1,109 matches
-
informațiile unor localnici, locul unde au fost înhumați Che și camarazii săi a fost reperat și în iunie 1997 la Vallegrande resturile combatanților, prin-tre care și cele ale lui Che, au fost deshumate, transportate la Havana cu un avion militar cubanez și primite cu onoruri militare. În "Plaza de la Revolucion" s-a organizat o nouă ceremonie, ulterior "caravana mortuară" trecând prin toate provinciile unde a luptat Che în anii Revoluției și încheindu-și drumul la Santa Clara, oraș eliberat de trupele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
descurajarea guerille-lor" și raportul din 12 octombrie 1967 al lui Thomas Hughes, specialistul pentru America Latină din Departamentul de Stat, adresat secretarului de stat Dean Rusk, ce menționa: "prin moartea lui Che Guevara a dispărut cel mai important tactician al revoluției cubaneze"! La data decesului Che avea 39 de ani, soția sa Aleida, 33 de ani și cei patru copii, Aleidita, Camilo,Celia și Ernesto erau în vârsta de 7, 5, 4 și 2 ani. E greu să-ți imaginezi un personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pescuitul de somon... și dacă e vorba de pescuit... pot spune că principalul motiv de a trăi în Cuba este "El Gran Rio Azul" Marele râu albastru!". De menționat în acest context și răspunsul dat în 1940 de Hemingway artistului cubanez Samuel Feijao: "Caut solidaritate. Pentru asta vin în Cuba". La exclamația lui Feijao "dar aici viața e teribilă", Hemingway a continuat "da, dar în țara mea e și mai rău. Cel puțin aici iți mai zâmbește cineva. Ăsta-i adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de 100 de pesoși (cca. 100 dolari) lunar, prea scumpă. Plecat la pescuit, Hemingway a găsit la întoarcere casa renovată și zugrăvită. Ce-i curios că Martha, frumoasă, independentă, sportivă, își petrecea mai mult timpul la reședințele milionarilor americani și cubanezi de pe Quinta Avenida, Miramar sau Siboney decât la "Finca". "Prima locatară", Martha, avea să-l părăsească pe Hemingway în octombrie 1943, locul fiindu-i luat de Mary Welsh, cu care s-a căsătorit la 4 martie 1946 și care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din călătoriile sale prin Europa, Asia, Africa, America de Nord și de Sud. Era situată în împrejurimile Havanei, în mica localitate San Francisco de Paula, așezare apărută pe la 1774. "Finca", în suprafață de 43.345 metri pătrați peste 4 hectare de " pământ cubanez" a fost din aprilie 1939 închiriată de Hemingway, pentru 100 pesoși lunar, devenind proprietatea sa la 28 decembrie 1940. Prețul de cumpărare a fost de 18500 pesoși (pesosul fiind, la acea vreme, echivalent cu dolarul), banii provenind din drepturile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
150 de pesoși pe lun un salariu "de ministru", iar de animalele fermei Pedro Buscaron... Mary adusese din SUA tot felul de semințe de legume și de flori și butași de trandafiri. Trandafirii "americani" nu s-au adaptat la solul cubanez, fiind înlocuiți cu specii locale. "Recolta" se consuma la Finca, era păstrată la congelator și o bună parte era distribuită personalului și vecinilor din San Francisco de Paula. Pentru asigurarea apei necesare stropitului, s-au forat puțuri de 100 metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
care-i asigurau fondurile necesare pentru călătorii. Gestiunea lunară a Fincăi se ridica la 4000 de pesoși, la care se adăugau cheltuielile pentru întreținerea yachtului Pilar și conturile apreciabile de la barul Floridita. Soții Hemingway țineau "casa deschisă" pentru prietenii lor cubanezi, americani, europeni și au trecut pe aici nume de primă mărime ale cinematografiei, artei, literelor, sportului și vieții politice: Spencer Tracy și Katherine Hepburn, Marlene Dietrich și Ava Gartner, toreadorii Dominguin și Ordonez, boxerul Rocky Marciano, Jean Paul Sartre, Anastas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
marile "aguja", ce are loc în Cuba. Dexteritatea sa este atât de perfectă că poate agața capul unui "dorado" din orice poziție. De la 12 ani, când a ieșit la pescuit cu tatăl său pentru prima oară, studiază obiceiurile "agujei"! Arhipelagul cubanez, cu coastele scăldate de Oceanul Atlantic și Marea Caraibilor, cu peste 1500 de "cayos" și insule, 168 lagune, 290 râuri și 100 lacuri, este un loc ideal pentru pescuit. Hemingway pasionat de "safari" în Africa, s-a lăsat ușor prins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1954 printre aceștia s-a numărat și Charles Ritz, patronul renumitului Hotel Ritz din Paris, căruia Grego-rine i-a pregătit un meniu formidabil, ceea ce l-a făcut pe ilustrul francez să-i propună angajarea sa la Ritz, refuzată de pescarul cubanez! Gregorine și Gutierrez i-au fost excelenți profesori și prieteni lui Hemingway și probabil ambii i-au servit în creionarea bătrânului pescar Santiago din renumita-i operă. Modest Gregorine avea să declare după decesul lui Hemingway, că de fapt a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
reținut ca în dosarul "Hemingway" confecționat de FBI pentru perioada 8 octombrie 1942 13 ianuarie 1974 (deși Hemingway murise în 1961), cele 126 pagini conțin informații consacrate atât activității "antifasciste" a lui Hemingway, cât și sprijinului acordat de el revoluționarilor cubanezi. Pilar era ancorat la Cojimar, mic sat pescăresc în apropiere de Havana, unde locuia și Gregorine. În noiembrie 2008, abia sosit la Havana am făcut o escapadă la Cojimar pentru a cunoaște locul unde s-a născut "Bătrânul și marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o "langusta enchilada", un Diaquiri salvaje în cinstea lui Papa și un cocktail "Fuentes" în cinstea lui Gregorine! Incursiunea "prin tunelul timpului" împreună cu doamna mea, avea să ne coste 50 de dolari, salariul mediu pe jumătate de an al unui cubanez, dar a meritat. Tot pe malul apei, la câteva zeci de metri de "La Terraza", la un mic pavilion, ne-am plecat în față bustului lui Hemingway. După moartea acestuia prietenii pescari din Cojimar au hotărât să-i dedice un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1960, încheiată la 15 mai, a participat un "pescar de elită" Fidel Castro, care a și câștigat concursul, se spune "pe bune"! Cei doi s-au cunoscut cu această ocazie, Fidel declarând într-un interviu acordat la 13 mai televiziunii cubaneze: "voi participa pentru că am fost invitat de Hemingway, ceea ce mă onorează. Până acum la pescuit am avut noroc, peștii au venit la mine, au venit singuri. Acum ceea ce poate ști toată lumea, este că daca voi câștiga, câștig cinstit, dacă pierd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și bucurii de moment și satisfacții literare, "Bătrânul și marea" fiind încununat în 1953 cu premiul "Pulitzer" și contribuind substanțial la acordarea în 1954 a Premiului Nobel pentru literatură. A fost scris în Cuba, la Finca, bătrânul pescar Santiago este cubanez, iar monstrul cu care s-a luptat a fost pescuit în apele cubaneze. Considerată a doua mare operă consacrată mării și oamenilor ei după "Moby Dick", a lui Herman Melville, cartea are un "story" interesant: în scrierile lui Hemingway și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1953 cu premiul "Pulitzer" și contribuind substanțial la acordarea în 1954 a Premiului Nobel pentru literatură. A fost scris în Cuba, la Finca, bătrânul pescar Santiago este cubanez, iar monstrul cu care s-a luptat a fost pescuit în apele cubaneze. Considerată a doua mare operă consacrată mării și oamenilor ei după "Moby Dick", a lui Herman Melville, cartea are un "story" interesant: în scrierile lui Hemingway și poveștile pescarilor din Cojimar, prietenii lui Papa, "bătrânul" a existat, ca și pestele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Bătrânului" și în revista sa. I-a propus un onorariu de 5000 pesoși, propunere acceptată de Hemingway cu condiția ca din cei 5000 de pesoși să se cumpere televizoare pentru bolnavii internați la sanatoriul "El Rincon" din Havana! După succesul "cubanez", președintele Cubei, "dictatorul "Batista, i-a conferit lui Hemingway o "medalie onorifică", în numele "pescarilor profesioniști de pește-spadă"! Avea să mai primească în Cubaîn 1954"Ordinul Național Carlos Manuel de Cespedes" și în noiembrie 1955, la Palatul Sporturilor din Havana, "Ordinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și a adunat la Finca pe foștii salariați ai lui Papa, pentru a le citi "Testamentul". A asistat Fidel Castro, ca reprezentant oficial al noilor autorități, frații José Luis și Roberto Sotolongo, "căpitanul" Gregorine... Finca era donată "pentru bunăstarea poporului cubanez", Banco Nacional de Cuba primea ordine pentru plata ultimelor salarii ale angajaților, mașinile și puștile de vânătoare erau dăruite prietenilor. Papa a avut în Testament grijă de toți! Valetului René îi lăsa pușca Winchester, lui Picillo, grădinarul, îi lăsa cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ar fi avut o altă "idee": să scufunde yachtul "pentru a nu încăpea pe mâini străine", sau să-l ducă la Key West! Cum întreținerea Yachtului era foar-te costisitoare, dar și din motive "de suflet", Gregorine a donat Pilar statului cubanez. Fidel Castro a aflat de intenția sa și a dat dispoziție să i se dea lui Gregorine, pentru a-si câștiga existența, o lance de 7 metri, cu un motor rusesc de 23 CP. Fidel avea să-i facă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ca un cu-banez, derobându-se de scorțoșenia, aerul de cuceritor și stăpân și pragmatismul "yankeului". A și declarat în noiembrie 1959 revenit la Havana dintr-o călătorie: "Mă simt foarte fericit că sunt din nou aici, pentru că mă consider un cubanez"! Aici s-au născut "Pentru cine bat clopotele", "Parisul în sărbătoare", "Bătrânul și marea" și "Insule în derivă" iar acțiunile a 3 din cele 8 romane ale sale "A avea și a nu avea", "Bătrânul și marea" și "Insule în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pentru a respecta "embargoul" impus Cubei, administrațiile americane nu au permis nici instituțiilor nici particularilor americani să contribuie cu fonduri la lucrările de restaurare de la Finca Vigia, inclusiv la cele trei restaurări ale yachtului Pilar, acestea fiind efectuate cu bani cubanezi! Excelent observator al realităților politice și economice din țările pe unde a trăit sau pe care le-a vizitat, Hemingway nu putea să rămână pasiv la excesele regimului Batista. Este posibil ca fostul corespondent și combatant din Războiul Civil din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
unde a trăit sau pe care le-a vizitat, Hemingway nu putea să rămână pasiv la excesele regimului Batista. Este posibil ca fostul corespondent și combatant din Războiul Civil din Spania să fi nutrit gânduri de apreciere a eforturilor poporului cubanez de înlăturare a dictaturii. Sunt ilustrative în acest context câte-va rânduri din "A avea și a nu avea" în care eroul principal, Harry Morgan, întreabă pe un cubanez ce fel de revoluție se pregătește: "Suntem singurul partid revoluționar... Dorim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din Spania să fi nutrit gânduri de apreciere a eforturilor poporului cubanez de înlăturare a dictaturii. Sunt ilustrative în acest context câte-va rânduri din "A avea și a nu avea" în care eroul principal, Harry Morgan, întreabă pe un cubanez ce fel de revoluție se pregătește: "Suntem singurul partid revoluționar... Dorim să terminăm cu bătrânii politicieni, cu imperialismul yankeu care ne sugrumă și cu tirania armatei. Vrem s-o luam de la capăt pentru a da fiecăruia o oportunitate!" Conform declarațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
surprinzător în iunie 2002 cu suplimentul cotidianului "El Pais", consacrat vizitei sale, la fel de surprinzătoare, de la începutul lunii mai 1959 la Montevideo (3-5 mai), la doar câteva luni de la victoria Revoluției din Cuba. Venise cu un ajutor financiar oferit de țăranii cubanezi agricultorilor uruguayeni, victime a celor mai teribile inundații din istoria țării. S-a întâlnit cu președintele uruguayan, cu ministrul de externe, a dat interviuri și a ținut o cuvântare în fața unui auditoriu apreciat la 40 de mii de persoane. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Castro aveam totuși să mă reîntâlnesc la Montevideo de o manieră insolită. La 12 septembrie 2005 cotidianul "El Pais" publica în pagina a 4-a "Interna-cional" un interviu sub titlul "Fidel Castro odia al pueblo cubano" Fidel Castro urăște poporul cubanez! Poate aș fi trecut ușor peste pagina respectivă, având în vedere timpul măsurat pentru parcurgerea zilnică a presei locale și a celei române și străine pe Internet, dacă nu mi-ar fi fost atrasă atenția de persoana care acorda interviul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
vedere timpul măsurat pentru parcurgerea zilnică a presei locale și a celei române și străine pe Internet, dacă nu mi-ar fi fost atrasă atenția de persoana care acorda interviul: Huber Matos! Matos era în 1959, la vremea victoriei Revoluției cubaneze, unul din cei cinci "comandantes historicos" comandanți istorici, alpturi de Fidel și Raul Castro, Che Guevara și Camilo Cienfuegos. Luptase alături de ei împotriva dictatorului Fulgencio Batista în Sierra Maestra, era un om de bază al Revoluției, echilibrat și cinstit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
I-a ispășit "integral", fiind eliberat la 21 octombrie 1979. A petrecut cele două decenii în închisoarea din Insula Pinilor, acolo unde în 1953, după atacul eșuat al cazărmii Moncada, a fost deținut câteva luni și tânărul Fidel. Despre "experiența" cubaneză Matos a scris o carte "Como llega la noche" Cum se lasă noaptea, de la "eliberare" trăind în exil. După douăzeci de ani de închisoare, în Cuba, ca "trădător", apreciez că Matos nu ar fi avut nici un motiv să-și absolve
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]