3,021 matches
-
floarea cea urâtă a devenit cea mai frumoasă grădină de pe pământ. Un copil a trecut, într-o zi, pe lângă poiană. Ce flori frumoase, bunicule! Și acolo, în mijloc, vezi floarea aceea care strălucește ca soarele? Bunicul l-a mângâiat pe creștet, și i-a spus: - Este o floare rară, puiule. Trăiește, ca să facă daruri soarelui, florilor, și oamenilor. - Și cum se numește, bunicule? - ...„Lumina-ochilor“... -------------------------------- La nenumărați ani, urâte flori! Cu deosebit respect, Liviu-Florian JIANU 10 aprilie 2015 Craiova Referință Bibliografică: Liviu
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
voi fi Vor lumina calea lor Sfaturile spuse cu dor Și voi trăi în amintiri Atunci când eu, Într-o zi Nu voi mai fi. Și când aievea mă vor vedea Iar, Pentru o clipă măcar Vor simți Mâna caldă pe creștetul lor Și parcă mama le va fi Aici. „Din informațiile oferite de bunul meu prieten, distinsul jurnalist, scriitor și eseist Ion N. Oprea, doamna profesoară Ana Dumitrescu de la Iași este colaboratoarea domniei sale, asigurând printre altele corectarea textelor”, explică Marian Malciu
ECOURI LA... COPIILOR MEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365055_a_366384]
-
bătrânul: - Din pricina acestei osânde te indemanm, fiule, să te îngrijești de mântuirea sufletului tău. Fratele a răspuns și a zis bătrânului: - Mulțumesc lui Dumnezeu , părinte, ca cel putin capul mi-i odihnit, deoarece prin rugăciunile tale, stau cu picioarele pe creștetul unui episcop. CAPITOLUL 45 DESPRE UN CĂLUGĂR CARE S-A ZĂVORÂT PE MUNTELE MĂSLINILOR ȘI DESPRE ÎNCHINAREA LA ICOANA MAICII DOMNULUI Ne povestea un batran că spunea avva Teodor Iliotul că era în muntele Măslinilor un călugăr care sihăstrea zăvorât
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
de sfințire a locuinței a început în jurul orelor 11.00, coordonată de un sobor de preoți. ,,Slavă Ție Doamne, slavă Ție!” Semnul Sfintei Cruci cobora din sufletele celor prezenți, cu emoție și evlavie. Spiritul divin și-a întins covorul peste creștetele celor prezenți aici, în locul de unde a zburat sufletul mărinimos al lui Fănuș Neagu și s-a cântat veșnica pomenire. Fiecare a gustat din coliva pregătită, simbolul credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
tăinuitul izvor al inspirației fănușiene, ne îndemnau să inspirăm parfumul de dragoste sălbatică ascuns în petalele lor. Și... am pășit. La intrare, ne zâmbea cu blândețe, chipul său dintr-un tablou, iar palmele sale parcă ne-a atins pe rând creștetele, urându-ne bun venit în cuibul de cristal al copilăriei. Fănuș Neagu a fost așezat pe piedestalul obștei grădiștene și nu numai, încă o dată azi, cu ocazia acestui eveniment, respectiv al transformării casei părintești în Casă Muzeu. Și ne-am
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
strâmtoare fierbândă. Colindând și remușcând o obligație de-a pururi pură de-a pururi prea înaltă. Explicăm prea des neînțelegerea, și-al nostru gen ne-mpiedică să răspândim un gând refugiu și neluminat. Încorporat de-a lui idee al lui creștet încercat prin curățire-nsângerat prin fina lui venă și-a lui miros nespulberat în Eden și de-acolo am plecat, căci corpul meu îmi cere altceva decât imi cere mintea și altceva am cules și am ferecat. O prea mândră
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
aproape de tine Profund și intim Legat de supraviețuirea veșnică Călăuzind un alt cosmic Simțind apa ca pe un suflet ce prinde viață înlăuntrul trupului Crescând dorința de freamăt. Secunda e minimă. Cosmic nebun ce nu-mi dai pace Îmi tulburi creștetul Și mă cutremuri întru-totul Lăsând în lume urme albe De țărână nefermentată Străduindu-mi gândurile spre tine În mine, cu mine Având habarul plin și gura inimii lăsătoare ... Necuviincioasă. Depășind granițele și limitele îndurării mele Clipind din apa din mărgean
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
Marie Fieraru Publicat în: Ediția nr. 1447 din 17 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului BUNĂ DIMINEAȚĂ ! în sfârșit, azi nu’s leneșă ca altădată căci mi-am luat doza de magneziu... pot să-nving noaptea ce-mi dădea fiori pe creștet și-avea un comportament neîndurător chiar daca mă mangâia uneori cu privirea... și mă deruta Bună dimineața! Nerăbdătoare îți zic ție Că-mi ilustrezi în vis lipsă de durere și mă bucur că-i așa Ești simplă și de admirat dimineață
COPII NEDORMIŢI (POEME/NOTE) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364875_a_366204]
-
voi fi Vor lumina calea lor Sfaturile spuse cu dor Și voi trăi în amintiri Atunci când eu, Într-o zi Nu voi mai fi. Și când aievea mă vor vedea Iar, Pentru o clipă măcar Vor simți Mâna caldă pe creștetul lor Și parcă mama le va fi Aici. Autor, Prof. Ana Dumitrescu, Iași P.S. Din informațiile oferite de bunul meu prieten, distinsul jurnalist, scriitor, eseist - Ion .N Oprea, doamna profesoară Ana Dumitrescu de la Iași este colaboratoarea domniei sale, asigurând, printre altele
COPIILOR MEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365007_a_366336]
-
las cu grație semnătura cu creionul emoțiilor. Acest spectacol sublim, pe care îl dă cerul de atâtea ori, dar pe care abia azi l-a descoperit privirea mea m-a copleșit, iar luna cu raza ei albă ce-mi mângâia creștetul mă făcea să pășesc prin acele clipe în eternitate și gândeam în sinea mea, doar așa poate arăta Raiul, dacă există cumva. M-am îmbrăcat în rochia acestui magic apus, ce mi-a încărcat sufletul de frumusețe și liniște, am
MAGIA UNUI APUS DE SOARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366330_a_367659]
-
de fapt grădina de care noi toți trebuie să avem grijă, în care să plantăm vise și flori minunate ca să devenim mai frumoși, mai bogați, mai buni. Și doar așa capătă visele farmec, iar copacii împodobiți de flori cern peste creștetele îndrăgostiților petale magice... Poveștile lor de iubire așezându-se perfect pe covoare de flori... Pe petalele de cireș și liliac numărând ca-ntr-un joc norocul și intensitatea dragostei... Scenele încărcate de flori crează cel mai fumos decor al dragostei
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
aduci pe lume un copil cel mai frumos crin alb îți încarcă brațele. Denumirile florilor sunt multe, dar după forma și culoarea lor de multe ori le asociezi cu chipurile persoanelor dragi. Îți place ploaia florilor când se revarsă asupra creștetului tău încărcându-te în petale. Poți să îmbraci lumea cu ele și s-o faci mai frumoasă. Învelești clipele minunat cu flori atunci când aniversezi pe cineva drag. Transmiți cu ajutorul lor emoții ascunse, respect și mulțumiri. Reașezi surâsul pe o față
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
mâna în palma sa și îți conduce pașii pe cărarea ce-o rătăciseși. Te ajută să te înalți din nou la steaua aceea de pe cer, înscrisă cu dorințele tale, și face din ea clopot de cristal ce-l scutură deasupra creștetului tău, pentru că... ești frunza copacului vieții sale pe care trebuie să o apere de furtuni. Și care nu trebuie ascunsă de umbre adânci, dar nici atinsă de raze prea puternice de soare. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Mama / Cornelia Vîju : Confluențe
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
grele nerostiri, că pe cărări de-argint de lună toarse ne tot zidim în vechi sau noi iubiri. Azi, din fântâna ce-i săpată-n mine adap cu drag cuvinte-herghelii, să le trimit cu dorul pân-la tine ca tu pe creștet tandru să-l mângâi Și le aștept cuminte să-mi sosească cu dorul meu și cu al tău sărut fântâna mea cu-a ta să se-ntâlnească în tainica lumină de-nceput. Leonid Iacob Referință Bibliografică: fântâni / Leonid Iacob : Confluențe
FÂNTÂNI de LEONID IACOB în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366473_a_367802]
-
De unde tristețea în mine-nfiripă Aceste bolnave și veștede flori !? Nu mai aud cântând viori Și curcubee nu se mai arată În suflet ; dați-mi alinări, Dați-mi distracții, dați-mi plata ! ● Prea greu e petecul de cer Care pe creștet mă apasă. Sunt prizoniera inimii de fier Și nu mai pot fugi de-acasă. Doar a bătut la ușa mea și a plecat... Ciudată întâmplare, nemaipomenită ! Nici un bilet sau urma n-a lăsat Dar inima îmi bate așa de fericită
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am pietrificat iubirea În patru vânturi înălțată Răstălmacindu-i neîmplinirea Din zborul ei împiedicată Cu mâini de fluturi și-aer moale Sculptat-au vânturile chipu’-ți Și de la creștet până-n poale Ți-au îmbrâncit în dor argintu’-ți Ca-n lanț de nemurire simpla Să-ți cuibărească zala firii Și firul anilor, la tâmplă, Să-l împletească, rod iubirii Să ți se-nece-n piatra sacră Tu, renunțând la
MI-AM PIETRIFICAT IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365589_a_366918]
-
Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Și trandafirii au înflorit pentru ultima dată O dimineață de iarnă obișnuită. Ceața vălătucea în jurul caselor, ascunzându-le. Cerul mohorât își sprijinea norii de creștetul satului ascultându-l cum se trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NU-I AȘA? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 713 din 13 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului nu-i așa că... dacă te-aș privi de la tălpi până la creștet și... te-aș dezbrăca din ochi și... te-aș mângâia cu gândul și... dacă ti-aș spune: „te iubesc!„ nu m-ai ucide cu zâmbetul înmuiat în cântecul de lebădă? Referință Bibliografică: nu-i așa? / George Safir : Confluențe Literare, ISSN
NU-I AŞA? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365735_a_367064]
-
o mângâia pe frunte; a învelit-o ușor, apoi i-a șoptit: - Dormi puișor! Dormi în pace! Dimineață, când s-a trezit, fetița a dus mâna la cap și a întrebat unde îi sunt micșunelele...Bunica a mângâiat-o pe creștet și i-a spus că afară este iarnă iar micșunelele nu au fost decât în vis. Mirată, fetița a zâmbit:"Ce știe bunica!" Uneori, în vis, trăim sentimente adevărate ca și în viața reală. Alteori, în timp, visele devin realitate
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
aveau credința că planta aceasta atrage norocul și belșugul, îndepărtând certurile, ajutând la menținerea armoniei în familie, alungând bolile și demonii. Frunzele verzi și strălucirea fructelor albe sunt legate de nașterea Mântuitorului. Cununa de vâsc este întruchiparea aureolei care înconjoară creștetul micului Iisus, din momentul nașterii Sale așa cum este reprezentat în icoane. Cununa din frunze uscate de vâsc se păstra tot anul, fiind protector al casei și leac pentru multe boli. De asemenea, se credea că vâscul poate stinge focul, idee
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
Nu scriu aceste versuri că . . . ,, mi-am făcut bagajul ” Încă am mult de lucru și . . . nu îmi pierd curajul . . . doar o idee, pe care-o am în gând . . . Și . . . Domnul Eminescu ,, îmi împrumută-un rând” . Când voi muri iubito, la creștet să nu-mi plângi ” . Atunci să-ți vină-n minte, că te-am făcut să plângi, Am fost și rău cu tine, am fost nesuferit . Nu-ți mai aduce aminte, ce mult eu te-am iubit ! . . . ,, Din teiul sfânt și
CÂT IEDERA VA CREŞTE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366197_a_367526]
-
ai mai folosit fundulețul ca balast fă ce va face Anica. - Nu sunt începătoare. La treabă. Au prins vântul domol și în mai puțin de-o juma de oră erau în larg. Era aproape de miezul zilei, cu soarele strălucitor în creștet plutind lin pe luciul apei. Puteau începe ședința cu importante probleme la ordinea zilei. Anica, adresându-se Mirandei, aproape șoptind, deoarece se sfiia de cei din jur întrebă: - Știai că ai o soră? - Nu cert. Răspunse ea. Am dedus din
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
și joacă Spetanțe născute din vise croind. Iubire naivă în suflete pure Și cântec de înger trecând peste ea, Credeau ca vor fi mereu împreună Și simte cum viața se scurge și ea. Și stând pe pat cu mâna pe creștet Iubitul își mangâie,durere alungând, Copila tresare când în odaie Un heruvim apare cântând. E cântecul vieții și el îl aduce Să vindece tânarul de boala cea grea, Miracolul iubiri se întâmplă numai În inimile pure ce cred în ea
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]
-
negrii iar pe Klaus în altul alăturat cu pești roșii și am avut parte de un masaj nemaipomenit dar și de multe râsete. Iar cireașa de pe tort a fost micul pui de crocodil care s-a odihnit la soare pe creștetul pleșuv al lui Klaus. Bine-nțeles că masajul nu a fost gratis, dar a meritat, iar distracția a fost maximă. Dacă pui la socoteală și plata pe care am făcut-o, mai mult din milă, fătucii- nu mai mare de
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
care motiv mă loveam și mă zgâriam mereu, si acum am pe tot corpul diferite semne „de bună purtare” cum râd ai mei de mine. Cea mai serioasă întimplare a fost cînd m-am trezit cu o cărămidă drept în creștetul capului. Și acum am un semn mare unde nu a mai crescut par. Dar asta s-a intamplat cu mult mai tarziu pe când eram elev în clasa două la liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu din Chșinău. Dar despre acest episod poate
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]