KorAP: Find »[drukola/base=creșă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...197 >

4,906 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

amenințau să-l strivească asemenea unui val uriaș. Oare Theo putea să se simtă la fel la nici un an? Hugo și-a purtat fiul care protesta pe scări și a intrat în clădire, pentru ca apoi să treacă prin fața biroului directoarei creșei. — Vreau să vă spun ceva, domnule Fine. Biroul directoarei, înalt cât un coteț, era plasat lângă intrarea în clădire, ceea ce-i permitea femeii să sară din spatele lui, ca un Rottweiler, fără nici un avertisment. Și, în ciuda faptului că era micuță de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
nu-i place așa de mult să fie numai cu mine și..., Hugo a clipit disperat, ...presupun că dacă aș ști ce să fac cu el, am avea o relație mai bună. În primul rând, e situația asta îngrozitoare cu creșa. Și Hugo i-a explicat lui Alice problema fricii de separare. Alice a dat din cap. Dar ce spun cei de-acolo când îi suni? Când îi sun? Hugo a căscat ochii. — Cum adică, să-i sun? — Păi, în timpul zilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
lua sfârșit la câteva minute de la plecarea tatălui: lacrimile îi secau imediat și se apuca să mănânce Weetabix. Povara vinei și a nefericirii s-a ridicat de pe umerii lui Hugo ca un balon cu aer cald. Când să plece de la creșă cu Theo, Hugo a văzut-o pe Barbara, femeia cu părul roșu care-l salvase în problema cu copertina de ploaie. Se rezema de zid. Ținea în mână telefonul mobil și purta o conversație care părea extraordinar de dură. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Nimic altceva decât de obicei. —De obicei? a îndemnat-o Hugo. Barbara i-a zâmbit înlăcrimată. —Nu dorm, n-am timp, muncesc prea mult și nimeni de la serviciu n-a avut milă de mine când mi s-a telefonat de la creșă că Isabel este bolnavă și că trebuie să mă duc s-o iau acasă. A trebuit să anulez o întâlnire importantă. Barbara a făcut o pauză. A continuat cu o grimasă. — Dar ce poți să faci? Ești între ciocan și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
expresie, e un miracol că are pantalonii pe el. Să încerci să-l îmbraci pe Theo este, ei bine, ca și cum te-ai lupta cu o caracatiță, ha, ha... Rottweilerul a ridicat o mână. —Domnule Fine! Vă rog. Eu conduc o creșă care este folosită de peste cincizeci de părinți de copii mici. Toți reușesc să-i îmbrace în mod adecvat. Hugo s-a simțit înțepat de nedreptatea afirmației. El era un bărbat care se chinuia de unul singur. Așa că ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
încălcări ale regulilor Chicklets vor fi privite în cea mai sumbră lumină. Furia lui Hugo a fost înlocuită de un val instantaneu de groază. Și-a adus aminte că deja ajunsese să se bazeze în totalitate pe obiceiul mersului la creșă ca să introducă în viața lui Theo o structură și o formă de stimulare, iar lui să-i permită să meargă la serviciu. — Și mai este ceva, a spus Rottweilerul. Lui Hugo i s-a strâns inima în piept. —Mai este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Acesta fusese unul dintre aspectele legate de creșterea copilului pe care avusese mare grijă să-l respecte. Fusese ajutat de biletele de notificare primite de la asistentul de sănătate. —Absolut. Următorul e programat foarte curând. Rottweilerul a părut satisfăcut. —Bine. În creșă au apărut vreo câteva cazuri de erupții urâte. Dar, în cazul ăsta, Theo n-ar trebui să aibă nici un fel de problemă. Când au plecat de la creșă, copilul și-a manifestat frustrarea prin intermediul unor vaiete susținute și asurzitoare. Hugo nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
sănătate. —Absolut. Următorul e programat foarte curând. Rottweilerul a părut satisfăcut. —Bine. În creșă au apărut vreo câteva cazuri de erupții urâte. Dar, în cazul ăsta, Theo n-ar trebui să aibă nici un fel de problemă. Când au plecat de la creșă, copilul și-a manifestat frustrarea prin intermediul unor vaiete susținute și asurzitoare. Hugo nu l-a condamnat absolut deloc. Din contră! Îi venea să i se alăture. Zgomotul s-a intensificat când Hugo a încercat să-și convingă copilul, care îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
se părea că acum, deoarece lui Theo îi crescuseră patru dinți, băiețelul avea cel mai adorabil surâs. Tatăl s-a uitat la el hipnotizat, incapabil, preț de-o secundă, să-și vadă de treburile zilnice de dinainte de a pleca la creșă și la serviciu. Și-a privit fiul târându-se rapid și a sărit în capul scărilor înaintea lui. Câtă forță era în piciorușele alea solide! În ritmul ăsta, copilul avea să meargă în curând. Hugo a simțit că ochii încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ceva. Ceva moale în zona fundulețului. Fără prea mult chef, Hugo s-a întors în baie, la masa de schimbat scutece. În timp ce-l ștergea pe Theo la popou, Hugo a început să fredoneze o melodie. Știa că de vină era creșa. Chicklets se mândrea că le servea copiilor numai mâncare organică, ceea ce, desigur, era un lucru admirabil. Partea proastă era că mâncarea organică producea și-un căcățel organic, care era mult mai rău decât tipul normal. În mod bizar, până și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ăsta prin semne? a întrebat Hugo printre dinți, frecându-și sacoul cu și mai multă putere ca să-și verse nervii. Nu-mi vine să cred că n-ai auzit de chestia asta, a sărit Amanda.Pentru numele lui Dumnezeu, la creșă nu face așa ceva? Toți copiii de aici asta fac. Doamne, Anglia e așa de rămasă în urmă. OK, păi, semnul pentru lapte e ca și cum ai mulge o vacă, da? Strângi pumnul și faci semnul ăsta înainte să-i dai laptele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
o compensație pentru absența mamei. Așa că, între timp, și-a spus Hugo supărat, Amanda se aștepta ca el, tatăl, să-și vadă înainte de treabă. Iritarea lui Hugo a atins apogeul în dimineața în care a deschis ușa ca să plece la creșă și, când colo, s-a trezit în fața ochilor cu un bărbat bine făcut, cu pumnul ridicat în sus. —Ce mama naibii..., a început Hugo. —Scuze, amice, a spus bărbatul cu un accent Cockney pronunțat. Tocmai mă pregăteam să bat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Dimineața devenise, dintr-odată, foarte frumoasă. Așa cum avea să i se pară și lui Theo foarte curând: atunci când avea să-și privească, deși nedumerit, tavanul. —Nici nu se putea mai bine. Nu trebuie decât să-l las pe Theo la creșă, după care sunt numai al tău. Nu trebuie să te duci la serviciu? — Ei, ba da. Dar nu imediat. Ceea ce nu era adevărat. În urma dezastruosului incident cu câinele, situația lui Hugo de la Dunn și Dustard era mai proastă ca oricând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
la telefon. Hugo s-a străduit să-și păstreze calmul. Păi, e limpede că a uitat. Hugo a auzit că doctorul anunța numele lui Theo prin intercom. —Trebuie să închid. O să ajung la birou mai târziu. După ce las copilul la creșă. —Creșă? Creșă? Când Hugo a închis telefonul, Neil continua să protesteze. Grație unui biscuit folosit cu talent, vaccinarea lui Theo s-a realizat fără nici un incident. După care cei doi s-au îndreptat către Chicklets, unde, în timp ce-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
telefon. Hugo s-a străduit să-și păstreze calmul. Păi, e limpede că a uitat. Hugo a auzit că doctorul anunța numele lui Theo prin intercom. —Trebuie să închid. O să ajung la birou mai târziu. După ce las copilul la creșă. —Creșă? Creșă? Când Hugo a închis telefonul, Neil continua să protesteze. Grație unui biscuit folosit cu talent, vaccinarea lui Theo s-a realizat fără nici un incident. După care cei doi s-au îndreptat către Chicklets, unde, în timp ce-și urca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Hugo s-a străduit să-și păstreze calmul. Păi, e limpede că a uitat. Hugo a auzit că doctorul anunța numele lui Theo prin intercom. —Trebuie să închid. O să ajung la birou mai târziu. După ce las copilul la creșă. —Creșă? Creșă? Când Hugo a închis telefonul, Neil continua să protesteze. Grație unui biscuit folosit cu talent, vaccinarea lui Theo s-a realizat fără nici un incident. După care cei doi s-au îndreptat către Chicklets, unde, în timp ce-și urca fiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
o simplă scuză ca să-l vadă? Sau exista totuși o mică șansă ca Laura să se gândească serios să vândă casa? —Nu-i așa? a strălucit Laura. —Mai ales că, a spus Hugo cu amabilitate, atunci când ne-am întâlnit la creșă n-ai pomenit c-ai vrea să scoți casa la vânzare. Probabil că mi-a scăpat. Laura s-a întors și i-a făcut semn s-o urmeze printr-un hol unde un Boeing 747 ar fi putut să parcheze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ea, că nu ești atras de mine? —Ăăă... stai puțin. Ăsta e telefonul meu. Niciodată Hugo nu-și căutase telefonul cu mai multă nerăbdare. — Lasă-l! i-a comandat Laura. — Nu pot. Hugo văzuse pe ecran numărul de la Chicklets. —E creșa lui Theo. Ar putea fi orice. — O să fie ceva și n-o să fie nimic. Întotdeauna e câte ceva. Pe Django îl trimit tot timpul acasă din cauza conjunctivitei. Eu îl curăț, îi dau cu pudră albă peste petele roșii din jurul ochilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
l-am lăsat eu nu avea nimic. Se poate. Dar acum are ceva. —Bine, da’ nu știți ce e cu erupția aia? Ieri a făcut un vaccin. Probabil că a făcut o reacție la el. — Domnule Fine, noi suntem o creșă, nu departamentul de urgență al unui spital. Simpla mențiune a unui astfel de loc i-a dat fiori lui Hugo. — Dar nu aveți pe cineva care se pricepe... la chestii din astea? La ce taxe încasau! Era uluitor că puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
nu aveți pe cineva care se pricepe... la chestii din astea? La ce taxe încasau! Era uluitor că puteau să dea doar un telefon și, instantaneu, toată responsabilitatea se transfera în cârca părintelui. Domnule Fine, vă repet: noi suntem o creșă. Nu un sanatoriu. Și v-am fi recunoscători dacă ați veni și v-ați lua fiul. Acum. Clic. Bârr. Hugo a rămas holbându-se la telefon. Consternarea pe care o resimțea era amestecată cu un sentiment de groază care creștea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
propoziție a Amandei și faptul că exact la asta se gândise. Pentru un articol într-o revistă, i-a sărit muștarul Amandei. Și-acum, spune-mi care e programul lui? Când e liber? —Theo n-are program. Se duce la creșă, se întoarce acasă la prânz, îl hrănesc, mă joc cu el, își bea ceaiul, se mai joacă puțin, după care vine momentul să facem baie... —Mai slăbește-mă cu nenorocitele astea de detalii, a urlat Amanda. Deci, în esență, după-amiezile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
creșterea copilului pe care le văzuse la Chicklets. A revăzut-o pe Sue, terminată din cauza stării de vomă, dar hotărâtă să ajungă la birou. Pe Barbara, avocata cea mare și tare, plângând lipită de peretele coridorului. Pe el, alergând de la creșă la serviciu, marcat de teama crescândă de a nu greși nicăieri. Ce știa Amanda despre toate astea? Și mai erau. Și-a adus aminte de el și de Theo în ambulanță. De Theo cu erupția lui, de el într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
aranjeze seara. O parte din angajații de la Chicklets își ofereau serviciile de babysitter și angajase pe cineva pentru seara aia. Mai mult efort depusese ca să curețe Fitzherbert Place până la un nivel care să fie acceptabil în ochii conștiincioasei asistente de la creșă. Totuși, n-ar fi trebuit să-și facă griji. Din clipa în care îi arătase camera lui Theo, ochii acesteia se lipiseră de tavanul Twinkledreams, cu variațiile lui de la răsărit la apus, și nici că se mai coborâseră de-acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
moment îl făcea să trepideze de teamă. De pildă, putea să survină atunci când se apuca să-l curețe pe Theo după ce acesta detonase cea mai substanțială încărcătură de scutec din scurta lui viață. Theo suferea de limbrici. Îi luase de la creșă și, generos ca de obicei, nu ezitase să-i împartă și cu taică-su. Ceea ce însemna că frământarea interioară a lui Hugo avea mai mult decât o cauză imediată. Singura lui consolare era că Amanda nu putea să atace din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
o privire dură. Așa că ușcheala cu Rosa pică la fix. Speranța de care se agăța Hugo era că Barbara, mama-avocat de la Chicklets, avea să accepte să-l reprezinte în lupta cu Amanda. Cu prima ocazie, Fine a încolțit-o în creșă și a rugat-o să meargă să bea repede o cafea. Însă Barbara l-a refuzat. — Îmi pare rău, a spus ea. Ochii îi erau injectați din cauza oboselii. Rareori văzuse Hugo o femeie atât de obosită. —Isabel n-a dormit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]