1,970 matches
-
18. Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, și a zis: "Tu ai îngăduit prin mîna robului Tău, această mare izbăvire, și acum să mor de sete, și să cad în mîinile celor netăiați împrejur?" 19. Dumnezeu a despicat crăpătura stîncii din Lehi, și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat, și s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este și astăzi la Lehi. 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
că Vasile Lupu voievod - fostul său adversar în lupta pentru domnie - i-a adus trupul la Iași și l-a înmormântat în biserica Barnovschi din Iași. Același Paul de Alep spune că în momentul decapitării s-a produs o adâncă crăpătură în tabloul votiv din biserica Barnovschi, în care vodă era reprezentat călare pe un cal alb... Apoi Ion Neculce în „O samă de cuvinte” scrie: „Când i-au tăiat capul lui Barnovscchivodă, calul lui au și început a sări, cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
comitetului CNAA și ai consiliului de conducere din colegiu s-au ridicat de pe scaune și s-au dus să privească. Nu era o imagine edificatoare. Aproape de capătul superior al puțului, piciorul stâng al lui Judy s-a agățat într-o crăpătură, în timp ce brațul ei întins a rămas prins în lut. — Stai așa! scoase Barney un strigăt neclar, dar era prea târziu. Speriat de natura încărcăturii sale sau crezând - în mod eronat - că i se spusese să ridice mai zdravăn, macaragiul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să urc în avion pentru o călătorie de afaceri, cu numai șapte ani în urmă, cu tichetul de îmbarcare ținut lejer între degetul mare și mijlociu, și când, îmbrâncit de la spate, am scăpat tichetul și l-am văzut plutind spre crăpătura dintre rampă și pragul avionului - cea mai îngustă dintre toate deschizăturile posibile, de un milimetru sau doi cel mult - și apoi, spre uluirea mea, l-am urmărit strecurându-se prin acel spațiu imposibil și aterizând pe pistă, la șase metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu scotea un cuvânt. Se uita la tine puțin, asimila detaliile problemei și pe urmă, fără să te întrebe ce ai pățit sau dacă te doare, îți așeza calm raportul pe birou. Dar avea un talent să se strecoare prin crăpături și să îi stârnească pe vinovați, iar acum că se pensionase, m-am întrebat dacă n-ar fi fost dispus să preia această sarcină. Din fericire, nu se mutase din apartamentul din Queens, pe care îl împărțea cu sora sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Și asta trebuia să Însemne că da, sunt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă lucrul respectiv nu e pentru mine. Cred că s-a spart, spune Connor, ridicând ceainicul și uitându-se la el. Are cel puțin o crăpătură fină de tot. — Poftim. — Dar Încă-l mai putem folosi... — Ba nu. Nu-l mai putem folosi. — Am putea să cumpărăm niște Sellotape. — Dar nu va mai funcționa niciodată ca lumea, spun, cu pumnii Încleștați pe lângă mine. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și?... Se alesese praful de toate pregătirile. Pierduse bătălia. Tinerețea lor învinsese. Ivan! mai țipă încă o dată, ca să nu urle de disperare, ca să nu plângă. Sufletul nu are grade de general. Are doar slăbiciuni. Capul ordonanței apăru, în sfârșit, prin crăpătura ușii. ― Să trăiți! Încă o sticlă? ― Marș! Hai odată! Bâstro, bâstro, puturosule! Pe unde umbli? ― Dobroe utro! Brrr! Ce ger! Fac acușica focul, Înălțimea Voastră. ― Nu! Lasă-l! Îl faci mai târziu. Acum vreau un masaj. Ivan se execută, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
când intră mucagiul ca să taie mucurile lumânărilor din sfeșnice, îl găsi întins între pernele divanului din colț. Mariam privea de departe, acoperindu-și pe jumătate fața cu evantaiul pictat. Purta un costum de chinezoaică de culoarea piersicii. La fiecare pas, crăpăturile laterale lăsau să se întrezărească puțin din roșul viu și alunecos al dublurii de mătase. Era ca un surâs discret, dar cu atât mai îmbietor. Își văzuse soțul ieșind din bibliotecă împreună cu Marioritza. Se opriseră în dreptul unei ferestre, destul de aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ieșise doar pictorul care călărise întins până la locuința lui. Când mai era puțin până la miezul nopții, din aceeași locuință ieșise femeia voalată. Omul o urmărise până la pavilion și chiar intrase acolo după ea, pentru că drumul era liber. Privise printr-o crăpătură a ușii. Recunoscuse imediat Frantul și i se păruse că femeia semăna puțin cu Marioritza. Înclina să creadă totuși că nu era ea, pentru că, spre final, femeia îi pomenise Frantului despre plecarea acesteia. Reținuse exact cuvintele: „Frumoasa Marioritza a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Zice: - Doamne, dar crăpați mai sunt Carpații - și plini de omăăăt... - Ei sunt Munții Carpați!, zic eu, care știu geografie. Munții Carpați, ei sunt... Ei sunt foarte... Ei se numesc munții-carpați pentru că, În decursul istoriei, au căpătat o mulțime de crăpături... - Cam ca noi, refugiații, zice mama repede și cu glas scăzut - apoi tare, limpede: În ce vreme am nimerit! - și mama mea tremură foarte tare, ca la clasă, când ne arată câte ceva. La noi era cald, Înfloriseră zarzării, bâzâiau albinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acolo. Acolo lucrează. Ziua. — O să-l aștept. — Fără să dormi? Feroviarul vru să spună ceva, dar deodată se uită la Gacel cu atenție, observă sulul de covoare pe care-l strângea la piept, văzu hotărârea din ochii lui întunecați, dincolo de crăpătura dintre turban și văl, și brusc se simți stânjenit, fără să știe exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai economic, pentru că părul consumă și trebuie hrănit, și uite că nu-ți mai permiți. Duzilor și corcodușilor cu crăcile încărcate de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude și de corcodușe care se irosește, pe puțin o sută de litri dacă le-ai aduna din tot parcul, dar cine să se ostenească? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
altă slujbă. Omul În costum lasă jos servieta, o deschise și scoase un dosar. Îl puse apoi pe servietă și Începu să-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața celei mai serioase crăpături pentru a o acoperi. În ciuda aspectului său discrepant, puțini Îl mai observaseră În afară de mine; toată lumea era cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața celei mai serioase crăpături pentru a o acoperi. În ciuda aspectului său discrepant, puțini Îl mai observaseră În afară de mine; toată lumea era cu ochii ațintiți la platforma pe care Lesley continua să se rotească. Ea Însăși, În entuziasmul ei, era complet absentă, concentrându-se exclusiv asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
doară În magazinul de unde Îmi luasem cercelușii de argint. Chiar și la ora aceasta destul de matinală, era plin ochi de clienți cu părul negru vopsit și unghii verzi, care inspectau stativele de care atârnau haine din materiale sintetice, cu o crăpătură la spate legată cu șireturi, prin care trebuia să se vadă pielea de un alb cadaveric. Unele din ele (de haine vorbesc) erau destul de drăguțe. M-am uitat la niște inele, dar erau atât de multe că era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și ea de la toaletă. Am mârâit, căci n-aveam de gând să-i cedez revista până nu vedeam ce purta Di la dineul oficial de la Palatul Imperial. M-am lămurit: era o rochie lungă din crep satin bleumarin, cu o crăpătură Într-o parte. I-am returnat lui Lesley revista, dar fără tragere de inimă. Mi-a dat prin cap că, dacă aș cumpăra-o pentru mine, aș putea, după ce isprăveam de citit, s-o pun la toaletă pentru musafiri, mascându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
alte cetăți din Asia? Mi-e teamă că da. Mă Întreb dacă vecinătatea acestor ruine nu aprinde, În mod natural, imaginația sărmanilor noștri contemporani. Pe deasupra, există acest oraș Îngropat sub pământ. De-a lungul veacurilor, câți copii au căzut În crăpături și n-au mai apărut, ce de zgomote ciudate s-au auzit sau s-a crezut că sunt auzite, venite, după câte se pare, din măruntaiele pământului! Așa s-a născut cea mai cunoscută legendă din Samarkand, cea care contribuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
culcare târziu. Stăteam întinși pe paturile noastre, eu pe cel de sus. Lampa împrăștia mai mult umbră decât lumină. Tavanul se afla la distanță de treizeci de centimetri de vârful nasului meu. Avusesem eu grijă să măsor. În stânga era o crăpătură lungă de douăzeci de centimetri, cu multe brațe, ca fluviile din America. Acolo fugiseră Huck și Tom pe o plută, ca și sclavul Jim. Dincolo, lângă țeava de calorifer, era insula unde îi căutaseră cu torțe și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu șamponul nemaipomenit pentru păr delicat Johnson. Mi-a spălat cu el și urechile, ceea ce nu prea mi-a plăcut, însă copiii trebuie să aibă urechile curate, ca să audă bine ce spun adulții. Strângeam pleoapele și priveam printre gene. Vedeam crăpăturile din perete, sus, în colțul din stânga, și pata de mucegai. Când tata îmi spăla părul, capul îmi vâjâia. Mi se părea că e o pușculiță pe care cineva o apucase și o scutura tare de tot, ca să controleze dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dat semnalul plecării și toată lumea s-a îmbulzit să se urce în mașinile care așteptau. Mergeam la campo sportivo. Cât am călătorit într-acolo, am văzut iarba uscată și îngălbenită, ca și cum verdele s-ar fi decolorat din pricina soarelui. Pământul avea crăpături, semăna cu fețele celor din clasele mari, pe care ieșeau coșuri și se spărgeau. Dacă o altă mașină venea către noi, trebuia să ne apropiem de marginea drumului și să ne oprim pentru câteva clipe. Atunci auzeam greierii țârâind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se îmbrânceau, bagajele treceau din mână în mână, țărăncile țineau strâns canistrele cu vin între pulpe. Pe ferestre se întindea un strat cenușiu de murdărie. Pe acolo mi-a împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dintotdeauna aici, în America. Restul era, bineînțeles, o născocire a celor cu reclamele. În casă era și mai întuneric ca înainte. Stăteam culcat pe canapea și, pentru o clipă, nu m-am dumirit unde mă aflam. Am căutat cu privirea crăpăturile din tavan, cele care semănau cu niște brațe de râuri. Dar tavanul abia se zărea, era prea sus și prea negru. Atunci am băgat de seamă că fusesem acoperit cu o pătură și cineva stinsese televizorul. Undeva în spatele meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
câmpul dezbaterii călare pe calul de luptă obișnuit, adică, planurile lui dumnezeu sunt cum au fost Întotdeauna, de nepătruns, ceea ce, În termeni curenți și puțin pătați de impietate verbală, Înseamnă că nu ne este permis să tragem cu ochiul prin crăpătura ușii cerului ca să vedem ce se petrece Înăuntru. Mai spunea biserica și că suspendarea temporară și mai mult sau mai puțin durabilă a unor cauze și efecte naturale nu era chiar o noutate, era suficient să ne amintim infinitele miracole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a lui Dumnezeu, pentru a întoarce inimile părinților către fii lor și pe cele ale fiilor către părinții lor, înainte să vin și să întunec pământul acesta. Părea că adormisem numai o secundă, însă încăperea era deja luminată, printr-o crăpătură îngustă a oblonului se împinge înăuntru soarele în toată splendoarea sa, Noga sare în patul meu, mami, trezește-te, mâine este ziua mea și încă nu am cumpărat nimic, iar eu mă ridic și mă îmbrac simțindu-mă încă obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era decât o gaură, o deschizătură în pământ. Pietrele de la gura ei se uzaseră de la vânt și ploaie și deveniseră de un alb murdar, iar pe alocuri crăpaseră sau se surpaseră. O șopârlă mică, verde se strecurase într-una dintre crăpături. Chiar dacă te aplecai peste marginea ei și priveai în jos, nu se vedea nimic. Singurul lucru care îmi era limpede era adâncimea ei înspăimântătoare. Părea de-a dreptul fără fund. Și apoi întunecimea ei... parcă s-ar fi revărsat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]