1,554 matches
-
tradiționale (familie, comunități intermediare, proprietate privată etc.), cît și căutarea unor răspunsuri la provocările modernității (protejarea mediului, lupta contra formelor de marginalizare a indivizilor, cum ar fi șomajul, drogurile, violența etc.). În schimb, lunga perioadă de glorie a acestor partide creștin-democrate a făcut ca ele să fie acuzate că s-ar fi identificat cu partidele gestionare, conservatoare, sau că ar fi pierdut din vedere principiile creștine în activitatea politică, activitate definită ca serviciu și ca act de caritate. Aici, exemplul oferit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Democrazia Cristiana italiană este cel mai elocvent, datorită extraordinarei longevități politice a lui Giulio Andreotti. Criza de astăzi este de o gravitate fără precedent: este vorba chiar de supraviețuirea DCI. Cazul italian este de o gravitate deosebită, celelalte partide creștin-democrate neajungînd la o criză atît de dramatică. Totuși, se pune mereu și pretutindeni problema îndatorării (și a fidelității) față de origini, într-atît este de prezentă chestiunea moralei și de puternică tentația preluării conservatoare a puterii. Această problemă este ridicată de însăși
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pretutindeni problema îndatorării (și a fidelității) față de origini, într-atît este de prezentă chestiunea moralei și de puternică tentația preluării conservatoare a puterii. Această problemă este ridicată de însăși definiția Partidului Popular European fondat în 1976, ca o federație a partidelor creștin-democrate ale Comunității Europene în perspectiva primelor alegeri pentru Parlamentul European pe baza votului universal. Aici se mai găsesc și partide cu vechi tradiții creștin-democrate și altele care au aderat din diverse motive, mai ales electorale, cum ar fi partidul irlandez
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este ridicată de însăși definiția Partidului Popular European fondat în 1976, ca o federație a partidelor creștin-democrate ale Comunității Europene în perspectiva primelor alegeri pentru Parlamentul European pe baza votului universal. Aici se mai găsesc și partide cu vechi tradiții creștin-democrate și altele care au aderat din diverse motive, mai ales electorale, cum ar fi partidul irlandez Fine Gael (în 1976) sau cel grec Nea Demokratia (în 1983). Buletinul PPE din februarie-martie 1991 consemnează că "pe baza unui larg consens la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
februarie-martie 1991 consemnează că "pe baza unui larg consens la nivelul programelor politice, aceste două partide au recunoscut ca familie politică, în mod liber, familia creștin-democratică și de atunci se mișcă cu mai multă siguranță și naturalețe în curentul ideilor creștin-democrate", aceasta demonstrînd că nu mai exista nici o problemă de definiție sau de identitate. Această problemă s-a pus în aceiași termeni în 1992 cînd, sub presiunea CDU din Germania, grupul PPE din Parlamentul de la Strasbourg s-a deschis conservatorilor britanici
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mod cert, catolicismul social nu se identifica numai cu aceștia, departe de așa ceva: intransigenți, tradiționaliști, liberali, paternaliști, progresiști mai tîrziu, toți aveau în comun această enciclică pe care fiecare și-o revendica. Ea mergea în mod deosebit în direcția curentului creștin-democrat, amorsînd o ruptură cu viziunea providențială despre societatea împărțită în săraci, care trebuiau să se resemneze, și bogați, chemați la acte de generozitate și caritate. Denunțînd "mizeria nemeritată" a muncitorilor, afirmînd că munca, expresia ființei umane, nu poate fi tratată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
exacerbate de criza revoluționară și imperialistă, preconizînd o Europă creștină, al cărei Papă să fie stînca de neclintit (dar teocrații francezi sînt mai ultramontani decît nemții, care visează revenirea la Sfîntul Imperiu Germanic). O dată cu apariția acestui nou curent de gîndire, creștin-democrații păreau să aibă puține puncte comune. În realitate, punctele de convergență există: disprețul față de Statul modern, centralizator, ostil sau indiferent față de religie, neacceptarea economiei liberale care respinge poporul în numele profitului și al individualismului; găsim de asemeni atașamentul față de Papă, dorința
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
centralizator, ostil sau indiferent față de religie, neacceptarea economiei liberale care respinge poporul în numele profitului și al individualismului; găsim de asemeni atașamentul față de Papă, dorința de a readuce la viață asociațiile și grupurile intermediare și o serie de preocupări sociale puternice. Creștin-democrații au putut deci găsi în tradiționalism ocazii pentru a-și aprofunda propria gîndire. Ei au putut să-și extragă de aici observațiile pe baza unei gîndiri politice bazate pe credință (Metternich nu vorbea chiar el, apropo de Lamennais, despre o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
facă orice fără consimțămîntul său. Aici influența școlii din Liège, intervenționistă, asupra unei anumite părți din gîndirea catolică, a fost fundamentală. Eliberînd energiile, recunoscînd rolul deloc neglijabil al statului, lăsînd cale liberă sindicatelor muncitorești, enciclica Rerum Novarum încuraja foarte mult creștin-democrații, față de care Léon al XIII-lea nu-și ascundea simpatia, să acționeze prin inițiative concrete și să dezvolte, să aprofundeze, să lărgească, să prelungească, să popularizeze discursul pontifical. Exemple privind aceste inițiative sînt activitățile desfășurate de părintele Léon Dehon 14
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și integrală"17. Criticînd o lume și ridicînd în slăvi o alta, acest catolicism social și integral se sprijină în mod obligatoriu pe popor. El propunea, între socialism și liberalism, la fel de combătute, o soluție de inspirație creștină și pregătea calea creștin-democraților prin apelul privind o transformare în profunzime a organizării societății prin căutarea binelui comun, prin promovarea grupurilor intermediare, prin posibilitatea ca muncitorii să-și ia propria soartă în mîini, prin intervenția statului în viața economică și socială. De aceea, catolicii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acceptau democrația politică și socială, se află foarte aproape de tradiționaliști. Jean-Marie Mayeur scria: "Dincolo de o Biserică ideologică aparent bine delimitată și datorită căreia războiul nu-și găsea explicația, rădăcinile se unesc pentru a se hrăni din același sol"18. Dar creștin-democrații sînt democrați și se diferențiază de mulți dintre catolicii sociali legitimiști, care visau revenirea la monarhia tradițională și corporatistă: La Tour du Pin a ajuns în cele din urmă la Acțiunea Franceză, iar de Mun n-a acceptat Republica decît
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Paris: "Între cel puternic și cel slab, între cel bogat și cel sărac, între stăpîn și servitor, libertatea este cea care oprimă și legea cea care dezrobește", formulă care avea să fie în secolul XX cheia acțiunii parlamentare a partidelor creștin-democrate. Perioada de glorie a publicației L'Ère nouvelle a fost scurtă; chiar din toamna anului 1848, grupul a început să se destrame, părintele Lacordaire distanțîndu-se, în timp ce influența socialistului creștin Buchez, ce preconiza asociații muncitorești de producție, creștea. Evenimentele din mai-iunie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Peuple constituant, pe care Lamennais îl fondase în 17 februarie, a încetat să apară; L'Ère nouvelle i-a supraviețuit numai cîteva luni. Din această traiectorie rapidă, trebuie reținute două aspecte. În primul rînd, divizarea catolicilor a dus la apariția creștin-democraților ca o minoritate; teama de o revoluție socială a determinat orientarea majorității către conservatori, către partidul ordinii, confirmat și de alegerile prin vot universal. Atacurile cele mai dure contra publicației L'Ère nouvelle au venit cel mai adesea din partea catolicilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pecetluit; ea trebuia să lupte pe două fronturi: contra socialismului materialist, dar și contra catolicismului conservator, care uitase de obligațiile sociale. Această luptă nu avea să fie dintre cele mai ușoare. Al doilea aspect este importanța acestor evenimente pentru memoria creștin-democrată. Ele funcționează ca evenimente care au pus bazele curentului: în 1848 a apărut o formațiune politică creștin-democrată, oamenii implicîndu-se, acționînd, dînd tot ce aveau mai bun din ei. Ei au eșuat, dar programul depășise stadiul de utopie, trecînd la acțiune
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
uitase de obligațiile sociale. Această luptă nu avea să fie dintre cele mai ușoare. Al doilea aspect este importanța acestor evenimente pentru memoria creștin-democrată. Ele funcționează ca evenimente care au pus bazele curentului: în 1848 a apărut o formațiune politică creștin-democrată, oamenii implicîndu-se, acționînd, dînd tot ce aveau mai bun din ei. Ei au eșuat, dar programul depășise stadiul de utopie, trecînd la acțiune. În Italia, părintele Vincenzo Gioberti, cu cîțiva ani înaintea evenimentelor de la 1848, care s-au extins de la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
social, economic și mai ales educațional. Tot aici a fost creat, în mai 1869, Katholische Volkspartei, un partid catolic popular condus de Jakob Lindau. III Generațiile Leon al XIII-lea Ultimul sfert al secolului XIX a făcut posibilă apariția curentului creștin-democrat, afirmarea unei doctrine sociale și politice coerente prin crearea de organizații politice, care, deși efemere, nu au fost lipsite de importanță în istoria și experiența democrației creștine. Un cadru general în schimbare Problema socială era foarte acută, iar angajarea catolicilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politică a fost blocată mai ales spre sfîrșitul regimului lui Leon al XIII-lea și sub papa Pius al X-lea (1903-1914) printr-o serie de texte: enciclica Graves de communi (18 ianuarie 1901), Instrucțiuni asupra Acțiunii Populare Creștine sau Creștin-democrate din Italia, făcute publice de Congregația Sfîntă a Afacerilor Ecleziastice Extraordinare din 27 ianuarie 1902, motu proprio al papei Pius al X-lea privind Acțiunea Populară Creștină din 18 decembrie 1903. Prin aceste texte, democrația creștină era redusă la noțiunea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Problematica socială nu era politică, ci doar socială și religioasă, și trebuia împiedicată exarcerbarea tensiunilor în sînul catolicismului, iar unanimitas christiana păstrată, chiar dacă aceasta nu mai era decît un mit. Dacă Leon al XIII-lea îi privea cu simpatie pe creștin-democrați, considerînd "acțiunea creștin-democrată" "un fapt de o importanță deloc neglijabilă" și "o contribuție utilă"7, poziția papei Pius al X-lea, care a făcut din lupta împotriva modernismului dominanta regimului său și care era îngrijorat de tot ceea ce putea semăna
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era politică, ci doar socială și religioasă, și trebuia împiedicată exarcerbarea tensiunilor în sînul catolicismului, iar unanimitas christiana păstrată, chiar dacă aceasta nu mai era decît un mit. Dacă Leon al XIII-lea îi privea cu simpatie pe creștin-democrați, considerînd "acțiunea creștin-democrată" "un fapt de o importanță deloc neglijabilă" și "o contribuție utilă"7, poziția papei Pius al X-lea, care a făcut din lupta împotriva modernismului dominanta regimului său și care era îngrijorat de tot ceea ce putea semăna cu o derivă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dar nici conservatorii nu ar admite aceasta, iar cei mai buni deputați și-ar pierde orice șansă de succes dacă ar accepta protecția episcopilor sau a preoților lor"9. În 1979, Jean Lecanuet, președintele Centrului Social-Democraților, partid continuator al tradiției creștin-democrate franceze, rezuma acest punct de vedere astfel: "Cu faptul ca o acțiune politică să se inspire din valorile fundamentale ale creștinismului și să se refere la concepția democratică de inspirație creștină sîntem absolut de acord. Dar în Franța, ținînd cont
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
astfel, catolicismul de monarhie și republicanii de socialism. Dacă încercarea lui Albert de Mun de a fonda un partid, în 1885, a eșuat brusc, anii 1890 au fost, în schimb, marcați de primele încercări reale de a organiza o mișcare creștin-democrată. La bază se aflau "preoții democrați": Trochu, Calippe, Lemire, Naudet, Pastoret, Gayraud, Garnier, Dehon, Six. Descendenți ai legitimismului intransigent și social, ultramontani, mulți dintre ei trecuți prin Acțiunea Cercurilor, acești preoți tineri, născuți după 1850, s-au detașat treptat de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
congregației preoților de la Sacré-Coeur, preot al acțiunilor de la uzina din Val-des-Bois pe care o conducea Léon Harmel, a publicat Manualul social creștin în 1894 și un Catehism social în 1898, vulgarizînd astfel Rerum novarum; abatele Gayraud a publicat în 1899 Creștin-democrații. Doctrină și program, în care insista asupra aspectelor economice și sociale ale activității lor; Democrația și creștin-democrații, lucrarea din 1900 a abatelui Naudet, trebuie de asemenea menționată. Acestor lucrări trebuie să le adăugăm și o presă abundentă: Le Monde și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a publicat Manualul social creștin în 1894 și un Catehism social în 1898, vulgarizînd astfel Rerum novarum; abatele Gayraud a publicat în 1899 Creștin-democrații. Doctrină și program, în care insista asupra aspectelor economice și sociale ale activității lor; Democrația și creștin-democrații, lucrarea din 1900 a abatelui Naudet, trebuie de asemenea menționată. Acestor lucrări trebuie să le adăugăm și o presă abundentă: Le Monde și La Justice sociale conduse de abatele Naudet; La Démocratie chrétienne, fondată în nord de abatele Paul Six
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
echitatea socială, organizarea profesiunilor în sindicate patronale și muncitorești separate. Dar modul de organizare rămînea rudimentar, fără regulamente și fără conducere, aspect confirmat și de Congresele de la Lyon din anii 1896, 1897 și 1898, cînd s-a încercat unirea forțelor creștin-democrate în vederea alegerilor din 189811. Dar această tentativă de unificare a eșuat: înfrîngeri în alegeri, sciziuni între oameni, lipsa unui conducător de necontestat și a unei adevărate organizări. Această democrație creștină, avînd un puternic caracter antisemit, a fost condamnată de revenirea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
13. El nu ajunsese încă la condamnare, fiindcă recomanda episcopului să fie "bun cu acești tineri care sînt sinceri și generoși", dar acest document arată foarte clar ce se aștepta la Roma din partea unei organizații laice, fie ea de orientare creștin-democrată: o acțiune de acompaniament al magisteriului, fără autonomie și fără inițiative proprii. Marc Sangnier, care dăduse mișcării sale un impuls politic accentuat prin crearea Uniunii pentru Educație Civică și a Comitetului Democrat de Acțiune Socială, s-a supus. El a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]