3,251 matches
-
William Shakespeare (trad. adapt.) Cu câtă grijă am plecat la drum, mi-am ferecat puținul în cușcă bine sigilata, și-n mâinile-mi prea sigure acum păstrat-am a mea inima curată. Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești, cu gheara sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă
SONET 48 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381352_a_382681]
-
When I shall see thee frown on my defects;... XIII. SONET 48, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. William Shakespeare (trad. adapt.) Cu câtă grijă am plecat la drum, mi-am ferecat puținul în cușca bine sigilată, și-n mâinile-mi prea sigure acum păstrat-am a mea inimă curată. Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești, cu gheara sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
truest bars to thrust, That to my use it might unusèd stay From hands of falsehood, in sure wards of trust. Citește mai mult William Shakespeare(trad. adapt.) Cu câtă grijă am plecat la drum,mi-am ferecat puținul în cușca bine sigilată,și-n mâinile-mi prea sigure acumpăstrat-am a mea inimă curată.Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești,cu gheara sorții ai rupt orice lacăt,și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești,inima-mi simplă, tu, mi-
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Nourii negri se ascund în seară Iar viitorul ne-a devenit trecutul Miresmelor din noaptea cea de vară, Gerul cel alb, mă ține strâns în gheare, Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă, Fetiță cu chibrituri visătoare Sunt, refugiată în străină cușcă, Căldura unor gratii peste chipuri, Răspuns al întrebării “cum se poate?” Să am o sumedenie de chibrituri, Timp să nu am să le aprind pe toate, Se luptă stanga mea cu dreapta-mi parte, Cea fără inimă, cu inima bună
DEȘI DACĂ POATE... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374339_a_375668]
-
să se fi copt în cuptorul în care Tu, zi de zi, clipă de clipă ni Te dărui unei repetate crucificări la fiecare răscruce a vieții noastre mărunte alerg pe un câmp închipuindu-mi libertatea ca pe un zgomot al cuștilor prinse într-un lanț al codului uman pe care încercăm cu minciuni să-l rupem să ne detașăm nu cred în detașare cu cât o visăm cu atât zalele își cresc numărul prinzându-ne libertatea de a fi ceea ce am
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
absurde numai cu iubirea înaltului pentru sămânța în care încă putrezesc așteptând tăcând bucurându-mi moartea cu încă un fragment din răsăritul soarelui fertilă sămânță a neîncrederii mori apoi lasă esența încrederii să renască și lasă-mi dorul închis în cușca de argint pe care pasărea fără asemănare o împodobește în fiecare început de septembrie cu o floare de crin Anne Marie Bejliu, 16 august 2015 Referință Bibliografică: fertilă sămânță / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690, Anul
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului fug cu disperare printre băltoacele momentului. arde ceva în depărtare și totuși atât de aproape, încât simt cum în mine totul se prelinge neîncetat către ușa tuturor cuștilor în care m-am închis cu propria gândire. pe fiecare stâlp există o scânteie care, ori va înălța, ori va ucide semeni, când ei vor lăsa în brațele banalului sfera de lumină din care și în care, sinele lor dezvoltă
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
pus pe jar toată liniștea netulburată atâta vreme. Abandonă cartea și fugi în baie. Trebuia să facă un duș ca apa rece ce-i va biciui corpul, să-i alunge gândurile neliniștitoare. Se plimba prin cameră ca un leu în cușcă. Trebuia să pună capăt pentru totdeauna acestei stări. Dacă se va întâmpla ca și cu cel din Brașov, pretendentul la inima sa care aflând de nivelul său de pregătire a fugit de-i sfârâiau călcâiele? Aurel va proceda la fel
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
de azi, în partea aceasta de livadă este interzisă muzica. Sunteți pe proprietatea privată a melcilor, iar cine va îndrăzni să o încalce, va fi pedepsit de îndată. Abia atunci văzură gâzele broscoiul cel bătrân și râios care sărea în cușca de nuiele din spatele lui Limax. Se auzi un murmur de groază, urmat îndată de vălmășeala stârnită de gâzele puse pe fugă. Așadar, Limax ocupase împreună cu amicii săi toată livada. Din acea zi, nici o gâză nu mai avu pace. Albinuțele culegeau
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
trebuie talent. Nu există poeți mici. Nu există otravă nefolositoare.. Nu orice bâzâie , face miere. Ruinele au și ele valoarea lor. Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei. Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești. Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert o viață. Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului. Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasă realizare științifică, restul nu contează. Soarele
SCURT, CONCIS ȘI MULT PROFUND de BORIS MEHR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374872_a_376201]
-
Privește, domnișoară, cum construiesc soldații un pod de bărci legate pe fluviul dintre noi și ne întind bucata de pîine evadații din închisoarea clipei ce-apasă pe-amîndoi! Prin vene-mi curge seva podgoriilor apuse, cînd mă zbăteam ca leul în cușca unui vis și salahorii pîclei se zguduiau de tuse, cărînd în lăzi de zestre nămolul din abis. Cum să-mi îndrept aripa cea frîntă și murdară cînd plouă-acid pe timpul rămas ca un șantier înpustiit, pe care doar ciorile coboară în
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
decât cei cu cinci, șapte sau nouă capete, reușiseră să se strecoare afară din castelele cuprinse de flăcări. Scăpase de pârjol și soția Zmeului-Zmeilor, care încercase zadarnic să-și ajute soțul să iasă de sub grinzile căzute peste el ca o cușcă de foc. Plecase înfuriată împreună cu ceilalți zmei, hotărâtă să își crească feciorul încă nenăscut în așa fel încât acesta să își răzbune tatăl. Când îi veni zmeoaicei sorocul să nască, mult se minunară ceilalți zmei să vadă că feciorul Zmeului-Zmeilor
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului cele mai crâncene lupte în cele mai neînsemnate locuri mangrove înghitând gânduri întâlnești iubirea când te aștepți mai puțin au fost eliberate pe ape ratele negre închise în cuști metalice păunite albe îți place să-i faci poze pe pietre ce crezi că nu vor fi vreodată strămutate precum sculpturile în muzee în barca zâmbetul ademenire circe de vise inscripții de iubire pe poduri prescripții de amintiri soarele azi
VULPEA DEŞERTULUI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371851_a_373180]
-
șefii triburilor babuine cu mai-marii ierarhiilor umane, dar și cum supersexul a devenit una din principalele probleme ale supermaimuței urbane. Distanța dintre animalele de la zoo și oamenii din orașe nu este la fel de mare cum ar părea la prima vedere. În cuști sau în junglele de beton, maimuța (mai mult sau mai puțin goală), se vede nevoită să se adapteze noilor reguli de conviețuire. Zoologul Desmond Morris observă că în schimbul hranei, siguranței și îngrijirilor medicale, atât animalele de la zoo, cât și locuitorii
“VIAŢA ON-LINE” DE MARIAN MALCIU, CURENTUL ELECTRIC ŞI ”ZOOMENIREA” DE DESMOND MORRIS / AUTOR PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371867_a_373196]
-
sentimentul de izolare și plictiseală, venite la pachet cu o radicală transformare a relațiilor sociale. La fel ca primatele, oamenii lumii civilizate nu cunosc stresul și violența decât din spatele gratiilor mai mult sau mai puțin vizibile. Animalul închis într-o cușcă, la grădina zoologică, prezintă toate aceste anormalități pe care le cunoaștem așa de bine de la semenii noștri umani. Concluzia este că orașul nu este nici pe departe o junglă de beton, ci este o grădină zoologică umană. Nu trebuie să
“VIAŢA ON-LINE” DE MARIAN MALCIU, CURENTUL ELECTRIC ŞI ”ZOOMENIREA” DE DESMOND MORRIS / AUTOR PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371867_a_373196]
-
Sărmana noastră pace? Românii mor de foame În propria lor țară, Nici nu se nasc copiii, Că și încep să moară. E-o maladie gravă, În fiecare casă Mormântul ne atrage Și steaua ne apasă, Aici, e-un fel de cușcă, Făcută din zăbrele, Adolescenții-nvață Să mintă și să-nșele. Bătrânii-și poartă vârsta Prin zile nisipoase, Dar cea mai grea povară Li-s propriile oase. N-au bani de-o biată pâine, În piețele corupte, Nu-i mai ascultă
CE AVEŢI CU ACEASTĂ ŢARĂ? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345008_a_346337]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > ȚUICA LU' PĂSĂRILĂ Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului - Al dracu’ Păsărilă!... Al dracu’ Păsărilă!... nu mai contenește Petre Clăpăugea să exclame înciudat, învârtindu-se ca leul în cușcă, prin curtea propriei gospodării. Luă lopata ce sta sprijinită de zidul casei și-o mută, fără nici un motiv, în colțul format de gardul ce împrejmuiește curtea păsărilor și magazia de deasupra beciului. Mai înjură de câteva ori cu năduf, apoi
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
o prietenie care-i dintotdeauna. Anul acesta, Maximilian va întreba în zadar de domnul Tibor Vargas, patronul Circului, care îi dădea voie să meargă cu trenul electric, ori să viziteze cu Armando tot manejul circului, să vadă animalele închise în cuști, să dea iarbă la cămile, să călărească poneii... Domnul Tibor Vargas e numai o amintire, plecat în dorul de univers, dăruit timpului etern de sub bolta circului, în aula nemuririi corifeilor lui. Distinsa lui soție, Otilia, îi duce mai departe sarcinile
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
nu-i rău, e doar isteț, Nu-i un câine nătăfleț; Eu vorbesc cu el întruna, El își adoră stăpâna. Oameni răi, cu mult păcat, L-au bârfit neancetat: Că e rău ,si mai și musca. Oameni ce merita-n cușcă! Neavând minte nițel, Se războiesc cu-n cățel; N-au cultură, nici decentă, Nici nu merită clementa. 25. 03. 2012 Referință Bibliografica: BODYGUARDUL MEU , TIGRUT / Sofia Raduinea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1199, Anul IV, 13 aprilie 2014. Drepturi
BODYGUARDUL MEU , TIGRUT de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347813_a_349142]
-
mai mult Nu-ntr-un cuvântStau euNu într-un numărSecretu-minu-i ascunsîn litere sau cifrenumaiconținutN-are delocde-a facecu limbajulcu sănătateasau noroculcu milacu credințasau cu jocul... XXVII. LIBERTATE?, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013. am făcut praf cușca de fier sunt liberă-n sfârșit de-aș fi simțit mai de demult chemarea de dincolo de gratii în cele patru zări văzduhul s-ar fi încins de-atâta soare și-atâtea căi mi s-ar fi arătat spre-un munte
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
pe jar toată liniștea netulburată atâta vreme. Abandonă cartea și fugi în baie. Trebuia să facă un duș neapărat, ca apa rece ce-i va biciui corpul, să-i alunge gândurile neliniștitoare. Se plimba prin cameră ca un leu în cușcă. Trebuia să pună capăt pentru totdeauna acestei stări. Dacă se va întâmpla ca și cu cel din Brașov, pretendentul la inima sa, care aflând adevărul ce nu și l-a ascuns niciodată, a fugit de-i sfârâiau călcâiele? Emilian va
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
uita te rog, mereu, Să caști gura, cum fac eu. Are priză la mulțime. Drept răsplată, după toate, Dacă ți-ai făcut programul, O să-l repetăm tot anul, În spectacole, departe. Și în plus, vei sta, vezi bine, Într-o cușcă trei pe patru, Cu condiții lux, băiatu’ Și cu apă care vine Din furtun, direct pe spate, Să te spele-n miez de noapte. Ei, ce zici, ți-ar plăcea parcă Să te pui în locul meu, Să plesnesc din bici
LEUL ŞI DRESORUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348749_a_350078]
-
dorul să mi-l lași, dormind, pe coviltire. Nici n-o să plâng și nu voi scormoni cenușa, Doar știi că, pentru tine, ades uitam că-s eu; Te du în legea ta și nu închide ușa, Căci voi muri în cușcă, degrabă, ca un leu. În palme-o să-ți iau urma, mirosind parfumul, Și în genunchi voi cade, când trenul s-o urni; Știu că de-atunci, în viață, altu-ți va fi drumul, Iar gândurile mele, furtună vor stârni. Nici
NICI BINE N-AI PLECAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348764_a_350093]
-
Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Timid pe ramuri de gând Închide ochii și învață să privești. Sunt eu - cel cuibărit sub pleoapa ta. Privirea ta e cheia care mă închide în cușca inimii tale. Mă așez timid pe ramura unui gând al tău, și mă rog să nu mă trimiți afară, unde viscolul gândurilor deschide cremenea și-nlăcrimează ochii sclipitori ai astrelor. Sunt infractorul ascuns în pupila ta unde mă simt acoperit
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
lasă iernile să intre, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte 05-02-12 Timid pe ramuri de gând Închide ochii și învață să privești. Sunt eu cel cuibărit sub pleoapa ta. Privirea ta e cheia care mă închide în cușca inimii tale. Mă așez timid pe ramura unui gând al tău, și mă rog să nu mă trimiți afară, unde viscolul gândurilor deschide cremenea și-nlăcrimează ochii sclipitori ai astrelor. Sunt infractorul ascuns în pupila ta unde mă simt acoperit
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]