2,476 matches
-
O săptămână nu le ajungea. Treceau în galop prin grădini, de-a dreptul peste malurile abia înverzite, acoperite cu gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai oltenilor și vreo câțiva străini. Se mușcau unul pe altul și înțepeneau. A murit și al lui Gogu. Îl sângerase unul de beregată. Mergea tot cu capul în jos și nu mai mânca. După o săptămână înlemnise lângă uluci... Croitorul 1-a găsit. Avea ochii sticloși și se lungise. -Lau dus ucenicii lângă baltă. Ceata s-a risipit, iar pe dulău -lau ciugulit ciorile. I-au lăsat doar blana bogată. Din inima lui neagră mâncase o cățea. "Rudele" lui Bică-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aprindea un amnar cu iască și dădea foc. Trâmbe de fum alb, înecăcios se ridicau drept în sus, sub coroanele pomilor. Toată strada aceea pardosită cu frunze se împînzea într-o lumină în care nu se mai deslușea nimic... Gogu croitorul zăcuse două luni pe patul spitalului și, în cele din urmă, doctorii îl trimiseseră acasă, n-aveau ce-i mai face. - Barim să mor în patul meu, spunea meșterul. -Lau dus cu o trăsură. Era galben, numai pielea și osul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce-i omu, soro! Parcă ieri dădea cu acul colea. -Lam întrebat încă: "Ce mai faci, domnu Gogu?" "Bine, mi-a zis. Ce să fac?" Dar -lam văzut eu. Nu-i era bine de loc! Au mers amândouă până la casa croitorului. Mortul avea sub ochi o pată galbenă, care se întinsese pe tot obrazul. - Cum s-a tras tot sângele din el! șoptise bătrâna. Și-a înnodat șorțul, și-a îndreptat șalele și a strigat la Florica: - E țeapăn, ce mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al meu! i-a spus și s-a așezat pe plâns, s-o vadă vecina cât suferă. - Ce spui? - Da. Sărăcuța de mine, că rămân singură și pedepsită de Ă-lde-sus! S-a întors repede cu apa. Aglaia despuiase mortul. Mâinile croitorului, păroase și slabe, atârnau peste marginile patului. Muierea îl acoperi cu un țol și-i strânse izmenele aspre și cămașa. - Gata albia? întrebă. -Acu. - Da slab, fă, bărba-tău! -Slab! - Mai putea? - Ei, și dumneata... Cocoșată râse, dezvelindu-și dinții galbeni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu om să piară! - A murit, sughiță Florica. Acu, l-am spălat. N-au mai fost zile de la Ăl de-sus! Tilică a ascuțit un brici și s-a dus să-l bărbierească pe Gogu. Nu mai călcase în curtea croitorului de mult. Florica umbla repede-repede în fața lui, fără să-l privească. Nu era departe, două garduri. Aglaia chitise totul în casă. La capul mortului ardeau luminări groase, aduse de vecine. Acestea aflaseră de moartea croitorului de la femeia lui Spiridon. Frizerul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu mai călcase în curtea croitorului de mult. Florica umbla repede-repede în fața lui, fără să-l privească. Nu era departe, două garduri. Aglaia chitise totul în casă. La capul mortului ardeau luminări groase, aduse de vecine. Acestea aflaseră de moartea croitorului de la femeia lui Spiridon. Frizerul își șterse obrazul cu palma lui albă și parfumată și privi pe răposat. Gogu ședea cu mâinile pe piept, nemișcat. - Te duseși și matale, fl plânse meșterul. Te duseși, mă, nene Gogule! Ți-a fost
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unul Ghenadie, cu nevasta și cu copilul, unul Iracle, de era jandarm, și cel mic, Costel, chelner la gară. Urmau apoi Tilică și vecinii. Câte unul își ștergea lacrimile pe furiș. - Cui mă lași, bunule? Cuuuui mă laaaași? striga a croitorului. - Sărăcuța! oftau femeile după uluci. - Cui mă lași, mielușelule? Cui mă lași? Bocitoarele jeleau și ele, la spate, în gura mare: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Și când auzea Florica vaietul muierilor, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecuse pe sub dric, să nu ia sufletul mortului și să-l facă strigoi. Clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri se auzeau de departe. Au ocolit puțin, au trecut pe Grivița, în cele din urmă au ajuns la locul de veci al croitorului. Când au început să cadă bulgării, femeia răposatului a picat grămadă la pământ. Preotul se ruga pentru odihna tuturor nelegiuiților morți fără spovedanie: "...și iartă-le lor, Doamne, cele ce-au greșit și ascultă-i, că, de-au făcut strâmbătăți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
putea explica cine-i jucase festa ca să-l anunțe drept mort prin ziare. Ieșind pe uliță, o lună plină de toată frumusețea împînzea cu razele ei turburi - străvezii oriunde găsea loc prin întunerecul ulițelor. Ici bătea într-o firmă de croitor, dincolo prin fereștile închise a unui salon deșert, într-alt loc pe zidurile lungi și albe a unei curți de biserică, curat o frumusețe de lună. El se mira și de această lumină nepomenit de dulce, dar și de ușurința
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui. Altfel toată ziua-și făcea de lucru. Lega cărți, lucra roți foarte solide, zugrăvea icoane pe scânduri mici geluite, pe care le dăruia oamenilor din sat. Tot ce-i trebuia lui însuși își făcea singur. El era cusătoreasa, spălătoreasa, croitorul și ciubotarul sau propriu. Nu mai pomenim cumcă era și bucătarul său propriu, căci mânca foarte rar la masa frațîni-său. Darul ce-l bucura mai mult în lume și care-l primea de la orcine cu plăcere și recunoștință erau oalele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
000-50.000 de evrei 6. Structura socială a emigranților evrei din 1950 era: 30.000 de neîncadrați (copii, bătrâni și femei), 3.500 de comercianți, 1.500 de lucrători necalificați, 150 de profesiuni libere (medici, ingineri, contabili, 1.500 de croitori, 2.500 de meșteșugari din alte meserii, 2.000 din diverse profesiuni, 4.000 de funcționari particulari)1. În fața acestei situații, regimul comunist va Încerca la sfârșitul lui 1949 să reglementeze problema emigrării evreilor În xe "Israel"Israel printr-o
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
general al Radiodifuziunii, sau A. xe "Mendelsohn"Mendelsohn, președintele Uniunii Compozitorilor, scriitori și critici, precum universitarul Ov. S. xe "Crohmălniceanu"Crohmălniceanu, redactor-șef alpublicației Viața Românească, sau M. xe "Breazu"Breazu, redactor-șef la Contemporanul. Dar printre ei și un croitor: Iosif xe "Chișinevschi"Chișinevschi, șeful absolut al sectorului ideologic, și un cizmar: Nicolae xe "Goldbergher"Goldbergher, rector al Institutului de Științe Sociale „A.A. xe "Jdanov"Jdanov” și mai târziu eternizat ca director-adjunct al Institutului de Istorie al partidului, calitate
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
portmoneie, portfarduri, rucsacuri etc. Atelierul de croitorie Scop: dobândirea de către tineri a unei mai bune abilități manuale, dezvoltarea capacității de concentrare, coordonare și autocontrol; dezvoltarea și educarea simțurilor, precum și a gustului estetic; dobândirea abilităților de bază pentru exercitarea meseriei de croitor. Obiective: pregătirea, executarea și finalizarea diferitelor lucrări de croitorie de complexitate medie și avansată din diferite materiale, în cea mai mare parte naturale. Număr de tineri integrați în activitate: 4. Materiale folosite: materiale naturale în proporție de 70%, constând în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
deci nu-l abate de la calea lui și nu te-ngrijora. În ceea ce privește clevetirile..., diavolul are alte alea de pus la cale. Cei patru ce-au dat în mintea copiilor răspândesc tot felul de palavre cât e ziua de mare la croitor, la frizer, la spițer, așa, să se afle și ei în treabă. Nici mie nu-mi convine să plece din sat, fiindcă n-o să mai am cu cine sta de vorbă, cui să-i citesc din cărți. Voi pierde un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei însoțitori se uitau mai degrabă stânjeniți spre trotuare decât spre îngerii scorojiți de pe acoperișul dricului, încercând, parcă, să sugereze că, de fapt, n-au nicio legătură cu mortul. — E Steiner, croitorul, auzi o voce trecând pe lângă el. — Dumnezeu să-l odihnească, spuse Petrache, deși nu mai era nimeni primprejur să-l audă. Își puse șapca și porni, după ce cortegiul se depărtase binișor. Blocurile rămăseseră în urmă, străzile se îngustau. Când și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
duminica, la biserică, parcă mă ia mămăica în brațe. Așa că vezi tu, băiatu’ mamii, bucură-te că mai ai pe cineva să-ți spună așa, să stea între tine și moarte... Ia cu pâine, băiatu’ mamii, că satură... — A murit croitorul, spuse Petrache, rămânând la subiect. — Care din ei ? Avem patru în cartier. — Neamțul... Steiner... Am văzut când îl duceau la cimitir... Puțină lume... Brusc, Petrache își dădu seama că făcuse o greșeală. Imposibil s-o dreagă. — Când îți zic eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe buze. Că tare vezi tu buzele pe lumina asta chioară, bodogăni Petrache ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner, croitorul ? — Am auzit. Azi-noapte. — Și de ce s-au grăbit așa să-l îngroape ? Unde mai pui că înmormântarea a fost după căderea serii. N-am mai pomenit... Înmormântările se fac la prânz... — Nu știi... Cumătrul se aplecă spre el : L-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alelalte vorbesc fără știrea ta. Lași pagini necitite. N-avea tu grijă, spuse Șofronică, depărtându-se. Unde nu vede ochiul, aude urechea. Fandarac dădu din mână a lehamite. — Ai văzut ? zise către Petrache. E o boală și asta, ca a croitorului. Începi, brusc, să tai strâmb. Chestia e că ție ți se pare că dai drept cu foarfeca și că restul lumii s-a strâmbat. Uite, și iarna... — Ce-i cu iarna ? Întrebase cam fără curiozitate, căci, în loc să fie atent la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
creangă, nu lătra niciun câine. Pașii scârțâiau pe pietre, în așteptarea chiciurii ce avea să vie. Privi după stolurile de păsări, dar și ele se risipiseră. Pe cerul plumburiu nu se vedea nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te mai duci la femei. — Uite, până și asta. Ca s-o iau în brațe pe Aurica, a trebuit să mă sui până la cer. Dar ai avut dreptate, stelele sunt parcă mai mari și ard mai tare. Poate că știa croitorul ceva, cade cerul pe noi... Cumătrul mai ceru un rând. Șofronică veni încet printre mese, încercând să prindă frânturi de cuvinte. Fandarac îi făcu semn să se aplece și-i șopti la ureche : — Spune-le din partea mea să se ducă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înăbuși, iar apoi pentru a controla piața internă, era încheiată. Monopolul comercial al companiei a fost drastic afectat. În 1961, situația era următoarea: • piețe de produse alimentare în fiecare așezare urbană; • în aceleași centre urbane, un artizanat foarte viu (tâmplari, croitori), care a fost creat de această circulație internă a banilor; • persistența rețelei de buticuri cu mărfuri de import (stil butic de desfacere clasic), în continuare în mâna europenilor (mai ales CFHBC). Iată câteva particularități, neglijabile pentru volumul monetar pe care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pot fi introduse multe nuanțe. Putem clasa raporturile comerciale în trei categorii situate în ordine crescătoare după ostilitatea pe care o provoacă: • schimbul comercial: vânzarea de produse cumpărate de vânzător; • schimbul artizanal: vânzarea de produse fabricate de vânzătorul însuși (tâmplar, croitor); • activitatea specializată (zidărie), activitatea în sine efectuându-se în schimbul banilor. Primele două tipuri de schimb sunt, într-un fel, tolerate, în măsura în care vânzătorii se situează în afara satului (fermele izolate învecinate cu Okelataka sunt specializate în comerț, tâmplărie și fabricarea țiglelor de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
poate, este ceea ce nu se vede. Pe de o parte, bucuriile care îi sunt luate și, pe de altă parte, mijloacele de acțiune de care dispunea și care i-au fost distruse; munca unui terasier, unui tâmplar, unui fierar, unui croitor, unui diriginte de școală din satul său pe care l-ar fi încurajat și care a fost nimicită este tot ceea ce nu se vede. Se contează mult pe prosperitatea viitoare a Algeriei; fie. Dar să contăm întrucâtva și pe marasmul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să plătesc 45 de centime. Deci, mă voi priva de o haină, nu îmi voi îngrășa pământul, nu îmi voi repara casa". Iar lucrătorii ogoarelor spuneau: "Cum burghezul nostru renunță la o haină, va fi mai puțin de lucru pentru croitor; nu își îngrașă pământul, așa că va fi mai puțin de muncă pentru terasier; nu își repară casa, deci va fi mai puțin de lucru pentru tâmplar și zidar". S-a dovedit atunci că dintr-un sac de grâu nu se
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]