8,691 matches
-
unei limbi, al unui teritoriu, al unei filosofii sau al unui șef. întotdeauna au coexistat trei puteri: cea religioasă, care fixează timpul rugăciunilor, dă ritm vieții agricole și determină accesul la viața viitoare; cea militară, care organizează vânătoarea, apărarea și cuceririle; cea economică, ce produce, finanțează și comercializează roadele muncii. Fiecare dintre aceste puteri stăpânește timpul controlând instrumentele de măsură specifice: observatoare astronomice, clepsidre, orologii care bat ora exactă. în toate cosmogoniile, trei zei îi domină pe toți ceilalți și pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și în Asia, unde populația se sedentarizează, progresele sunt fulgerătoare. în Asia Centrală, unele triburi înumite astăzi mongoli, indo-europeni și turci) învață să crească reni, cai și cămile. Tot ele descoperă roata, revoluționând condițiile de transport, dar și războaiele, și încep cucerirea câmpiilor mai fertile din Mesopotamia, India și China. în fața năvălirilor, primele sate se baricadează; sunt construite case și întărituri de piatră; șefii colectează primele impozite pentru construirea armatelor. Apar primele state - sedentare, prin natura lor - care încearcă să facă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Franța și Anglia sunt încleștate într-un război care va dura mai bine de un veac, în jurul unui oraș încă neînsemnat se constituie o a doua formă comercială, o nouă „inimă” la fel de puțin scontată ca și prima: Veneția. Veneția, 1350-1500: cucerirea Orientului Ca și Bruges pe vremea sa, Veneția este un port izolat, dispunând și el de un vast teritoriu agricol, condamnat la expansiune sau la inexistență. Ca și în cazul orașului Bruges, forța Veneției provine dintr-o deficiență, prestigiul - dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care inventează automobilul echipat cu un motor cu explozie. Totuși, noua „inimă” se instalează în America: în timp ce Europa și mai ales Franța nu văd în automobil decât un vag substitut al trăsurii, coloniștii americani, aflați pe drumuri încă de la începuturile cuceririi Vestului, obsedați de reducerea duratei traseelor interioare, extrem de individualiști, prea nerăbdători pentru a accepta trenul, întreprinzători prin natura lor, sunt mai bine plasați pentru a face înaintea altora din trăsura-automobil un produs de serie. De altfel, absența tradiției meșteșugărești le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a-și întreține starea de amețeală, ei vor fi, în mare parte, copiii unor familii aflate în continuă mișcare, mereu recompuse, fără o bază geografică sau o cultură. Nu vor fi loiali decât lor înșiși, vor fi mai interesați de cuceririle lor, de pivnița lor cu vinuri, de produsele lor de autosupraveghere, de colecțiile lor de artă, de organizarea vieții lor erotice și de sinuciderea lor decât de viitorul progeniturilor lor, cărora nu le vor lăsa moștenire nici avere și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Al doilea val al viitorului \: hiperconflictul" Dispariția sistemului sovietic și generalizarea democrației se pare că au îndepărtat perspectiva războiului. Cursa înarmărilor a luat sfârșit. Toate țările lasă impresia că au înțeles acest fapt evident: evoluția economică este mai puternică decât cuceririle. într-adevăr, lumea, în ansamblul ei, n-a trăit niciodată o perioadă mai calmă, cel puțin aparent: pentru prima dată după mai mult de 100 de ani, nu există astăzi vreun război între două țări. Totuși, la fel ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
trebui să vizeze întreaga lume. Imperiul Islamului va trebui să se extindă la scară planetară, fără un centru sau o națiune dominantă, pentru a face din el un fel de hiperimperiu teologic. Partizanii războiului islamic pentru refacerea califatului sau pentru cucerirea lumii definesc astăzi o strategie militară în trei etape: • în teritoriile în care este încă minoritar, Islamul va trebui să practice Dar al-Sulh, „pacea momentană”, la care se va putea renunța în orice clipă. • în teritoriile în care el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
punea să-i traduc ceea ce nu putea exprima singură pe limba noastră și mă întreba cu nerăbdare sensul răspunsurilor lui. El s-a purtat cu calm, puțin amuzat, dar indiferența lui era absolut evidentă. — Am impresia că ai făcut o cucerire, am râs. — Nu sunt deloc măgulit. În locul lui aș fi fost încă și mai stânjenit și, desigur, mai puțin calm. Femeia avea ochii zâmbitori și o gură încântătoare. Era tânără. Mă întrebam ce-o fi găsind atât de atrăgător la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei Înghețată. Albastrul pupilelor era atât de deschis Încât părea aproape alb. Când ochii i se Încrucișară cu ai lui Dante, poetul Încercă pentru o clipă senzația că, dintre toți, tocmai pe el Îl căuta. - Ea ne va călăuzi În cucerirea Răsăritului pierdut. Acolo ne vom Întoarce, să eliberăm Mormântul și să ne recăpătăm bogățiile pe care păgânii le-au furat fraților noștri. Ascultați cuvântul ei, când vă va fi vestit! Și, până atunci, sprijiniți cauza ei, contribuind fiecare cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a trebuit să cuceresc, să conving, eu n-am știut să am răbdare, să vină de la sine, a trebuit să lupt pentru a avea o femeie, doar în ultima vreme, îmi spunea acum vreo doi ani, am început să am cuceriri involuntare... tu?, nu te cred, ia vezi... pe măsură ce îmbătrânesc, femeile devin tot mai frumoase și tot mai accesibile, sunt superbe, un prieten de-al meu zicea și el că, pe măsură ce-a devenit persoană publică, femeile care îl refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sexul!, le cânta el la ureche, fă sex și trăiești o sută de ani, carnea trebuie liniștită, fă-o fericită, capul tău e totul, spiritul, în rest, nimic nu mai contează, fetițo!!! Era asul din mâna lui. Măiestrie absolută în cucerirea femeilor. — Am sunat-o atunci pe maică-mea și i-am zis: mamă, a murit Ani, vino la mine... Și ea urcase jumate de țară ca să ajungă din Oltenia în Moldova, în mijloc de Moldovă, venise să îmi cânte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sigure și adevărurile despre Anaxarh. Se știe că și el este originar din Abdera. Din câte se pare, a fost discipol al lui Democrit - așadar, încă un presocratic de ocazie! Și el l-a însoțit pe Alexandru în expediția de cucerire a Asiei, și el i-a întâlnit - dar cine va scrie într-o zi istoria acestor filosofi necunoscuți? - pe gimnosofiștii indieni, de la care a luat unele lecții. în rest, în afară de două sau trei anecdote, nu s-a păstrat nimic. Anaxarh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lumii, ea propune un laborator, un exemplu, ceea ce ar putea fi o societate, o cetate, o planetă inspirate de acest model. Dacă ea exista în mitologie - Zeus se căsătorește cu Hera în grădina Hesperidelor... -, grecii îi descoperă farmecul abia după cuceririle făcute de Alexandru în Asia îînceputul secolului al IV-lea î.Hr.). Or, Epicur creează Grădina cu vreo douăzeci de ani mai târziu, în 305-306, într-o perioadă în care conjunctura politică sumbră își poate găsi antidotul în secesiunea efectuată undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
singur, ci numai cu ajutorul unor macarale-gigant. Pe vremuri, nea Gică îndeplinise funcții de mare răspundere, fiind socotit o adevărată capacitate organizatorică. La un moment dat, fusese chiar ales în postul de director al UNIVAX-ului, dar, la scurt timp, noile cuceriri ale științei și tehnicii îi depășiseră puterea de sinteză și începuse să vorbească prostii, fiind în cele din urmă mutat ca magaziner la magazia UNIVAX-ului, unde ruginea încet, fiindcă treptat-treptat îl părăsiseră și roboții TESA, nemaicurățându-l de paraziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-vă! — Într-adevăr - spuse Stejeran 1 -, ce frumos strălucește! Priviră cu toții cum fuma Getta 2. După câteva clipe, Felix S 23 sparse tăcerea: — Uitându-mă la țigara asta despre care nu spun că nu e interesantă, mă gândesc că aceste cuceriri ale științei și tehnicii nu sunt puse totuși în slujba noastră, a roboților. Același lucru l-am observat și la omuleții verzi. Aveau de toate, e drept, dar parcă le lipsea ceva uman, se pierdea ceva din căldura specifică nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
voci care - pe bună dreptate - au susținut că normal trebuia să se cheme „Kudașvili-Robertson”. La nici un an, zona respectivă a fost traversată de un echipaj francez care a confirmat cele spuse de primii doi. Apoi alți și alți temerari ai cuceririi spațiului au pătruns în astfel de teritorii stranii, ale căror fenomene nu au căpătat, cu toate încercările făcute, explicații plauzibile, coerente. Tot ceea ce s-a reușit a fost să se stabilească, pe baza declarațiilor piloților, caracteristicile esențiale ale acestui tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
neaua altui soare, Ce veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dreptate. Dar atunci, această cealaltă operă, atât de temătoare, că Dumnezeu nu e niciodată pomenit, ci implicat în lucrarea uneltei lui căzute, cu cât oglindește dreapta credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Lecțiile de teoria numerelor transmise de Dedekind, în propria sa reconstrucție. Prin Lecțiile lui Dirichlet, dar mai ales prin celebrul supliment al XI, în întregime al lui Dedekind, care le continuă, Disquisitiones arithmeticae sunt generatorul celor mai pline de vază cuceriri a veacului trecut: teoria algebrică a numerelor. Disquisitiones pune înainte jocul noțiunilor, nu reprezentările lor prin formule. După Gauss, teoria numerelor trebuie să fie "begriffliche, keine rechnerische Mathematik"1. Mărturia o avem în pasagiul așa de des citat, unde, vorbind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
judeca bine cu idei rău sau incomplet formulate. * Ținem să atragem atenția asupra curioasei solidarități între adâncimea teoretică și eficiența practică așa de des verificată în matematică. * Criza civilizației științifice grecești a fost imposibilitatea de a concepe numărul irațional. Nu cucerirea romană, ci infirmitatea lor de a depăși anumite prejudecăți privitoare la rigoare matematică, de a accepta și alte moduri de existență matematică, istovește curând geniul grec. Arhimede aparține mai mult evului celui nou. * În redactare nu are atâta preț poleirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
știință intransmisibilă, dureros asimilată. Faza "modului interior" nu este o schimbare de valori interne, cât o revoluționare tehnică. De aceea poezia d-lui Barbu poate fi obscură, uneori veleitară, alteori strangulată în viziuni extrem subiective, fiind o continuă trudă spre cucerirea unei tehnice; niciodată n-o putem învinui de farsă, cum ne îndreptățesc atâtea produse ale unui modernism excesiv, coalizat, în ultimul timp, în reviste de hilar revoluționarism. Intelectualismul poeziei barbiene nu rezidă numai în tehnică; în lipsa de sentimentalism, am putea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
1918. Ea reapare împreună cu alte patru poezii (Lava, Munții, Copacul, Banchizele) în "Sburătorul" în 1919, unde poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche, Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Luntrea, Solie, Când va veni declinul..., Râul, Umanizare și Înfrângere. Nu toate aceste poezii sunt parnasiene, privesc adică universul exterior impasibil, unele poartă și mărturisirea unui gând propriu, ajung chiar până la romantismul tiradei. De remarcat că în Dionisiacă Ion Barbu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
MEMORIAM ............... 61 ÎNCHEIERE ..................... 65 ADDENDA ELAN .............................. 66 LAVA .............................. 67 MUNȚII ........................... 67 COPACUL ........................ 68 BANCHIZELE ................... 69 PENTRU MARILE ELEUSINII ....................... 69 PANTEISM ...................... 70 ARCA .............................. 71 ȚI-AM ÎMPLETIT ... ......... 72 UMBRA ........................... 72 DIONISIACĂ .................... 74 NIETZSCHE ..................... 75 PYTAGORA ..................... 75 PEISAGIU RETROSPECTIV 76 FULGII ............................ 78 CUCERIRE ....................... 79 LUNTREA ....................... 80 SOLIE ............................. 81 CÎND VA VENI DECLINUL ....................... 82 RÎUL .............................. 83 UMANIZARE ................... 84 ÎNFRÎNGERE .................. 85 ÎN CEAȚĂ ....................... 86 DRIADA .......................... 87 IXION ............................. 91 RĂSĂRIT ......................... 93 ULTIMUL CENTAUR ........ 93 MĂCEL ............................ 94 GEST ............................... 95 HIEROFANTUL ................ 95 CERCELUL LUI MISS ...... 96 SELIM ............................. 97
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-mi tautologia) ca impiegat la o afacere ratată a lui Caragiale. Păcat că nu și-a scris impresiile! Am fi avut o pagină lirică despre una din întreprinderile comerciale ale lui Caragiale, una mai reușită ca cealaltă (penultima a fost cucerirea restaurantului gării Buzău, din primăvară până în toamna anului 1895 când nenorocitul birtaș a vrut să-l facă marț pe Gherea, antreprenorul restaurantului gării Ploiești, afacere rentabilă). Amatorilor de vorbe de duh ale lui Caragiale le voi da după Constantin Graur
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
moștenirea Romei și a Greciei, amenințată de invaziile popoarelor barbare, a fost treptat transferată la Bizant, iar Imperiul a dobândit caracterele esențiale ale Imperiului Bizantin. De aceea fără să ne hazardăm putem spune ca istoria bizantină are un sfârșit sigur: cucerirea Constantinopolului de către otomani, la data de 29 mai anul 1453. În schimb, actul fondator este crearea noii Rome, hotărâtă și decisă de către Împăratul Constantin ce Mare, pe malurile Bosforului și care va purta numele său: Constantinopol, inaugurat pe data de
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]