt și strălucind în lumina soarelui. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era unul din cele mai mari talente pe care Katherine le avea: îi citea gândurile aproape telepatic. - Ce e? șopti ea. Îi povesti pe scurt ce aflase de la Lincoln Rhyme și de la echipa acestuia. Ochii ei începură să scruteze toate cotloanele cortului, repetând gestul pe care îl făcea el încă de când ajunsese, căutând bomba și privind spectatorii în același timp. - Și ce facem acum? întrebă ea răspicat. Se gândi câteva momente, apoi îi dădu câteva instrucțiuni. La final, adăugă: - Apoi, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ale gărzii de onoare formate din cincizeci de cocoșați În costume medievale. Cu trei luni În urmă, cînd părinții Îl duseseră pe Jim la premiera filmului Cocoșatul de la Notre Dame, fuseseră două sute de cocoșați, recrutați de administrația teatrului din toate cotloanele Shanghai-ului. Ca de obicei, spectacolul din afara teatrului depășea orice se prezenta pe ecran și Jim fusese dornic să se Întoarcă pe străzile orașului, departe de jurnalele de actualități și de nesfîrșitele lor imagini de război. După cină, stînd culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
formă unor gânduri ale voastre informe și obscure. Și dacă uneori vă veți simți iritați pe alocuri de cele spuse de mine și vă veți ridica împotriva spuselor mele, însemnează că am dat de ceva ce rămăsese foarte ascuns în cotloanele și cutele gândirii voastre și vă irită că se află acolo. Ce rost are toată această introducere? - se va fi întrebând câte un cititor de-al meu -. Și eu îi spun: Și ce-ar fi dacă tot eseul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eroi, da! - din apusul lui Flaubert, model al romancierilor - ce roman e Corespondența lui! -, cei care l-au făcut când era pe cale să decadă pentru totdeauna. Și anume Bouvard și Pécuchet. Iar Bouvard și Pécuchet, după ce-au bătut toate cotloanele spiritului universal, au sfârșit ca niște conțopiști. N-ar fi oare mai bine ca romanul despre Jugo de la Raza al meu să se termine făcându-l ca, după ce abandonează lectura cărții fatidice, să se consacre datului în pasiențe și, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cugete. Iar la Întoarcerea de la clinică, În fiecare seară, va mai consacra o orădouă plimbării, rătăcind prin diferite colțuri ale orașului. Va ajunge să cunoască Ierusalimul. Îi va descoperi treptat comorile ascunse. Va explora fiecare alee, fiecare curte dosnică, fiecare cotlon, va afla ce se ascunde În spatele fiecărui zid de piatră. Nu va mai accepta nici un ban de la tatăl său nebun. Iar seara va sta singur la geam, ascultându-și vocea interioară, pe care până acum Încercase tot timpul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înapoi în ele ca o bandă care înconjoară ceva. Zeii, animalele și plantele, titanii și oamenii erau contururi pe un amurg roșiatic, o lumină pâlpâind parcă din lămpi cu gaz afumate, ce lăsa impresia că vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și scuturi, dar bătrânii sileni erau complet goi, menadele petrecărețe, mai mult dezbrăcate; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără să trebuiască să suporte zdruncinăturile pe drumul de țară, cârpit în fiecare primăvară cu asfalt împănat cu pietre, încât noi aveam senzația că plutim, că eram piloți care-și aplecau capetele mult deasupra „armăturii“ ghidonului. Luam startul dintr-un cotlon din spatele clădirii, unde erau stivuite lăzi cu șpan și cutii de banane, țâșneam după curbă de-a lungul peretelui de beton, ne împingeam mașinăriile de după un colț, din spațiul dintre două hale, descriam un cerc și veneam în picaj la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se știe că el Însuși nu se ridică la Înălțimea propriilor standarde. Îndepărtă repulsia cu iubire și respect. Ed ajunse devreme la Dining Car. Șeful de sală Îl anunță că oaspetele Îl așteaptă. Se duse În separeul lui preferat: un cotlon discret din spatele barului. Vincennes se afla acolo, cu o rolă de magnetofon. Ed se așeză. — Asta e banda de la microfonul...? Vincennes Împinse banda către el. — Da. E plină cu logoreea lui Mickey C. despre niște chestii care nu au nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Port taina-ncărcată de dor, Sub ochiul din inimă stins. Fac haltă pe o geana de nor, Pe-albastrul de cer necuprins. Neliniști și frica nespuse, Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului gând. Găsesc tot alaiul lugubru, În jalea din mine plângând. Sub cruce m-așez chinuită, Triști, ochii mei
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
acești oameni, personalitatea mea literară și aceasta a dus la o schimbare de perspectivă, la o schimbare de atitudine, la o schimbare ireversibilă a întregului caracter al lucrării. A început să capete aspectul unei expediții științifice, al unei cercetări în cotloanele cele mai întunecare și în cele mai tainice ascunzișuri ale istoriei familiei. Ceea ce a însemnat, imediat ce m-am luminat, că nu-mi voi afla odihna, că nu voi considera expediția încheiată până ce nu voi găsi răspunsul la o întrebare fundamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luminoasă și veselă, care dădea spre strada principală. Avea un pat dublu, aranjat frumos pe deasupra cu o cuvertură roz și mai multe perne bleu peste pernele de dormit. În mijloc era un obiect pe care l-am recunoscut scotocind prin cotloanele cele mai îndepărtate ale memoriei: un urs de pluș galben jerpelit numit Barnabas, cu care dormea în pat de când era mică. Am observat că ochii nu mai erau la fel: unul era negru, iar celălalt albastru. Probabil căzuseră recent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Michael erau îmbrăcați în lambriuri de stejar închis la culoare și un mic foc electric încă nu avusese timp să încălzească aerul umed. În ciuda luminii acestuia și a două lumânări de pe masa de toaletă, un întuneric sumbru învăluia fiecare cotlon. Aerul din cameră avea și el o particularitate ciudată: sugera putreziciune și mucegai, era stătut ca în încăperile de la subsol. Singura fereastră îngustă și înaltă zăngănea neîncetat în rama ei, zguduită de furtună, până când părea că sticla ei se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am încheiat victorios! Ce mai aștept să fug la Histria !? Unde ziduri albe, prăbușite umbre, chipuri din alte milenii se amestecă cu cimentul și chirpicul. Unde picioarele elefanților sunt suporți din sticlă și lemn în temple bine măsurate și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu de unde bine văd ungherele gândurilor tale ascunse. Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră iar spotul de lumini își mărturisește teama în fascicule. Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul, un tot... zero unul
R?spuns la o idee by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83913_a_85238]
-
Îl Încălecă, sprijinindu-și brațele de spătar, cu aerul că examina un mamifer mare și greu de cap. Dacă a fost un avertisment, domnule Prentice, ar trebui să-l luați În seamă. S-ar putea să scotociți În prea multe cotloane. — Exact, domnule inspector. Într-un fel, asta-i breșa pe care o așteptam. E clar că am provocat pe cineva, aproape sigur pe ucigașul familiei Hollinger. — Ați văzut fața bărbatului? Sau i-ați putea recunoaște pantofii, ori hainele? Aftershave-ul? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]