3,198 matches
-
o frumoasă cravată în culorile partidului la gât. Dar acesta a rămas foarte dezamăgit de îngustimea minții mele. Cu ce cravată ai venit, Tandule? m-a întrebat cu un zâmbet disprețuitor. Cu rahatul ăsta? Păi la mine se vine cu cravată cu picățele! Cu pi-că-țe-le, pricepi?... Aici Mircea Tandu s-a oprit și a dat cu obidă pe gât o dușcă din berea care începea să i se încălzească. Și? am întrebat eu stupefiat de cele auzite. Și... Cu picățele m-
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
de viitura ploii din ajun. Curat capitalism, băiete, am observat atunci, dacă tot ai adus tu vorba de Caragiale! Și m-am ridicat, mulțumindu-i primarului că mă omenise, ca să-mi văd de drum spre casă. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Cravata cu picățele / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1684, Anul V, 11 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
tăcere, fiecare încercând să mimeze cât mai bine calmul și nepăsarea, apăruse de undeva un tip care se arătase spontan peste măsură de intrigat din pricina prezenței lui acolo, neapărat pe banca aceea, mai bine spus. Corpolent, tras la costum, cu cravata legată scurt, avea alura de neconfundat a celor ce poartă de grijă persoanelor sus-puse, indivizi mărginiți în genere, dar pătrunși întotdeauna de importanța misiei lor. Că urma să fie luat la întrebări de noul sosit, nu încăpea îndoială, noroc că
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
rîde-o mireasă, un șobolan se-mpușcă fără vină. De-aș mai trăi o dată pîn-la ziuă, ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată, jur c-am să scot pe brînci apa din piuă și c-o să-mi prind și fluturi la cravată. E ora cînd prin case lupii urlă cu beregăți tăiate de-ntuneric și într-un gang, un înger blond, din surlă, vrea să îmi vîndă busuioc eteric. Cînd s-or trezi la viață cerșetorii, eu voi dormi în pijama scrobită
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
felinar, rîde-o mireasă,un șobolan se-mpușcă fără vină.De-aș mai trăi o dată pîn-la ziuă,ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată,jur c-am să scot pe brînci apa din piuăși c-o să-mi prind și fluturi la cravată.E ora cînd prin case lupii urlăcu beregăți tăiate de-ntunericși într-un gang, un înger blond, din surlă,vrea să îmi vîndă busuioc eteric.Cînd s-or trezi la viață cerșetorii,eu voi dormi în pijama scrobită,și vor crăpa
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
aventurist. Lasă-mă, totuși, să cred că am dreptul să știu care e scopul acestei excursii nocturne. Nu de alta, dar dacă-mi rup gâtul prin catacombele astea fioroase, măcar să am habar pentru ce n-o să mai pot purta niciodată cravată. Servim o cauză nobilă, n-am nici o Îndoială În această privință; nu cred Însă că va deveni mai puțin nobilă dacă aflu și eu despre ce e vorba. Promit să nu mai spun la nimeni, uite, pe cuvânt. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cele două cruci de piatră cu inscripții slavone din an În an descresc le Înghit brazdele pline de verze de dovleci și sfeclă roșie luna mă urmărește degetele reci ale mamei cînd mă aplecam la patul ei să-mi lege cravata ce foșnește În urma mea tăcerea unor pași de gumă se apropie se Îndepărtează tenișii ăia primiți de Izi de la gioint Îi erau prea mici i-am purtat trei veri băiatul are talent dreiful lui imbatabil i-am luat un set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande convenabile și Înger exterminator cînd dania nu corespundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aprins în obraji, dar nu aveam nimic de făcut, așa că mă duceam cu ea. Tocmai văzusem un film cu Jean Harlow și Franchot Tone, așa că tanti Mae mi-a dat cu niște cremă unsuroasă în păr, mi-a pus o cravată și mi-a zis că semăn un pic cu el. Am pornit în plimbările noastre zilnice și la început mi-au plăcut, dar după un timp toți din oraș ieșeau să ne vadă cum mergem și râdeau când treceam pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dar arăta de aproape douăzeci și cinci de ani. Mă întrebam cum de nu e la război, având vârsta asta. Hainele atârnau pe el, era cam slăbănog. Dar erau haine de calitate, un palton sport, pantaloni în mai multe culori, cu o cravată largă pe care am reușit să număr vreo șase culori diferite. Ce am remarcat prima dată la el, chiar înainte de haine și de cât de slab era, a fost ochii. Erau albaștri, dar un albastru cum nu mai văzusem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Părul și ochii se aflau într-o alăturare nefericită. Iar genele și sprâncenele aveau o culoare atât de ștearsă încât se pierdeau în piele, lipsind trăsăturile feței de contur, de parcă s-ar fi refăcut după niște arsuri grave. Purta o cravată legată strâns, într-un nod perfect, exact deasupra nasturelui de la guler. Clar nu era vorba de un rebel înnăscut. S-a uitat fix la mine și eu i-am întors o privire la fel de fixă. Lucra de ceva vreme la cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii. Era scund și avea acea chelie care amintea catolicilor pe călugării lor. Se îmbrăca în fiecare dimineață cu veston și cravată, foarte elegant, ca și cum ceva neașteptat trebuia să aibă loc în fiecare zi. Se putea spune că se îmbrăca pentru imprevizibil. Avea mereu o sticlă de coniac Napoleon într-un buzunar și o pungă de ciocolată Côte d'or în celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe roate. Stătea în fața mea ca un domn elegant, cinstit - fără barbișon de țap și coarne sau dinți ascuțiți și coadă, cum îl pictaseră oamenii. Nu! Era un bărbat cu stil, purta ochelari cam mari, ca fundurile de sifoane, avea cravată cenușie și un profil de vultur. Îmi amintea în mod curios de unul din profesorii lui Zaharel, de la școala primară. Când l-am auzit vorbind așa mi-a venit să-i sar în brațe de bucurie. Dar el m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
suplu, uneori mușcându-și coada , devenind un cerc perfect. Dis-de-dimineață au venit în vizită directorii de la bancă. În frunte cu șeful lor, erau zece persoane. O echipă kafkiană, cu părul tuns în același fel, costumele croite din aceeași stofă fină, cravatele cu același model standard, cu fețele ca măștile, care încercau să ascundă trăsături aspre. Parcă fuseseră scoși din cărțile lui Kafka, birocrați purtând semnul secret al unei mașini abstracte, de terorizat. Se anunțaseră prin telefon dis-de-dimineață. Soțul meu fusese foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata verde, căci nu putea respira. Dintr-un lătrat destul de scurt și hotărât, deveni clar că în toată această luptă inutilă va fi acompaniat de credinciosul său companion, labradorul Bobby Teleferic, căruia, deși nu-i era clar de ce stăpânul său face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se acordă instantaneu, începu de nicăieri, speriindu-l de moarte pe Teleferic. Lui Clossettino nici că-i păsă. Începu să-și desfacă nasturii de la sacou în urlete gigantice de preamărire și adorație, după care haina îi căzu, dansând fantastic. Urmă cravata. Căzu și aceasta, umilă, alunecând în infinit. Ce mai era de scos? Cămașa - ruptă cu ură, întrucât clipa a ceea ce voia să facă Clossettino îl aștepta să fie gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nici o formă venea să întărească prima mea impresie, și anume că astfel de oameni nu au cum să existe. Costumul vechi și gri, cu un strat de praf de trei ori mai gros decât cel aflat pe draperiile mov și cravata maro, ce îi scotea perfect în evidență imensa gușă hrănită cu carnea unor bieți porci, nu mai lăsa putință de tagădă. Individul era absolut hidos. La stânga și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora ar merita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sau la concert, iar eu îl așteptam curios să aflu de ce a avut nevoie de mine și de ce m-a chemat la telefon cu puțin timp înainte. Aruncând în jur lucrurile trebuincioase și netrebuincioase pentru seara respectivă - bretele, batiste, parfum, cravate -, mi le arăta grăbit, comunicându-mi prețurile și locul de unde le-a cumpărat. Gata îmbrăcat în șuba lui dintr-o stofa lucioasă, cu o căciulă țuguiată din blană de biber pe cap, mijindu-și genele roșcate gata-gata să și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cancelarul Germaniei, omul care a făcut unificarea Germaniei „prin focă și sânge”. Toader Boca l-a cunoscut între anii 1895-1897, când a lucrat la curtea lui Sterian și povestește că în primăvara anului 1896 Daniel Justet a primit o eșarfă (cravată, legătură la gât) de mătase vișinie, de la casa Bismark, pe care o purta cu mândrie și distincție. Nu știm cum a ajuns Daniel Justet în România, cine și cum la-a adus, știm că s-a legat de Lunca, de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și șmecheră. Purta un costum pe care n-ar fi primit nici zece pesete În piața Los Encantes, Însă Îl compensa printr-o stridentă cravată cu un colorit tropical. Judecînd după aspectul biroului, acolo abia dacă se administrau goange și catacombe ale unei Barcelone dinainte de Restaurație. — SÎntem În renovare, zise Molins În chip de scuză. Ca să sparg gheața, am pomenit numele doñei Aurora ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să mă spăl, asta ar trebui, să mă bag sub duș, nu, nu se poate, ar fi o prostie, apa ar îndepărta crusta care acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus s-o ierte, nici s-o uite prea curând, Având în vedere gravitatea momentului politic și social, spuse el, și răspunzând dreptului sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu lapte rece sau s-o încălzească, adjutanții spuseră că se duc să se aranjeze și se întorc imediat, Cât mai repede posibil. De fapt, li se părea o gravă lipsă de considerație, când superiorul era în costum și cu cravată, ei să se așeze cu figura aceea, cu aspectul acela neglijent, nebărbieriți, cu ochii cârpiți de somn, cu mirosul nocturn și dens al trupurilor nespălate. N-a fost nevoie s-o explice, jumătatea de cuvânt care nu întotdeauna e suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un pic buimac, Dormeați, Nu, albatros, mă gândeam la ce aveam de făcut pentru mâine, Ei, acum știți, persoana care vă va aștepta la postul șase-nord este un bărbat mai mult sau mai puțin de vârsta dumneavoastră și poartă o cravată albastră cu buline albe, socotesc că n-or fi multe la fel la posturile militare de frontieră, Îl cunosc, albatros, Nu-l cunoașteți, nu face parte din serviciu, Ah, Va răspunde la parola dumneavoastră cu fraza Oh, nu, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
picioarele și mai și decât capul și, abia mergând, se târî până la baie. Ieși de acolo după douăzeci de minute, puțin mai revigorat de duș, bărbierit, gata de muncă. Își puse o cămașă curată și termină de îmbrăcat, Are o cravată albastră cu buline albe, gândi el și intră în bucătărie ca să-și încălzească o ceașcă de ceai rămas din ajun. Inspectorul și agentul trebuiau să doarmă încă, cel puțin nu dădeau nici un semn. Mestecă fără chef un fursec, mai mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]