1,631 matches
-
dar la obiect: toți știau să spună nu e gheață. Și iată-ne pe toți mergând acasă. Fete în tricouri largi și blugi retezați, sau uite altele îmbrăcate într-o parodie de costum indigen superfeminin, alcătuit din volane și pliseuri, cucoane înfoiate în nădragi strâmți de catifea reiată, și o inflație de pistrui revitalizați, brutele blonde bâțâindu-și torsurile în bar, dând astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-se în neștire. Mă simțeam atunci contopit, parcă mistuit în bătăile unei inimi enorme, ale unui puls universal. Mă simțeam înlăuntrul unui Dumnezeu care era însuși Universul a cărui necuprindere nu am putut niciodată să o imaginez. Atunci o simțeam. Cucoanele literate de acum, știu, strâmbă din nas când dau de astfel de mărturisiri. Le fac să amușine savant din finele lor născioare: Pooof-pooof! Nu-i deloc postmodern! Auzi, țațo, metafizica grădinii de zarzavat! Chiar nu și-o fi dând seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmbogățit repertoriul teatrului românesc cu o serie de piese care, considerate în contextul epocii când au fost reprezentate, se situează printre realizările de seamă: comedia în două acte O soaré la mahala sau Amestecul de dorințe, vodevilul Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt și „comedia vodevilă” Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc. Satire ale moravurilor vremii, ele ridiculizează încercările proaspeților îmbogățiți de a imita „naravurile boierimii”. Amănuntul focului izbucnit la biserica Amzei, pe care plăpămarii se reped să
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
SCENA I Prezentatorul (ieșind de după tablou): Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București... Foarte de dimineață, dumnealor, (poftește cu mic gest pe cele trei cucoane și pe Goe), frumos gătite împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le ducă la București. Goe este foarte impacientat. Goe (pe un ton de comandă): Mam’mare! de ce nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
procopsitule? Goe: Mariner... Mam’mare: Apoi de! n-a învățat toată lumea carte ca d-ta! Scena a II-a Sosește trenul format din copii: Locomotiva poartă pe cap un coif din carton. Vagoanele 3-4 copii care aduc și scaunele pentru cucoane. Se opresc câteva secunde în scenă, lasă scaunele pe care se așează cucoanele. Trenul fluieră și pleacă. Mam‘mare îi face cruce. apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre în cupeu și vine spre mijlocul scenei mimând se
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
d-ta! Scena a II-a Sosește trenul format din copii: Locomotiva poartă pe cap un coif din carton. Vagoanele 3-4 copii care aduc și scaunele pentru cucoane. Se opresc câteva secunde în scenă, lasă scaunele pe care se așează cucoanele. Trenul fluieră și pleacă. Mam‘mare îi face cruce. apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre în cupeu și vine spre mijlocul scenei mimând se uită pe fereastră, cu capul scos afară. Urâtul: Nu!... nu e voie să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Urâtul: Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (îl trage pic înapoi). Goe (smucindu-se): Ce treabă ai tu, urâtule? (se strâmbă și mimează pe fereastră până-i cade bereta. Începe să (țipe Mamițoo! mam’ maree! tantii! Cucoanele: Ce e? Ce e? Goe: Să oprească! (bate din picioare) Să oprească! Mi-a zburat pălăria! să oprească!!! Controlorul: Biletele domnilor! (Cucoanele dau biletele, apoi ridică din umeri). Tanti Mița: Parol, chiar eu 1-am cumpărat. Controlorul (citește din regulament
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
urâtule? (se strâmbă și mimează pe fereastră până-i cade bereta. Începe să (țipe Mamițoo! mam’ maree! tantii! Cucoanele: Ce e? Ce e? Goe: Să oprească! (bate din picioare) Să oprească! Mi-a zburat pălăria! să oprească!!! Controlorul: Biletele domnilor! (Cucoanele dau biletele, apoi ridică din umeri). Tanti Mița: Parol, chiar eu 1-am cumpărat. Controlorul (citește din regulament): Dacă un călător n-are bilet și nu declară că n-are bilet i se ia o amendă de șapte lei și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
jos din tren la prima stație. Mam’mare: Ce e vinovat băiatul că i-a zburat pălăria cu biletul? Urâtul: De ce a scos capul pe fereastră? Tanti Mița: Nu-i treaba dumitale! Ce te amesteci dumneata? Controlorul: Uite ce e, cucoană, trebuie să plătiți un bilet... Mamița: Să plătim? N-am plătitără o dată? Controlorul: Și pe deasupra un leu și 25 de bani. Mam’mare: Si pe deasupra?... Mamița: Vezi dacă nu te-astâmperi? (îl zguduie pe Goe de mână) Mam’mare: Ce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mare se scoală bătrânește și-l caută pe Goe). Mam’mare: Goe! Puișorule! Goe! Goe! (îl caută pe scenă, îl caută printre spectatori și revine țipând). Vai de mine! Nu-i băiatul! Unde e băiatul! ... s-a prăpădit băiatul! (Toate cucoanele sar) Mamița: A căzut din tren băiatul! Tato, mor! (cade pe scaun; tanti Mița îi face vânt cu un evantai. Se aud bubuituri în dreptul tabloului. Mam’mare: Goe, maică! Acolo ești? Goe: Da! Mam’mare: Aide! Ieși o dată! Ne-ai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
dă-i drumul băiatului! Goe (tot cu glas rugător): Te rog, te rog, nene Iancule. Îți promit că voi fi cuminte, că voi învăța să nu mai rămân repetent și nu voi mai trage semnalul de alarmă. (iese de după tablou) Cucoanele îl îmbrățișează. Trenul trece prin față fluierând. Goe și cucoanele stau cu fața la public făcând semn cu mâna. Cucoanele: La Bulivard, birjar! La Bulivard! Cortina HORA ANOTIMPURILOR Nu-i anotimp să nu-l avem prieten Atâtea taine ascunde fiecare Că nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
rog, te rog, nene Iancule. Îți promit că voi fi cuminte, că voi învăța să nu mai rămân repetent și nu voi mai trage semnalul de alarmă. (iese de după tablou) Cucoanele îl îmbrățișează. Trenul trece prin față fluierând. Goe și cucoanele stau cu fața la public făcând semn cu mâna. Cucoanele: La Bulivard, birjar! La Bulivard! Cortina HORA ANOTIMPURILOR Nu-i anotimp să nu-l avem prieten Atâtea taine ascunde fiecare Că nu mai știi pe care să-l mai cânți Și care
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
voi fi cuminte, că voi învăța să nu mai rămân repetent și nu voi mai trage semnalul de alarmă. (iese de după tablou) Cucoanele îl îmbrățișează. Trenul trece prin față fluierând. Goe și cucoanele stau cu fața la public făcând semn cu mâna. Cucoanele: La Bulivard, birjar! La Bulivard! Cortina HORA ANOTIMPURILOR Nu-i anotimp să nu-l avem prieten Atâtea taine ascunde fiecare Că nu mai știi pe care să-l mai cânți Și care-ai vrea să fie... mult mai mare! Toate
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cum a fost divorțul? Am plecat la tribunal, iar acolo bărbatul meu plângea ca un copil. Eu boceam încă mai rău decât el. Judecătorul nu pricepea nimic: „Vreți să divorțați?“ Eu: „Sigur că da.“ 51 ÎNFIORĂRI LIRICE „Atunci de ce plângi, cucoană?“ Mi se rupea inima că îl făceam pe bărbatul meu să sufere așa de tare. — Totuși ai plecat fără să te mai uiți în urmă... Da, pentru că, după un alt cot al destinului aveam să-l întâlnesc pe Sergiu, spuse
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
arestat. Noroc că mama mai avea o casă în București, pe care a închiriat-o parțial am ba sadei Egiptului. Mai târziu spațiul a fost rechizi ționat de niște arabi. Din ce trăiau ai tăi? — Ca toate prietenele ei, foste cucoane, mama se ducea la talcioc să vândă pe nimic jobenele, pelerinele, ghetrele tatei, tablouri de Grigorescu, Luchian, Andreescu, bijuterii. Iarna se vindea direct pe zăpadă. A fost ceva bestial. Oamenii vindeau totul ca să aibă ce mânca. Eu, de afară, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
soluții. — Cum te-ai descurcat? — Pentru că eram studentă la Grande Chaumière și n-aveam nici un ban, a trebuit să mă întrețin singură. Mi-am găsit de lucru ca serveuză într-un mic restaurant din cartierul Saint-Germain-des-Prés. După vreo lună, o cucoană foarte drăguță, care îmi remarcase silueta în acel local, mi-a propus să fiu manechin la Schiaparelli, cea mai elegantă casă de modă din Paris. Am acceptat imediat, fiindcă mi se părea mai convenabil decât să servesc cafele. Am lucrat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
între noi. Știi cum a fost divorțul? Am plecat la tribunal, iar acolo bărbatul meu plângea ca un copil. Eu boceam încă mai rău decât el. Judecătorul nu pricepea nimic: „Vreți să divorțați?“ Eu: „Sigur că da.“ „Atunci de ce plângi, cucoană?“ Mi se rupea inima că îl făceam pe bărbatul meu să sufere așa de tare. — Totuși ai plecat fără să te mai uiți în urmă... Da, pentru că, după un alt cot al destinului aveam să-l întâlnesc pe Sergiu, spuse
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
arestat. Noroc că mama mai avea o casă în București, pe care a închiriat-o parțial am ba sadei Egiptului. Mai târziu spațiul a fost rechizi ționat de niște arabi. Din ce trăiau ai tăi? — Ca toate prietenele ei, foste cucoane, mama se ducea la talcioc să vândă pe nimic jobenele, pelerinele, ghetrele tatei, tablouri de Grigorescu, Luchian, Andreescu, bijuterii. Iarna se vindea direct pe zăpadă. A fost ceva bestial. Oamenii vindeau totul ca să aibă ce mânca. Eu, de afară, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
soluții. — Cum te-ai descurcat? — Pentru că eram studentă la Grande Chaumière și n-aveam nici un ban, a trebuit să mă întrețin singură. Mi-am găsit de lucru ca serveuză într-un mic restaurant din cartierul Saint-Germain-des-Prés. După vreo lună, o cucoană foarte drăguță, care îmi remarcase silueta în acel local, mi-a propus să fiu manechin la Schiaparelli, cea mai elegantă casă de modă din Paris. Am acceptat imediat, fiindcă mi se părea mai convenabil decât să servesc cafele. Am lucrat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
câte zece În ștergare țesute În casă. Le punea Într-un coș pe bicicletă și se pornea către școală, cam când știa el că trebuie să fie pauză. Bătea cumva sfios În ușa cancelariei și intra, cu coșul În brațe. Cucoanele navetiste săreau pe el ca viespile. El le domolea avântul și le Împărțea marfa, cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un sfert din haznalele Europei...». Domnișoara Lori s-a ridicat și-a plecat mai Încolo, chipurile să potrivească de zahăr cafeaua care fierbea Într-o oală pe jar. Foiște a luat În stăpânire castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de cele mai bune părți de pește, așa că Foiște s-a ales cu o ditamai bucata de cegă, fără pic de os, numai carne și un fel de zgârci În loc de șiră...”. Vinul li se urcase la cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mitu, un chef frumos și așezat, care a ținut până dimineața, când frații Căloi s-au retras mișelește, pretextând că le-au sărit strunele la vioară și țambal. Dar asta-i altă poveste. Nea Mitu, copil fiind, o auzise pe cucoană de mai multe ori Întrebând de câte un lucru și pe boier răspunzând: „E În salonul mare pe pian, dragă!”. Boierul, care cu ani În urmă avusese printre strămoși și domnitori, se păcălise când cumpărase moșiile din jurul satului nostru. Țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
I-a mers bine până când l-au dibuit unii că se Îndeletnicea, ascuns În Valea Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi plătea bani frumoși pe piei de câine tăbăcite din care cosea cele mai fine mănuși pentru cucoane. Și, de parcă asta Încă nu era destul, grozăvia se arăta și mai mare: după ce belea câinii, le punea carnea la fiert În cazane și aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață. Asta cică se folosea la rujurile scumpe pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul de bani. Titel, fiind măgădan mare față de noi, s-a cam speriat și l-a Îndemnat pe Mișu cel peltic să pună totul Înapoi În tolba lui tată-său, care la ora aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viitoru’: amândoi o să fiți oameni ai muncii de nădejde, Încadrați În meseria de mulgători de tauri. Baroane, tu o să poți lucra și cu gura, că tot ți se Întinde până la urechi când râzi, iar tu, Ectorașe, cu mânuțele tale de cucoană poți să Încerci la porci, berbeci sau țapi, că au crânjelu’ mai subțirel”. Ca să Închidă discuția, Vieru Încuviințase să primească două picioare-n cur, dar cu latul, nu cu vârful. Aruncaseră două tubulețe În oală și măsuraseră cele zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]