857 matches
-
care nici una nu este închisă”. Și dăi și luptă, și dăi și luptă să nu se-împută! Dar rău de tot s-a împuțit făcătura voastră sataniștilor! În Aduersus Iudeos, același plăsmuitor minte spunînd că sarmații, geții și sciții erau creștinați, chiar dacă tot el îi spurcă vîrtos ca mari iubitori de Mitra, practicînd o ...erezie creștină! La fel zice și Eusebiu în Historia eclesiastica lll, 1. Ardă-v-ar para focului de întunecați cu minciunile voastre drăcești! În Recunoașteri clementine, lV
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
primii scriitori ai dogmaticii iudo-creștine: Clement din Alexandria și Origene iar mai tîr-ziu Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Ambrozie și Maxim Mărturisitorul, au imitat scrierile lui Filon fără nici o reținere iar plagiatul lor ne este prezentat cu nerușinare drept teologie creștină cînd ea este toată numai făcătură mozaică în cea mai mare parte chiar străină de mozaism sau hoție la drumul mare și se lipește de dogmatica cultului crucii ca nuca de perete. Noi astăzi cunoaștem această jonglerie sub denumirea ,,alba-neagra
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
trebuie să conducă lumea printr-un imperiu al înțelepciunii și credinței adevărate în Iahwe și Satana, adică toate Neamurile să stea în bot numai cu Întunecimea Sa, Iao sau Hypsistos. Dar păcătos cum este, el mărturisește că lumea a fost creștinată la început prin Miel așa cum spun tradițiile noastre despre creștinarea blajinilor, vechii locuitori ai plaiurilor mioritice sau cum găsim în textele esene despre care nimeni dintre purtă- torii de anteree nu vrea să vorbească. Iahwe și cu Moșe au ieșit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
născocirea unor turbați farisei ce cloceau o schismă în mozaism, sminteală cu care au început să colinde lumea de nebuni, fiind adesea potoliți cu pietre sau sabie. Legenda ne arată că românii își cunoșteau adevăratele rădăcini ale religiei strămoșești, fiind creștinați de Fiul Oii sau Mielul, cum l-au încondeiat furii în plăsmuirile lor, practicînd acest cult din totdeauna, dar au fost obligați de răutățile liftelor să mai cînte și altceva decît ce i-a învățat Eno. Oaia în mitologia geților
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
puțin adevărat că până a se ajunge la această abordare, istoria umanității a cunoscut atitudini care sunt de neînțeles astăzi. Astfel în antichitate atitudinea față de bolnav, ca și față de sclav, era una discriminatorie. Această atitudine s-a menținut până în era creștină când religia lui Hristos a venit să spună omului că „o ființă omenească care suferă este un frate ce trebuie alinat’. Din acel moment au început să apară și așezămintele spitalicești. La început pentru săraci, neputincioși și abandonați, înființate pe lângă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dorinței de a ridica pe sclavi în ochii lumii, a le reda speranța, lăsând ca timpul să rezolve și această umilință a antichității asupra condiției umane. Cel mai emoționant pasaj al acestei epistole este cel cu privire la caritate, a cărui sorginte creștină o subliniază cu un har deosebit: „Faceți ca sufletele voastre să fie curate prin caritate, adică prin iubirea aproapelui’’; „Fiți toți uniți, iubindu-vă ca frații, compătimitori, miloși, modești, smeriți, neîntorcând nici rău pentru rău, nici injurie pentru injurie ci
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cărora "pe vremea împăratului Constantin, la anul 316 în Dachiia era creștini și era episcopi", în condițiile în care "românii în Dachiia, și dincoace și dincolo de Dunăre, în veacul al doilea și al treilea și al patrulea au fost creștini, creștinați odată cu alți romani din Împărăția Romanilor" (Micu, 1995b, p. 190). Încă o dată, identitatea roman-român este clar reperabilă în gândirea ieromonahului istoric blăjean. În subsidiarul spiritualității creștine a poporului român trebuie remarcată componenta martirică a creștinismului românesc. Asimilând în ființa lor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
alți romani din Împărăția Romanilor" (Micu, 1995b, p. 190). Încă o dată, identitatea roman-român este clar reperabilă în gândirea ieromonahului istoric blăjean. În subsidiarul spiritualității creștine a poporului român trebuie remarcată componenta martirică a creștinismului românesc. Asimilând în ființa lor spiritualitatea creștină încă de timpuriu, Samuil Micu deplânge martirajul românesc întru creștinism pe care românii l-au făcut în fața persecuțiilor barbarilor păgâni care nu au contenit să îi năvălească în lunga perioadă a migrațiilor popoarelor. Goții, prăvălindu-se peste Dacia, "multe nevoi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 196). Chiar și popoare creștinate au violentat simbolic credința românilor. Primii care au alterat fondul latin al credinței strămoșești au fost bulgarii, care, datorită faptului că bisericile românești se aflau sub jurisdicția eclezială a bulgarilor (după ce aceștia s-au creștinat în veacul al IX-lea), au introdus limba slovenească în locul celei românești ca limbă liturgică. Iar mai apoi, ungurii deveniți catolici prin creștinarea regelui Ștefan în anul 1000, "ca schismatici [îi țineau pe români], pentru că țineau legea grecească" (p. 196
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
repede... descria creștinismul ca un "dar ceresc" care se revărsase asupra proto-românilor în toiul năvălirilor popoarelor migratoare, se rezumă în Manual... a menționa, mult mai apatic, doar că în rândul locuitorii romani ai Daciei creștinismul a fost sădit de către goții creștinați la 325. Afirmații patetice, de genul celor făcute în Idee repede... ("Sămânța lui cea sfântă [a creștinismului] a început îngrabă să rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
religiune a statuluĭ" (Laurian, 1862, p. 19). Fondul de creștinătate ca bazin spiritual în care s-a format poporul român este o axiomă a identității naționale. Heliade Rădulescu, reliefând același lucru, afirmă că "Românii din Dacia lui Traian au fost creștinați deja înainte de Constantin" (1861, p. 42), iar întrucât Roma continua să fie păgână, munca de botezare a barbarilor a căzut în sarcina românilor. Astfel, "Gothii și din Sythi furŏ chrestinați de Românii din Dacia" (ibidem). Heliade este cel care consacră
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Românii din Dacia" (ibidem). Heliade este cel care consacră ideea că "Românii christianisă pe Barbari" (p. 49). Poporul român devine astfel un focar al creștinătății și un felinar al civilizării popoarelor. Goții, avarii și celelalte popoare germanice fuseseră deja creștinate de către românii de dincoace de Dunăre, iar sămânța creștinismului fu împrăștiată printre bulgari tot de către românii stabiliți dincolo de Dunăre. O jumătate de secol mai târziu, la cealaltă extremitate a perioadei pe care am delimitat-o, N. Iorga consacra, prin autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor aspirații imperialiste: "pentru a se ține cu tótă inima de legea creștinéscă, [Românii] s-aŭ lepădat de orĭ ce gând de cucerire asupra altor némuri și aŭ întrebuințat tăriea lor de suflet pentru a-și tine țéra numaĭ cu sapa, creștinând frățeșce pe toțĭ barbariĭ" (Melidon, 1876, p. 84). Impotența militară este sublimată în virtute spirituală. O oarecare persistență o dobândește și tema sacrificială a martirajului românesc întru credință, care se prezintă într-o dublă ipostază. Într-o primă concretizare, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Aflați sub iluzia perceptivă produsă de "efectul înțelegerii ulterioare" (hindsight effect), privind în trecut de la înălțimea prezentului României Mari, pedagogii istoriei naționale detectează un "Destinul istoric al Neamului" (Constantinescu, 1928, p. 10). Calitățile native ale românilor, moștenirea lor genetică, spiritualitatea creștină asimilată precoce în fibra naționalității lor, totul conspiră pentru jucarea unui rol major în istoria umanității: "Înzestrat cu așa de mari însușiri, poporul român trebuia să fie de multă vreme pe aceiași treaptă de cultură cu popoarele apusene: Francezii, Italienii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră" (Giurescu, 1942, p. 4). Creștinismul constituie ADN-ul spiritual al poporului român, întrucât "în Dacia, sămânța creștinismului a fost aruncată de coloniștii lui Traian" (Patrașcanu, 1937, p. 37). El este, așadar, elementul spiritual care a catalizat sinteza
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe care le ocupă acuma. Dar nu-i numai vechimea. Dacii sau Geții au fost și un popor de elită al antichității. [...] Suntem apoi cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră. Suntem, în sfârșit, singurul popor în această parte a Europei care a izbutit să aibă o vieață politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi (Giurescu, 1942, p. 4). În acest succint paragraf este concentrată chintesența identitară
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
le abordăm: donna angelicata și donna demonicata, adepte ale unei zeițe pure, Diana, sau ale unei Venus carnale, urmașe ale Mariei sau ale Evei: „Concepțiile medievale despre dragoste și teoriile despre iubire cunoscute de Boccaccio reprezintă o frescă complexă. Dragostea creștină sau caritatea intra în antiteză cu iubirea instinctuală, naturală. Acestea două se armonizau în dragostea conjugală, la rândul ei opunându-se dragostei curtenești și învățăturilor lui Ovidiu. Toate aceste contradicții se regăsesc în opera lui Boccaccio. Dragostea este sacră și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Dezintegrarea, Fiammetta sau Speranța de Caleone sau Pesimismul, Disperarea. Fiecare nimfă va fi ajutată de către o zeiță: Mopsa sau Înțelepciunea este călăuzită de Pallas, Agape sau Caritatea de către Venus. În Comedia delle ninfe fiorentine regăsim o țesătură complicată între influența creștină moralizatoare și bogatele trimiteri la mitologia gracă sau latină. Alegorismul știrbește însă din complexitatea și verosimilitatea personajelor feminine, care nu pot evolua decât în limitele impuse de simbolul pe care îl ilustrează, rămânând previzibile și plate, simple voci în ansamblul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe un întreg, diferențele ce pot surveni de la om la om nu sunt atât de mari [...]. Din această echitabilitate a abilităților, apare egalitatea speranței în atingerea scopurilor noastre“ (trad. n.). Hugo Grotius, cel care afirma„am văzut în întreaga lume creștină o ușurință în a declanșa lupte care ar face până și popoarele barbare să roșească. Războaiele erau declanșate pentru niște fleacuri, sau pur și simplu fără nici un motiv, și se desfășurau fără nici un respect pentru legi, fie ele Divine sau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
într-o singură Biserică, fiind „o turmă și un păstor”. După cele ce se întâmplă, putem afirma că Biserica creștină, este astăzi conștientă, mai mult ca oricând, de consecințele dezbinărilor dintre creștini. Pentru ca lumea să creadă mai mult, pentru ca propovăduirea creștină să poată face față propagandei atâtor religii și curente, și pentru ca rugăciunea arhierească să se împlinească este nevoie ca Biserica să-și refacă unitatea și temeiul credinței în „Una, Sfântă, Sobornicească (sau Catolică) și Apostolească Biserică”. în această privință, Mișcarea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ajutăm în neputință, oferind Domnului toată viața noastră. „Că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului”, dar mai ales a celui dreptcredincios. Această rugăciune este folositoare atât pentru vii, sănătoși sau bolnavi, cât și pentru cei adormiți întru nădejdea învierii. învățătura creștină referitoare la cultul morților și, în special, la rugăciunea pentru morți pleacă de la adevărul că Biserica poate mijloci și trebuie să mijlocească, prin rugăciune stăruitoare, pentru cei adormiți. Sfânta Scriptură fundamentează adevărul solidarității cu aceștia. Rugăciunile făcute cu credință pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai apoi, ca fiind antisclerotice. Consum de usturoi (cel puțin 2-3 căței pe zi), de suc de ceapă, varză, soia, roșii, praz, floarea soarelui. Postul și ateroscleroza Credincios din fire, poporul român, fiind singurul popor din lume care s-a creștinat de bună voie, acum 2000 de ani, a acordat și mai acordă o atenței deosebită respectării postului, instituit de Dumnezeu, atât pentru refacerea spirituală, cât și fizică. Peste tot În Biblie se fac referiri la importanța postului, iar Însuși Isus Hristos
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Este mai mult o expunere a fotografiilor absolvenților și a cadrelor didactice, vitregită de texte, dar cu loc lăsat pentru „Note și amintiri”. Din care să rezulte, posibil, altă revistă scoasă de fii ori nepoții celor prezenți în fotografii... * Lumea creștină Lumea creștină este o publicație ocazională realizată de Fundația „Dr. Constantin Teodorescu” care și‐a propus să familiarizeze pe cei interesați, indiferent de concepțiile religioase, asupra a ceea ce este ortodoxismul. În articolul Să devenim oameni din numărul inaugural (25 august
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fragilă. Ea primește o coloratură religioasă și se înscrie în eternitate. Fericirile din Evanghelie fac trimitere la lumea de apoi. Iisus spune că a venit pentru ca oamenii să aibă viață din belșug. Dar aceasta se întâmplă în Împărăția Tatălui. Ideea creștină că această fericire nu are sfârșit a fost pervertită, opunând cerului, unde ne vom găsi consolarea, viața pământească, cu suferințele ei, cu sărăcia și eșecurile. Fericirea spunea Saint-Just este o idee nouă în Europa", iar creștinismul este un obstacol în
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în favoarea unui răspuns negativ la această întrebare. În primul rând, într-un univers guvernat de divinitate, omul nu poate fi stăpânul propriului destin. În al doilea rând, spre deosebire de antici care admiteau că omul este cel puțin stăpânul propriilor dorințe, teologia creștină considera că însăși voința umană reprezintă o manifestare a acțiunii divine: Domnul este cel ce lucrează în noi ca să vrem și să desăvârșim”. În al treilea rând, alegerile omului decurg din scopurile sale, iar acestea sunt dictate de natură, căreia
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]