2,383 matches
-
Solca a fost construită de domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea, probabil pentru a-i servi acestuia ca necropolă. Așa se poate explica prezența unei încăperi a mormintelor în incinta lăcașului de cult. Această încăpere a rămas nefolosită, deoarece domnitorul ctitor a fost mazilit și a murit departe de țară, la sfârșitul celei de-a doua domnii. Soția și copiii săi nu s-au bucurat de privilegiul de a fi înmormântați în biserică, iar astfel gropnița a rămas neutilizată. În partea
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
fost un alt episcop al orașului, Sfanțul Martin din Braga, originar din Pannonia, care a reușit să convertească pe suebii, în parte politeiști, în parte creștini de riț „arian”, considerat „eretic”, la creștinismul romano-catolic. El este cel care a fost ctitorul vechii mănăstiri din Domio, în prezent obiectiv arheologic. În acea perioadă Bracară sau Braga a găzduit și câteva concilii de seamă ale bisericii catolice. În secolul al VI -lea aici s-au ținut două sinoduri cu prilejul cărora vizigoții au
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
fost de la început ”persona non grata”, toată bibliografia lui a fost blocată. Chiar din 1945, în timpul detenției - fără judecată - în lagărul de deținuți politici de la Caracal - a fost primul profesor ”epurat” și pensionat forțat din Universitatea clujeană, al cărei principal ctitor a fost în 1919. La Caracal, a fost deținut timp de 222 de zile. A fost arestat din nou la 10 decembrie 1956 și condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru că „a întreprins acțiuni împotriva regimului democrat popular al RPR
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
Sfinților și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, cu osteneala preotului I.Serafimescu, cu contribuția enoriașilor acestui sat și cu ajutorul altor donatori. În anul 1894, cu blagoslovenia P.S.Episcop de Argeș D.D.Gherasim Piteșteanul, prin stăruința preotului Serafimescu, a ctitorilor și a epitropilor parohiei, s-a pictat acest sfânt lăcaș și s-a sfințit în același an”". Biserica a fost reparată și consolidată în anul 1986 și repictată în anul 1989 de pictorul Gheorghe Negru din Retevoiești. A fost sfințită
Biserica de lemn din Vărzăroaia () [Corola-website/Science/330186_a_331515]
-
atunci ai moșiei, soții Dumitru I. și Polixenia Athanasiu o refac aproape din temelie. Lucrările de reparație se termină în luna iunie a anului 1903 când pun noua pisanie, lângă cea veche, pentru a aminti posterității de acest lucru. Noii ctitori refac trei ani mai târziu și pictura interioară, de bună seamă afumată. Clădirea este afectată puternic de cutremurul din 1940 necesitând noi refaceri, atât la structură cât și la pictura interioară. Aceste noi lucrări sunt executate în anul 1945 sub
Biserica Sfânta Treime din Brătia () [Corola-website/Science/308791_a_310120]
-
Domnului, ctitorita de cneazul Bâlea și soția sa, jupanița Vită, la sfârșitul secolului al XIV-lea. De plan longitudinal, cu turn-clopotniță pe vest, biserica conserva pe pereții pronaosului importante fragmente de pictură murala din epoca fundației (tabloul votiv cu familia ctitorului, scene biblice, sfinți militari etc.), operă unui maestru român de școală locală. Este construită într-un stil de sinteză, rezultând din îmbinarea unor elemente de tradiție bizantina și gotica, filtrate printr-o viziune populară. Există resturi din "Judecată de Apoi
Crișcior, Hunedoara () [Corola-website/Science/300545_a_301874]
-
Adormirea Maicii Domnului“, asemănătoare tipologic bisericii episcopale din Curtea de Argeș, precum și grandiosul palat domnesc, edificat în spiritul baroc, specific civilizației occidentale europene a acelor vremuri. Sub aspect arhitectonic, ansamblul de la Cotroceni cunoaște câteva momente de referință: primul este legat de numele ctitorului Șerban Cantacuzino (1678-1688); al doilea datează din perioada domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853,1854-1856) care, în 1852, îl reface și modernizează redecorând palatul domnesc, care a devenit reședința să de vară. Totodată, pentru a înlesni legătură cu Capitala, domnitorul
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
deasupra pietrei pe care, după tradiție, Isus ar fi înfăptuit miracolul, iar deasupra altarului atârnă un lampadar, mare și simplu, din metal. În biserica sunt numai două icoane. În stânga - Madona si copilul, iar în spatele ei se află portretul lui Martyrios, ctitorul celei de-a doua biserici. În dreapta se vede portretul lui Isus, iar in spatele lui, imaginea Comitelui Iosif din Tiberiada, care ,se crede, că a donat pentru zidirea prime biserici. În partea din față a bisericii a fost reconstituit atrium
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
denumirea de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă la construirea în secolul al XVIII-lea a turnului clopotniță de deasupra pridvorului. Mențiunea clară a ctitorului este făcută în două pomelnice ale bisericii. Cel mai vechi dintre ele datează din perioada imediat următoare construirii lăcașului de cult, fiind pictat în altar cu slove roșii; acest polenic este astăzi grav deteriorat și imposibil de descifrat. O fotografie
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
nevoie de o carte aparte. Toți ei în ani diferiți și-au pus aportul nu doar în dezvoltarea combinatului, dar și în evoluția vinificației moldovenești. Discipolii și adepții lor activează în continuare în cadrul combinatului. Ceea ce înseamnă că istoria Cricova continuă. Ctitorul Cricovei - Ungureanu Petru Combinatul Cricova este situate într-un loc unic, în regiunea de centru a Republicii Moldova. Aici, în vecinătatea celor mai impunătoare atracții naturale și istorice ale țării - rezervația naturală ”Codrii”, complexul arheologic Orheiul Vechi - la latitudinea 44 se
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
și un turn-clopotniță, precedat de un pridvor deschis din lemn. Turnul, prevăzut cu un portal gotic, în arc frânt cu acoladă, comunică cu nava, la nivelul primului său etaj, prin două ferestre, spațiul format substituindu-se astfel unei tribune, rezervată ctitorului și familiei sale. Aspectul actual l-a primit în urma renovărilor din anii 1869-1870 și 1927-1928; alte reparații s-au desfășurat în anii 1922, 1968 și 1990. Planimetria originară a bisericii nu a suferit mari modificări, fapt dovedit de reprezentarea machetei
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
reparații s-au desfășurat în anii 1922, 1968 și 1990. Planimetria originară a bisericii nu a suferit mari modificări, fapt dovedit de reprezentarea machetei acesteia în tabloul votiv; o stampă din 1868, executată înaintea restaurării menționate, confirmă aceeași realitate. Numele ctitorilor au fost transmise de textul pisaniei care însoțește tabloul votiv de pe peretele sudic al navei: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt...jupânul Vratislav și cu jupânița Stana și cu fiul...și cu fratele său jupânul
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
cu fetele Ana și Ioanca au construit-o în 1404” (pe peretele sudic) și „S-a construit sub păstorirea papei Grigore și a lui Anastasie, 1404” (pe peretele nordic). Același cercetător aducea și o serie de precizări privitoare la familia ctitorilor acestui lăcaș de închinăciune. Astfel, un prim strămoș, Neacșa Teodor, obținea în 1369, confirmarea luării în posesie a satului Ribița. În anul 1404, un fiu al său Vladislav, pierdea, printr-o hotărâre a regelui Sigismund de Luxemburg, satele Mesteacăn de
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
siluetele unor sfinți episcopi (astăzi ilizibile) și diaconi, precum și de reprezentarea unui „Iisus euharistic”; tâmpla dezvăluie privirii o scenă tipică iconografiei bizantine „Mandylionul”, încadrat de alte două scene reprezentative: „Buna Vestire” și „Nașterea Domnului”. Nava este păstrătoarea minunatei frize a ctitorilor. Tabloul votiv de pe peretele sudic, în care donatorii, frații Vladislav și Miclăuș, prezintă Sfântului Ierarh Nicolae, macheta bisericii, se particularizează nu doar prin sensul monumental al viziunii, ci și prin redarea realistă a detaliilor costumației vremii. În continuare sunt redate
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
județul Botoșani, este ridicată anul 1802 și poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Se integrează într-un ansamblu valoros, în care se remarcă o poartă cu clopotniță deasupra, ziduri laterale cu statui din piatră și un monument funerar în amintirea familiei ctitorilor. Poarta-clopotniță împreună cu zidurile laterale amintesc de intrările în mănăstirile fortificate moldovene. Statuile așezate pe coronamentul zidului de incintă reprezintă pe Iisus între cei doisprezece apostoli, în mărime naturală, și sunt unice în România. Întregul ansamblu se află pe noua listă
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
de marmoră scrise. Pe cea din stânga se poate citi: "„Alecu Curt decedat în anul 1889, în luna iunie, binefăcătorul și stăpânitorului acestor locuri ... recunoscătoare: Didina și Eugenia”". Biserica a fost în timp înzestrată cu odoarele necesare de aceeași familie de ctitori. Pe o icoană se poate citi: "„Această sfântă icoană s-a făcut de robii lui Dumnezeu Alexandru, Anica și fiul lor George, familia Curt, anul 1854 martie 11 zile”". Biserica se află situată în câmp, între Hilișeu-Horia și Hilișeu-Crișan, la
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
iar ușa de la intrare este lucrată cu barda. În pridvor, pe ușorii ușii de intrare în pronaos, se văd cinci rozete ornamentale. Tot în pridvor se văd „doi balauri” frumos sculptați. În pronaos, în partea de miazănoapte, se află mormântul ctitorului. Pronaosul este despărțit de naos printr-o serie de stâlpi de stejar. Naosul este dreptunghiular, boltit, iar ferestrele laterale sunt plasate între streșinile exterioare, la o înălțime de peste 3 m. Pereții sunt tencuiți și văruiți în interior. Altarul este despărțit
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
deja la 1519. Dintr-un document emis la 1487 de cancelaria lui Vlad Călugărul, aflăm pe Danciu și Oprea ca fiind doi mari proprietari ce-și întindeau moșiile de o parte și de alta a pârâului Strâmba, fiind considerați și ctitori, ai Schitului. Deasupra intrării în pronaos se află o inscripție, scrisă la 25 august 1793, care lasă să se înțeleagă că fondator al mănăstirii la data de 1519 ar fi Stoichiță Râioșeanu și nepotul său Miloși, dar istoricul Alexandru Ștefulescu
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
Baltă de Munte, Cotești, Isvarna, Gureni, Baltă, Strâmba, Izvoare, Smelești, Grăguești, Marbani, Lipea, Fărcășești, Căpăceni, Șerbești, Groși, Peștișani - cu livezile, grădinile, pădurile și iazurile cu morile și pivele lor. La 8 noiembrie 1724 are loc un incediu care mistuie casă ctitorului, chiliile, pivniță și hambarele. Urmează o perioadă de declin a mănăstirii când la 10 iunie 1731 conform Extractului privilegiilor, donațiilor și confirmațiunilor mănăstirilor din Oltenia scris de episcopul Inocențiu, mănăstirea mai posedă din cele 19 sate numai Strâmba, Izvoarele, Murgești
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
parohiei din Stoboru și tradițiile locale care indică începuturile bisericii de lemn într-o mănăstire din hotarul satului Stoboru. Documentul este o scrisoare scrisă în română cu caractere chirilice adresată împăratului Iosif al II-lea în anul 1787 de către chiar ctitorul ei. Ctitorul a fost meșterul și zugravul de biserici Urs Broină, locuitor iobag în Stoboru. Urs Broină s-a adresat împăratului cu nădejdia de a salva mănăstirea ridicată în anii din urmă. Acésta m'aș plânge și m'aș jelui
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
Stoboru și tradițiile locale care indică începuturile bisericii de lemn într-o mănăstire din hotarul satului Stoboru. Documentul este o scrisoare scrisă în română cu caractere chirilice adresată împăratului Iosif al II-lea în anul 1787 de către chiar ctitorul ei. Ctitorul a fost meșterul și zugravul de biserici Urs Broină, locuitor iobag în Stoboru. Urs Broină s-a adresat împăratului cu nădejdia de a salva mănăstirea ridicată în anii din urmă. Acésta m'aș plânge și m'aș jelui înaintea Împěrății
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
aducĕnd óameni și sate spre stricare Mănăstirii”". După rugămințile sale de a primi un răgaz mai lung, în care să ceară împăratului păstrarea mănăstirii, "„aceștia se aprinsĕră de mâniă și [în]dată mĕ legară și mănăstire o stricară.”" În încheiere, ctitorul a cerut fie revenirea asupra deciziei de desființare a mănăstirii fie recuperarea celor 500 de florini investiți în defrișarea locului și ridicarea bisericii. Scrisoarea nu a ajuns la destinatar, fiind oprită de guvernul de la Sibiu pe motivul că legea nu
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
a hotărât să construiască biserică din temelii. Documentele istorice unanim recunoscute afirmă că mănăstirea a fost ctitorita de căpitanul Adam la mijlocul secolului al XVII-lea și sfințită la 14 octombrie 1652. La 1685, Mitropolitul Sava și mării boieri confirmă dorința ctitorilor și a egumenului Leontie că mănăstirea să fie închinata Muntelui Sinai. Mai tarziu, la 5 iulie 1759, egumenul Iorest Movila scrie domnitorului Teodor Calimach că, după ample lucrări de refacere, hotărăște să închine această mănăstire Mitropoliei de la Iași, deoarece părinții
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
a inițiat construcția monumentalei Catedralei mitropolitane de la Iași, care, mai târziu, avea să fie refăcută de unul dintre urmașii săi, Iosif Naniescu. Numeroase mănăstiri și schituri din Moldova, între care Neamț, Agapia, Miclăușeni, Durău, Sihăstria sau Slatina, îl consideră mare ctitor. De la avem o sumă de traduceri de cărți, unele tipărite, altele manuscrise. Acestea sunt cărți dogmatice, cărți necesare serviciului bisericesc și lucrări de istorie bisericească.
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
cele mai vechi așezăminte monahale din țara noastră. Începuturile ei, nefiind fixate în documentele vremii, s-au pierdut odată cu trecerea timpului. Pisania bisericii, probabil de lemn, nepăstrându-se, am fost privați de un important izvor, menit să stabilească începuturile și ctitorii sfântului așezământ. Unele documente îl atestă drept ctitor pe Mihai Viteazul, care a și înzestrat-o cu donații, degradările survenite după anul 1628 determinând o nouă și substanțială refacere în timpul lui Matei Basarab. Astfel, reclădirea mânăstirii îi este atribuită marelui
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]