1,192 matches
-
e concis, obscur, "cuvintele sale par să iasă doar pe jumătate din umbră". De aceea, orice traducere din Celan e o mare încercare. Cum spune John Felstiner, unul din traducătorii lui Celan în engleză, "traducerea, ca și parodia, implică deopotrivă criticism și creativitate". Traducerea Trandafirului Nimănui (Die Niemandsrose) datorată Norei Iuga este și ea o creație a Norei Iuga, cu destule reușite și nereușite, ca orice operă a unui scriitor adevărat. Important e că volumul e bilingv și, de asemenea, important
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
elitist. Textele sunt scrise cursiv, accesibil, citatele sunt multe, pentru a facilita accesul la sursă și e bine că e așa, doar că trebuie ceva cunoștințe de engleză veche și poate și ceva cunoștințe despre mai actualul feminism, reader response criticism, eventual, spre a înțelege pe deplin ce se dorește. Suflul acesta erudit vrea Mihaela Mudure să citim, cu noi grile de interpretare, literatura barocă engleză. Cu toate acestea opiniile nu frapează prin originalitate, repet, ar putea fi o carte de
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
cea de peste nu mulți ani, definitiv pradă politicienilor oneroși, afaceriștilor dubioși și teroriștilor revizioniști (textul datorează destul atmosferei publice de după neașteptatul succes al României Mari în alegerile din 2000). De altfel, o trăsătură specifică acestui volum este aplecarea spre un criticism social sensibil în cîteva proze - e vorba de Povestea cubului Rubik, fermecător scrisă, totuși pe o temă de corectitudine politică (tînărul retardat mintal, pasionat de cubul rubik, ținta suspiciunilor muncitorilor de pe șantier, a preotului, a femeii de serviciu a preotului
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
o psihologie de biruitor, nu este un temperament de polemist, așa cum s-a afirmat; vom aduce argumentele de rigoare la capitolul despre critic). Nu este o atitudine elitistă și, deci, o fisură în concepția democratică promovată de Ibrăileanu, ci un criticism lucid și, mă repet, inocent, o ușoară exagerare, pe care natura genului (aforismul) o presupune. Explicația se poate susține și din alt punct de vedere. Nevroticului Ibrăileanu, pentru care orice realizare a fost smulsă cu efort fizic și intelectual, viața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
instanță supra-individuală, de o "dihanie", cum ar spune dl Noica. Judecata o afirmi, de concept te lași străbătut; te afirmă el. Există apoi vârste, temperamente, profesiuni, epoci ale judecății și tot așa - vârste, epoci, profesiuni etc. ale conceptului. Eticismul, esteticismul, criticismul țin în mod fatal de judecată. Prin chiar condiția lor, ele nu pot evolua către silogism. Sau privitor la profesiune: cum poate ieși un istoric de artă sau un critic de artă din condiția judecății? O vârstă a judecății este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întoarcerea la etimologia termenului respectiv. Ca un fel de „Eminescu este cel mai mare poet român din toate timpurile“, care stă, ca frază întemeietoare, la baza unui comentariu de clasa a opta. Într-o introducere la metodele criticii deconstructiviste (Deconstructive Criticism: An Advanced Introductionă, Vincent B. Leitch, autorul unei impresionante Norton Anthology of Theory and Criticism, încearcă o redefinire a rolului și responsabilităților criticului literar. Pentru asta, pornește de la premisa că suntem prizonieri ai unui portret tradițional al criticului, ca „persoană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
român din toate timpurile“, care stă, ca frază întemeietoare, la baza unui comentariu de clasa a opta. Într-o introducere la metodele criticii deconstructiviste (Deconstructive Criticism: An Advanced Introductionă, Vincent B. Leitch, autorul unei impresionante Norton Anthology of Theory and Criticism, încearcă o redefinire a rolului și responsabilităților criticului literar. Pentru asta, pornește de la premisa că suntem prizonieri ai unui portret tradițional al criticului, ca „persoană care analizează sau evaluează textele, care le judecă meritele sau greșelile, decide (lat. criticusă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
în baza unor criterii. Cum ajungem la ele? Cum le valorificam valoarea și utilitatea? Dacă acestea sunt rezultatul unor experiențe culturale care se dovedesc incapabile să surprindă ce este unic și ireductibil într-o opera care se sustrage sensibilității canonice? Criticismul kantian? Nu, un travaliu prea obositor în fața fiecărei provocări. Poate că ar fi mai înțelept să păstrăm un clar-obscur în zona de inevitabilă redundanta a oricărui criteriu. În ciuda acestor precauții, orice ierarhie, oricât de reducționista ar fi, îl recomandă pe
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
evidență convins fiind, ca și d-na Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire, că "... abia cu înțelegerea lui Heidegger va progresa înțelegerea lui Eminescu". Delimitările lui Eminescu de concepția lui Schopenhauer și apoi de criticismul kantian sunt, de fiecare dată, despărțiri sporitoare (în sensul dat de Noica acestui termen), gânditorul român găsind cutezanța de a reformula, pe cont propriu, întreaga problematică privitoare la ființă. Gândul lui Eminescu izbândește de minune în această "gigantomachia perí tes
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
analize teoretice privind istoria și rolul ei în societatea românească modernă a făcut Al. Zub în lucrările: Junimea, implicații istoriografice (1976); A scrie și a face istorie (1981); Biruit-au gândul: note despre istorismul românesc (1983); De la istoria critică la criticism (1985); Cunoaștere de sine și integrare (1986, 2003); Istorie și istorici în România interbelică (1986, 2003). În același interval de timp a realizat pentru lumea cultă din străinătate o serie de sinteze, precum: M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
orizontul istoriei (1994); Eminescu: glose istorico-culturale (1994); Impactul reîntregirii (1995); Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997); Discurs istoric și tranziție, În căutarea unei paradigme (1998); Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură (2000); De la istoria critică la criticism. Istoriografia română sub semnul modernității (reeditare, 2000); Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (reeditare, 2000); Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală în România, în dialog cu Sorin Antohi (2002); Vasile Pârvan: dilemele unui istoric (2002). În același timp, a coordonat mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înțelegerea unor curente istoriografice și de idei precum cele din cadrul Junimii (Junimea. Implicații istoriografice, * Publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol»“, Iași, XLI, 2004, p. 722. 20 OVIDIU PECICAN 1976), al așa-numitei „Școli critice“ (De la istoria critică la criticism, 1985) ori din istoriografia interbelică (Istorie și istorici în România interbelică, 1989). Reeditate într-o serie compactă, de opere, toate aceste cărți, referitoare la personalități și mișcări istoriografice s-ar constitui - vizibil, de astă dată - într-o istorie a scrisului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Universității «Al. I. Cuza» din Iași“, Istorie, tom L, 2004, p. 341-344. 22 ALEXANDRU-FLORIN PLATON dedicate istoriografiei Junimii (Junimea, implicații istoriografice, 1976), prefacerilor scrisului istoric românesc de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX (De la istoria critică la criticism, 1985) și evoluțiilor, din același unghi, din perioada interbelică (Istorie și istorici în perioada interbelică, 1986) volum care - reeditat de curând (în 2003) - încheie provizoriu amplul efort de elaborare monografică a istoriei istoriografiei române, început în 1974 și desfășurat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
voi să reformezi totul, „până și trecutul“, e o nebunie. Cioran și-a asumat această nebunie, în vreme ce România postbelică a acceptat, după o rezistență disperată și tragică în munți, un nou ideal de împrumut, lăsându-se antrenată în marea utopie. Criticismul cioranian se înscrie într-o tradiție majoră a culturii românești. Predecesorii săi - Eminescu, Maiorescu sau Caragiale - au vizat contemporaneitatea cu predilecție, adică exact anii în care România intra cu entuziasm în etapa construcției instituționale a modernității. Viziunea lor critică va
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îl făcea pe Fr. Furet să susțină că epoca nu poate fi înțeleasă decât eliberându-ne de iluzia „necesității“. Dacă Cioran nu a cunoscut același tratament ca și Eminescu, spre exemplu, și nu a fost selectat pentru a legitima prin criticismul său evoluția „necesară“ spre comunism, faptul se datorează accidentului istoric al exilului. Într-un alt context am fi asistat, cel puțin în anii relansării naționalismului cultural, la o lectură „critică“ în registrul ideologic a operei sale antebelice. Exemplul atâtor autori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Roberto, Le forme del tempo. Saggio su Italo Calvino, Edizioni Angelo Guerini & Associati, Milano 1995. 61. Deidier, Roberto, La poesia. Lettura e comprensione, Armando Editore, Roma, 1998. 62. De Man, Paul, Blindness and Insight. Essays in the Rhetoric of Contemporary Criticism, Oxford Univ.Press, 1971. 63. Derrida, Jacques, Spectrele lui Marx. Starea datoriei, travaliul doliului și noua Internațională, trad. de Bogdan Ghiu și Mihaela Cosma Editura Polirom, Iași, 1999. 64. Di Gesù, Matteo, Palinsesti del moderno. Canoni, generi, forme nella postmodernità
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Florence, Nicolai Rubinstein (ed.), Northwestern University Press, Evanston, 1968, pp. 70-108. ---, The Italian City-Republics, McGraw-Hill, New York, 1969, pp. 66-73. Wilder, Elizabeth, The Unfinished Monument by Andrea del Verrocchio to the cardinal Niccolò Forteguerri at Pistoia, Studies în the History and Criticism of Sculpture, nr. 7, Northampton, Mass., 1932. Zorzi, Andrea, "Aspetti e problemi dell'amministrazione della giustizia penale nella Repubblica fiorentina", în Archivio storico italiano, 145 (1987). ---, "I fiorentini e gli uffici pubblici nel primo Quattrocento: concorrenza, abusi, illegalità", în Quaderni
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ideii unui cosmos în care mijlocul pământului era centrul absolut și sfera cerească exterioară era limită absolută; rezultatul a fost conceptul de infinit, un infinit prefigurat nu numai prin Dumnezeu, dar de fapt întruchipat în realitatea empirica". Perspectiva liniară ... infinitate. Criticism istoric ... eternitate? Dovadă că eternalismului filosofic i-ar putea fi "conferit" un rol în revoluția renascentista a gândirii istorice nu va fi probabil găsită vreodată. Eternalismul a fost o doctrină eretica care trebuie tratată cu prudență, în special atunci când intră
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scurtat la "Mario" dintr-o eroare de tipar. Mariano este înregistrat ca fiind decedat la 10 noiembrie 1489 în Elizabeth Wilder, The Unfinished Monument by Andrea del Verrocchio to the cardinal Niccolò Forteguerri at Pistoia. Studies în the History and Criticism of Sculpture, nr. 7, Northampton, Mass., 1932, p. 85. 5 Piero Vettori și Giovan Battista Ridolfi au sosit în calitatea lor de comisari în aprilie 1490; Francesco Vettori, "Vită di Piero Vettori", în idem, Scritti storici e politici, Enrico Niccolini
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nebănuite chiar și de părinți. Curiozități și dorințe ce mi-l cuprindeau, mi-l înșfăcau și-l tensionau pe fiecare de nu-l mai recunoșteai. Păreau cât mai originali și, mai ales, cât mai revendicativi. Totodată, le dădea ghes și criticismul, prin care încercau să înțeleagă viața și să o descopere repede, să o ordoneze după părerea lor, dar fără a o cunoaște îndestul. Și pe tărâmurile acelea existau tot felul de pericole văzute și nevăzute, știute și neștiute de ei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
1913; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1920; Lovinescu, Ist.civ.rom., I-III, 80-119; II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Ralea, Scrieri, II, 376-379; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., I, 80-119, II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Mihail Dragomirescu, Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 191-192, passim; G. C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu și bibliografia problemei, București, 1937; Călinescu, Ist.lit. (1941), 585-604, Ist. lit. (1982), 661-681; Valeriu Ciobanu, Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie, București, 1946
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Hugo Weczerka, „Litteraturbericht uber die Geschichte Rumaniens (bis 1945) Veroffentlichungen 1944-1970”, Historische Zeitschrift, 1973, nr. 5, pp. 324-420; Lucian Boia, Evoluția istoriografiei române, București, 1976; Pompiliu Teodor, Evoluția g`ndirii istorice românești, Cluj-Napoca, 1970; Al. Zub, De la istoria critică la criticism, București, 1985; Idem, Istorie și istorici `n România interbelică, Iași, 1989; Șerban Papacostea, „Captive Clio: Romanian Historiography under Communist Rule”, European History Quarterly, t. 26, 1996, pp. 181-208. Există după 1990 foarte multe articole despre fenomenul colaboraționismului (vezi România liberă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Revoluției Franceze din 1789, Adunarea Național] Francez] a emis o Declarație a Drepturilor Omului și ale Cet]țeanului recunoscând dreptul la libertate și proprietate, dar ad]ugându-l și pe acela al siguranței și rezistenței împotriva asupririi. Pentru a r]spunde criticismului lui Burke la adresa Revoluției, Tom Pâine a publicat în 1791 cartea The Rights of Mân [Drepturile Omului]. Declarațiile contemporane ale drepturilor omului au fost, în mod considerabil, mult mai detaliate și mai cuprinz]toare, luând forma unor acorduri internaționale, unele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m doar asupra actului în sine al „mâinilor murdare”, dar ignor]m iminentă și capacitatea de schimbare a circumstanțelor care au făcut ca acel act s] aib] loc. Chiar aceste circumstanțe au nevoie de cele mai multe ori de evaluare moral] și criticism, iar schimb]rile care ar urma unui asemenea criticism pot elimina „necesitatea” acelor tipuri de acte de corupție. Putem deduce c] filosofii și alți teoreticieni s-au compl]cut de fapt în a atribui și accepta neutralitatea și lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar ignor]m iminentă și capacitatea de schimbare a circumstanțelor care au făcut ca acel act s] aib] loc. Chiar aceste circumstanțe au nevoie de cele mai multe ori de evaluare moral] și criticism, iar schimb]rile care ar urma unui asemenea criticism pot elimina „necesitatea” acelor tipuri de acte de corupție. Putem deduce c] filosofii și alți teoreticieni s-au compl]cut de fapt în a atribui și accepta neutralitatea și lipsa de schimbare a acestor circumstanțe care de fapt genereaz] alternativele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]