1,606 matches
-
24 de ani, cu patru volume deodată - trei de povestiri sau nuvele și un roman: primul apare, în iulie 1904, volumul Povestiri, urmează la nici o lună romanul Șoimii, iar apoi se tipăresc nuvelele din Dureri înăbușite, în septembrie 1904, și Crâșma lui Moș Precu, în noiembrie 1904 (dar antedatat pe copertă 1905, cum se obișnuia la sfârșit de an) - toate la Editura Minerva, al cărei director era un anume domn G. Filip, receptiv la posibilele succese și întreprinzător cu o promptitudine
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
cu mediocrul Vasile Pop. Dar Nicolae Iorga va ști, totuși, să găsească diferențierea și să încununeze excepția, proclamând 1904 ca "anul lui Sadoveanu" (lui i se datorează sintagma), în "Sămănătorul" din 2 ianuarie 1905, în cronica de semnalare a volumului Crâșma lui Moș Precu: Cu acest volum se mântuie un an de literatură românească, ce s-ar putea numi, după acela dintre scriitori care s-a ridicat, în cuprinsul lui, printr-o bogăție de activitate admirabilă, la situația de cel mai
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
din Șoimii vor evolua direct romane ca Neamul Șoimăreștilor (1915) și Nicoară Potcoavă (1952), sau indirect ca Frații Jderi (1935-1942), emblemă a maturității creatorului în inventarea unei utopii a arhaicității eroice. Cu alte personaje și altă lume, toposul hanului din Crâșma lui Moș Precu va fi exploatat ca idee, viziune și vocație a povestirii în Hanu Ancuței (1928), o altă marcă pregnantă a sadovenismului, care încununează o predispoziție spre nostalgia evocării. Există o istorie interesantă a receptării debutului sadovenian, ce ar
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
DUC O VIAȚĂ TICĂLOASA (2013) Căci, ori vinzi indulgente false, Ori măsluiești cu alti coțcari; Ori calpuzan ești, ce se arse Ca opăriții de pleșcari (Sperjuri, nelegiuțiți, tîlhari); Ori hoț, pîndind pe după tufe: Cui duci purcoiul de biștari? Tot pe la crîșme și la fufe. Glumește, cîntă, joaca farse; Pungaș ghiduș, fă tumbe, sări; Zar, cărți, popici - să lași pungi stoarse; Și prin orașe mici și mari, Arată-le comédii țări Și umple-ți cu bănet burdufe : De pleașca - află! - te dezbari
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
fufe. Glumește, cîntă, joaca farse; Pungaș ghiduș, fă tumbe, sări; Zar, cărți, popici - să lași pungi stoarse; Și prin orașe mici și mari, Arată-le comédii țări Și umple-ți cu bănet burdufe : De pleașca - află! - te dezbari Tot pe la crîșme și la fufe. De scîrba fața-ți se-ntoarce? Țesala căi; sau chiar măgari; Să ari; sau să cosești cu gioarse, De nu ești printre cărturari Și-aduni tu cîțiva crăițari... Dar cînd din în topit teși rufe, Așa-i
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
se-ntoarce? Țesala căi; sau chiar măgari; Să ari; sau să cosești cu gioarse, De nu ești printre cărturari Și-aduni tu cîțiva crăițari... Dar cînd din în topit teși rufe, Așa-i că rodul muncii-ți cari Tot pe la crîșme și la fufe? * Subtitlurile în original îi aparțin lui Clément Marot, îngrijitorul primei ediții critice a poeziei lui Villon, în 1533, pe care le-au preluat toți editorii moderni ai poetului.
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
al căror obiect imposibil de pus pe seama finalităților practice. Mă gândesc la bucăți ca Și tot ce-i ne-nțeles se schim-bă-n ne-nțelesuri și mai mari, Dar noi, belgienii?, Alesul cui?, Nostalgii, sper, nevinovate, 2 Mai. Necrolog, }uț, Despre crâșme și librării, Interzis săracilor sănătoși, Soarele și tenisul, Nervi de toamnă, Wanna be my Valentine?, În priză continuă, Creta și mausul. Și altele, și altele... Ar fi cinic din partea mea să nu reproduc un fragment care amintește, exact atât cât
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
lui nea Gheorghe din parlament și revenirea la coada vacii și la furat din grădina IAS" (listă de discuții, 25.07.2000); "Primarul țăranului oltean este acela care șade seara cu orișicine la un rachiu mic pe prispă, ori la crîșmă, care mănîncă fasole din aceeași strachină cu nea Gheorghe de pe uliță " (Adevărul, 5.06. 2000). Personajul e "omul de pe stradă" ("încerc să mi-l imaginez pe nea Gheorghe cu sacoșa bălăngănindu-se pe lîngă coapsa dreaptă, mergînd pe trotuar în timp ce
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
de cei ce fac masă dracilor și aduc jertfă lui Noroc!“ Și voi, creștinilor, îi scrieți numele pe pomelnic. Vai de mine! Mare nebnie, mare rătăcire! N-ai pe Dumnezeu? Pui pe dracul Noroc? Numai ce auzi pe bețivi la crâșmă, zicând: „Hai noroc, cumătre!“ Uneori, vezi creștini pe drum că se salută: „Hai noroc, vecine!“. Dacă l-ai întreba cine-i noroc, nu știe, dar știe să-l pomenească. Mai chemi pe dracul Noroc după atâtea mii de an? Te
Text halucinant al părintelui Cleopa. De ce nu trebuie să ai Noroc by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63058_a_64383]
-
vizită la fiul său, la oraș, târând după el o sacoșă cu cas din care curge zerul (Bătrânul, Ceaușescu și planul), un fost portar de la un cămin studențesc, transformat prin pensionare dintr-un zbir ăntr-un obiect al batjocurii bețivilor din crâșma (Duminică domnului Chichifoi), un hoț de poșete dintr-un tren, copleșit de admirație pentru femeia frumoasă pe care urmează să o jefuiască (Călătoria) sunt studiați de Dan Lungu cu atenția rezervată prin tradiție unor eroi de epopee. Prozatorul descoperă mereu
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
Publicate alături de glumele deocheate făcute de Simona Catrina & comp. și de știrile de un senzaționalism ieftin, de genul celor din Evenimentul zilei al lui Ion Cristoiu, ele se remarcau prin ținuta intelectuală și păreau... nelalocul lor. Era ca și cum într-o crâșmă plină de inși dezmățați și de fum de țigară ar fi intrat un domn cu costum și cravată. Citindu-le acum pe toate, cu atenție, constatăm însă că nu erau chiar nelalocul lor. Dincolo de stilul prețios și de selecta bibliografie
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
că nu sînt în stare să cultiv relații, să găsesc sponsori, să obțin subvenții. M-am acuzat chiar și pentru faptul că, din cauza celorlalte ocupații și obligații, dar și ca urmare a firii mele, nu am frecventat niciodată cafenelele și crîșmele "literare", nici măcar cenaclurile, nu mi-am asigurat prietenia factorilor de influență, n-am pătruns în lumea scriitorilor, criticilor și editorilor, necum să rămîn acolo. Și, firește, ani de zile i-am invidiat pe cei care fac toate astea. Acum știu
Contabilitate și extaz by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/12529_a_13854]
-
Ț. S. Eliot, nici îndemânarea prozodica a lui A. E Housman, nici radicalismul vizionar al lui Ezra Pound), dar că și-ar putea croi, în schimb, o cale punând pe hârtie povestirile pe care nu obosea să le spună, în crâșma, prietenilor. Soldier's Pay pare, si chiar e, scris într-o suflare. Timp de câteva luni, în lungi ședințe începute dimineața devreme și continuate până după prânz, fostul poet înnegrește coală după coală. După-amiază hoinărește prin port și prin oraș
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
lamento pe motivul zăpezilor de altădată. Convenția se schimbă acum, tonul elegiac se particularizează: La Steaua se numește un poem, La Ioanichie un altul. În sfârșit, cel mai tulburător îi e dedicat lui Andrițoiu: „Bătrâne prinț al nebuniei și-al crâșmei tale câteodată,/ Și-al nopților în coli grămadă punând cuvânt după cuvinte,/ Acum pe fața ta se lasă o umbră rece și ciudată/ Care-i cuvântul cel din urmă ce te pândea de dinainte.// O, Doamne, iartă-mi rugăciunea, dar
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
muntenesc are o predilecție pentru aceste forme; cînd tendința derivativă se aplică unor neologisme, efectul marcat dialectal este adesea comic. În romanul lui I.M. Bujoreanu, Mistere din București (1862), procedeul apare, de pildă, într-o conversație popular-argotică destul de autentică, la crîșmă: „Ș-apoi cine poate tăgădui că Stănuță vătășelul și baș-paznic de noapte al Batiștei nu este îndelicat cu toată lumea? - O să-ți dea îndelicatețea pîn pele, zise cîrciumarul”. Muntenismele pașoptiste reapar, parodic, în Levantul lui Mircea Cărtărescu: „Părînd piepțeni trecuți
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
absurd. Al Armatei, zisă și "marea mută". Numai că și acolo, ca peste tot, se duce vorba. Bunăoară, zvonul despre O inspecție sanitară inopinată. Pînă să vină generalul medic de la București, lumea își vede de treabă. Locotenenții și majurii - la crîșmă, unde pe orice motiv "mai merge una", soldații la cazarmă. Unde se întîmplă lucruri ciudate. "Solomon are trei clase gimnaziale. În ultimul timp l-a Ťdescoperitť pe Sadoveanu. A citit Venea o moară pe Siret, Baltagul, și acum se luptă
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
O stare lipsită de reguli, abolind orice disciplină. Existența corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe dîra fulgerelor
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
pace, de patriarhalitate: "După o jumătate de ceas, am intrat în sat. Era încă puțină lumină. Femei îmbrobodite ne întâmpină cu priviri curioase, îi aruncau lui Stancio câte o întrebare, la care el răspundea, ca totdeauna, în doi peri. La crâșmă oameni bătrâni și gospodine grăbite se înghesuiau să cumpere vin pentru praznicul cel mare de a doua zi. Am făcut la stânga pe o ulicioară. - Mai e mult? - Tucă! mi-a răspuns Stancio, împingând cu umărul o portiță într-un gard
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
pentru că în cultul cărții, criticul „citește” un raport psihanalitic: iată-l ilustrat într-o pagină de excepție care fixează prima lectură a lui Istrati, aceea a Dicționarului universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, făcut cadou de „căpitan” Mavromati în crîșma lui Kir Leonida: „dicționarul este, concomitent, amantă și mamă, contopire și echivoc deopotrivă de semnificative, lectura se desfășoară întrun spațiu matricial, la lumina tulbure, pâlpâitoare, acvatică a unei lumânări, într-o poziție («încovrigat») care nu este alta decât aceea a
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
in corpore, îl admiram compătimitor pe Stelian Tănase care, pe Realitatea Tv (la emisiunea "Zece fix"), se strofoca, aproape asudând, să-l înduplece pe companionul său, Mircea Dinescu, să râcâie împreună doar-doar vor da măcar de vreo două-trei caiele prin preajma crâșmei "Potcoava" din Giulești. Din nefericire doleanța, pe care invitatul emisiunii a driblat-o, cu eleganța-i specifică utilizând câteva întortochieri lingvisto-sloboziene de toată făinețea, l-a făcut pe moderator să-și privească invitatul în câteva rânduri cu grimasa unui demnitar
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]
-
din târg, - până ce cădeau jos de beți. Din contră, era mereu treaz și cu gândul doar la aparatele lui. Nu l-ai văzut intrând, alături, la DOI LEI BURTA DE VIN, cum scria cu litere mari vopsite alb pe geamul crâșmei. Acolo se strângeau toți cei care voiau să uite de ei. Or, domnul Tomescu nu voia să uite. Nici măcar când dormea... în cinematograful lui am văzut filme mute în care nu se vorbea, dar se cânta tot timpul, fără vreo
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
cicerone (7)2. Desagii goliți de mâncare sunt tot așa de ușori ca și sacul lui Esop (25). Moșneagul care se interesează de originea călătorului cu o curiozitate de biograf este numit uscățivul meu Plutarc (43). Hârburile de oale din crâșma lui Avrum sunt ridicate la gloria de vase grece sau troiene (95). Înlemnită de frig, Axinia arată ca o preacinstită Pasifae care și-ar dori să se prăjească încă o dată în pântecele de aramă al taurului cretan (101). Pe spatele
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
baia mare, unde cartofii se vând mai bine, așa că am pornit spre baia mare. spaima crescuse pe mine cât casa. și dă-i prin baia mare și caută-l și până la urmă unul a zis că s-a dus la crâșmă să se-mbete și bate tu toate crâșmele și a treia zi, când l-au adus acasă, avea mațele peste el și mașina nu mai voia să pornească. de când mă știu, aceste grâne se coc numai în amurg. la seceriș
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
așa că am pornit spre baia mare. spaima crescuse pe mine cât casa. și dă-i prin baia mare și caută-l și până la urmă unul a zis că s-a dus la crâșmă să se-mbete și bate tu toate crâșmele și a treia zi, când l-au adus acasă, avea mațele peste el și mașina nu mai voia să pornească. de când mă știu, aceste grâne se coc numai în amurg. la seceriș, tulpinile lor sunt vinete, iar spicul e bolnav
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
albă de cuțit de cuțit albit de sînge rece și de-n clocot sînge așteptat să se facă lacrimă pe rană și din rană om nevindecat neiubit și așteptat să-și facă loc în lume ca un lăutar într-o crîșmă unde votca-și face dintr-un milion de buze un pahar
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]