1,264 matches
-
a trecut la designul lui Kepler. În ceea ce privește Luna, Galileo este cel care a descoperit librația (în 1637), cu cele trei forme ale sale: longitudinală, latitudinală și diurnă. De asemenea, a fost primul care a vorbit despre munții lunari și despre craterele de pe Lună, a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe suprafața satelitului terestru. El a estimat și înălțimea munților din acele observații, ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă, ca și suprafața Pământului
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
partid de dreapta le poate adopta și invers protagoniștii povestirii sunt trădați de un partener după reușita unei operațiuni ajungând să fie urmăriți de fostul lor angajator este vorba de fapt de un complex vulcanic cu mai multe vârfuri și cratere sunt frecvent găsiți în locurile pietroase sau printre plante mai sunt recunoscuți și după numărul de serii manga la care lucreează la un moment dat titlul unui metal prețios indică continutul de metal prețios fin al unui aliaj exprimat in
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
contribuie la crearea insulei, așa că Bora Bora a rămas în seama forțelor de eroziune. Vârfurile Otemanu și Pahia, care se înalță mai mult de 655 m deasupra nivelului mării, reprezintă tot ce a mai rămas din marginea de nord a craterului. Împânzite haotic cu stânci abrupte și abisuri verticale, pantele muntoase sunt azi îmbrăcate într-o bogată vegetație tropicală. Navigatorii polinezieni au fost primii care au pășit pe insula Bora Bora înainte de secolul al IX-lea. Înaintașii lor erau populația Lapita
Bora Bora () [Corola-website/Science/297874_a_299203]
-
lac din Africa, cunoscut pentru speciile unice de pește). Centrul Tanzaniei cuprinde un larg platou cu câmpii și teren arabil. Tanzania conține multe parcuri întinse și importante din punct de vedere ecologic, cu fauna sălbatică, incluzând faimosul Parc Național Ngorongoro Crater, Serengeti în nord, și Parcul Național Mikiumi și Selous Game Reserve în sud. Parcul Național Gombe, situat în vest este cunoscut ca locul unde Dr. Jane Goodall studiaza comportamentul cimpanzeilor. Guvernul Tanzaniei găsește că departamentul de turism s-a angajat
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
promovare a cascadelor Kalambo din sud-estul Tanzaniei regiunea Rukwua ca una dintre principalele destinații ale Tanzaniei pentru numeroșii turiști. Cascadele Kalambo sunt pe locul doi ca înălțime în Africa și sunt localizate lângă Lacul Tanganyika. În nordul Tanzaniei există imense cratere vulcanice, ca Ngorongoro, și vulcani stinși ca Muntele Meru, și „Acoperișul Africii”, Muntele Kilimanjaro. Marele platou Unjamwezi se întinde între Riftul Central-african și Riftul Est-african, la circa 1200 m deasupra nivelului mării. Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate, parțial
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
al doilea satelit ca densitate din Sistemul Solar după Io, unul dintre sateliții lui Jupiter. În rotația sa sincronă în jurul Pământului, Luna prezintă aceeași față a sa, cu mici schimbări. Priveliștea selenară cuprinde conuri vulcanice întunecate, zone de pământ și cratere de impact. Luna mai este și al doilea obiect ca luminozitate de pe cerul înstelat, după Soare, în ciuda faptelor că suprafața sa este în totalitate neagră; Luna se vede strălucitoare datorită faptului că reflectă lumina primită de la Soare. Schimbarea Lunii în
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
17 din 1972, Luna a fost vizitată numai de sonde fără personal. Din 2004, Japonia, China, India, Statele Unite ale Americii și "Agenția Spațială Europeană" au trimis sonde pe Lună. Rezultatul misiunilor a dus la confirmarea descoperirii apei lunare înghețate în craterele umbrite de la poli și legate în regolitul lunar. Viitoarele misiuni spațiale cu personal omenesc sunt deja planificate. Luna rămâne, după cum spune "Outer Space Treaty", liberă în explorare pentru toate națiunile, în condiții pașnice. Denumirea românească a satelitului natural al Pământului
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
de talie mult mai redusă. Restul suprafeței lunare este constituit din mari platouri acoperite cu regolit având o concentrație mai mică de bazalt, prin urmare mai reflectorizant. Alt relief care este prezent pe suprafața Lunii îl reprezintă multiplele circuri și cratere, create de impacturile meteoriților de diferite mărimi. Suprafața Lunii este acoperită de cratere. Ele s-au format în urma impactului unor meteoriți uriași și asteroizi mici cu Luna, cel mai probabil în vremurile de la începutul istoriei Lunii, pe când sistemul solar era
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
acoperite cu regolit având o concentrație mai mică de bazalt, prin urmare mai reflectorizant. Alt relief care este prezent pe suprafața Lunii îl reprezintă multiplele circuri și cratere, create de impacturile meteoriților de diferite mărimi. Suprafața Lunii este acoperită de cratere. Ele s-au format în urma impactului unor meteoriți uriași și asteroizi mici cu Luna, cel mai probabil în vremurile de la începutul istoriei Lunii, pe când sistemul solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numește Bailly, are o
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
Suprafața Lunii este acoperită de cratere. Ele s-au format în urma impactului unor meteoriți uriași și asteroizi mici cu Luna, cel mai probabil în vremurile de la începutul istoriei Lunii, pe când sistemul solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numește Bailly, are o lungime de 295 km și adâncime de 3.960 m. De asemenea mai este vizibil și un vechi relief vulcanic (cratere de origine vulcanică), rămas din vremurile apropiate de formarea satelitului Pământului; acest relief vulcanic
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
începutul istoriei Lunii, pe când sistemul solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numește Bailly, are o lungime de 295 km și adâncime de 3.960 m. De asemenea mai este vizibil și un vechi relief vulcanic (cratere de origine vulcanică), rămas din vremurile apropiate de formarea satelitului Pământului; acest relief vulcanic ține de formațiunile vizibile cum ar fi „mările” (numele acesta a fost dat de observatorii din antichitate, care credeau că petele negre de pe suprafața Lunii sunt
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
are o lungime de 1.200 km. Cei mai înalți munți se află lângă Polul Sud al Lunii și au o înălțime de aproximativ 6.100 m, înălțime comparabilă cu Himalaya pe Pământ. Partea vizibilă a Lunii e plină de cratere provocate de ciocniri cu asteroizi sau meteoriți ce au avut loc în perioada de tinerețe a sistemului Solar. Diametrele craterelor ajung până la 240 km. Zonele care de pe Pământ par mai luminoase sunt coline. Rocile din aceste zone au fost datate
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
o înălțime de aproximativ 6.100 m, înălțime comparabilă cu Himalaya pe Pământ. Partea vizibilă a Lunii e plină de cratere provocate de ciocniri cu asteroizi sau meteoriți ce au avut loc în perioada de tinerețe a sistemului Solar. Diametrele craterelor ajung până la 240 km. Zonele care de pe Pământ par mai luminoase sunt coline. Rocile din aceste zone au fost datate ca având o vechime de 4 miliarde de ani. Petele întunecate, cunoscute ca mări, sunt zone de joasă altitudine care
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
din aceleași elemente chimice, însă în proporții diferite. Tipurile de roci lunare sunt: roci vulcanice provenite din erupțiile provocate de ciocnirile cu meteoriți, bogate în calciu de la începuturile formării Lunii; și conglomerate de roci numite brecii. În colțurile întunecate ale craterelor a fost recent descoperită "gheață de suprafață", lângă Polul Sud al Lunii. Misiuni și măsurători recente au descoperit pe Lună, în anumite locuri apropiate de poli, posibile urme de gheață de apă. Misiunea americană din 2009 „LCROSS” (acronim de la "Lunar
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
a fost recent descoperită "gheață de suprafață", lângă Polul Sud al Lunii. Misiuni și măsurători recente au descoperit pe Lună, în anumite locuri apropiate de poli, posibile urme de gheață de apă. Misiunea americană din 2009 „LCROSS” (acronim de la "Lunar CRater Observation and Sensing Satellite") a avut sarcina de a stabili definitiv dacă pe Lună există apă sau nu. Lansate în mai, satelitul lunar LCROSS și racheta sa au ajuns în apropierea Lunii la 9 octombrie 2009. În acestă zi treapta
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
există apă sau nu. Lansate în mai, satelitul lunar LCROSS și racheta sa au ajuns în apropierea Lunii la 9 octombrie 2009. În acestă zi treapta superioară a rachetei de tip Centaur s-a zdrobit de Lună conform planului, în interiorul craterului adânc „Cabeus” din apropierea Polului Sud lunar. În zona impactului nu pătrunde lumina Soarelui niciodată (din cauza poziției axei de rotație a Lunii față de Soare); zona este neschimbată probabil de miliarde de ani, astfel încât eventuala gheață nu s-ar fi putut evapora
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
impactului nu pătrunde lumina Soarelui niciodată (din cauza poziției axei de rotație a Lunii față de Soare); zona este neschimbată probabil de miliarde de ani, astfel încât eventuala gheață nu s-ar fi putut evapora sau dispărea. Înainte de a cădea și el în crater, satelitul LCROSS a măsurat cu mai multe aparate inclusiv spectrometre impactul uriaș care a avut loc, și timp de peste 4 minute a transmis o cantitate enormă de date centrului de comandă din SUA. La 13 noiembrie 2009 oamenii de știință
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
1770. József Hankó (1844) menționează și el ocna. Ocna nu era prăbușită în anul 1867, dată la care F.Posepny a scris articolul despre salinele de la Turda. Balázs Orbán o descrie în anul 1889 ca fiind surpată, având forma unui crater. Balázs Orbán mai face în 1889 următoarele precizări: „La baza dealului Alasmal se găsește un crater lat de 100 pași (cca 30 m). Terenul aici alunecă mereu, fiind foarte instabil. În acest loc a fost până nu demult o mină
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
la care F.Posepny a scris articolul despre salinele de la Turda. Balázs Orbán o descrie în anul 1889 ca fiind surpată, având forma unui crater. Balázs Orbán mai face în 1889 următoarele precizări: „La baza dealului Alasmal se găsește un crater lat de 100 pași (cca 30 m). Terenul aici alunecă mereu, fiind foarte instabil. În acest loc a fost până nu demult o mină mare de sare numită Carolina. Partea minei Carolina dinspre nord-vest a fost prea aproape, respectiv a
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
și de atunci se surpă mereu, pământul scurgându-se în mina care avea o adâncime maximă de 94 stânjeni (cca 178 m). Straturile de pământ se surpă mereu în caverna minei, și în acest mod crește și se lărgește permanent craterul.” În partea de jos a craterului, la gura puțului fostei mine Carolina, în pâlnia crenelată de la marginea apei, se mai vedeau rămășițe ale unei galerii căptușite cu lemn, precum și unele grinzi de lemn și părți ale fostelor scări. Surparea ocnei
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
pământul scurgându-se în mina care avea o adâncime maximă de 94 stânjeni (cca 178 m). Straturile de pământ se surpă mereu în caverna minei, și în acest mod crește și se lărgește permanent craterul.” În partea de jos a craterului, la gura puțului fostei mine Carolina, în pâlnia crenelată de la marginea apei, se mai vedeau rămășițe ale unei galerii căptușite cu lemn, precum și unele grinzi de lemn și părți ale fostelor scări. Surparea ocnei s-a produs cândva între anii
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
pâlnia crenelată de la marginea apei, se mai vedeau rămășițe ale unei galerii căptușite cu lemn, precum și unele grinzi de lemn și părți ale fostelor scări. Surparea ocnei s-a produs cândva între anii 1867 și 1889. Tot sub forma unui crater, umplut numai parțial cu apă, este descrisă și de către Jenö Viski în anul 1911. Pe pereții craterului se vedeau în 1911 aflorimente de sare. Formarea lacului propriu-zis a avut loc între 1911-1937. Lacul 2 („Lacul Durgău”), lac sărat format prin
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
grinzi de lemn și părți ale fostelor scări. Surparea ocnei s-a produs cândva între anii 1867 și 1889. Tot sub forma unui crater, umplut numai parțial cu apă, este descrisă și de către Jenö Viski în anul 1911. Pe pereții craterului se vedeau în 1911 aflorimente de sare. Formarea lacului propriu-zis a avut loc între 1911-1937. Lacul 2 („Lacul Durgău”), lac sărat format prin prăbușirea ocnei „Nagydörgö” („Durgăul Mare”). Adâncimi: 6 m (Jenö Viski, 1911), 5,25 m (I.A.Maxim
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
Kleine Grube"). În anul 1937 avea formă de pișcot, cu o gâtuire mijlocie. Denotă că era format din 2 bazine. Forma aceasta de bazin dublu a luat naștere în ziua de 22 septembrie 1926, când s-a format un nou crater în partea de vest a primului bazin. Apele primului bazin s-au scurs în noul bazin, primul rămânând aproape fără apă. Bazinul nou s-a produs prin prăbușirea unei alte vechi ocne, situată în vecinătatea ocnei prăbușite din est. Noul
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
influența derivei continentale.Suprafața vulcanică a Islandei a fost acoperită de ghețari groși de 1,6 km în cele 2 mil. de ani ale perioadei glaciare, încheiate acum 10.000 de ani. Centrul ținutului este o lume sălbatică de vulcani, cratere și lavă. O zecime din teritoriul țării zace sub lava aruncată de cei 200 de vulcani ai insulei, pătura întinzându-se pe alocuri pe mai mult de 2600 km. Primele informații despre Islanda au venit, se pare, acum 1.500
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]