2,064 matches
-
În fața invaziei cotidiene de conținuturi din media, odată cu înmulțirea descoperirilor științifice sau tehnice, a posibilităților de călătorie, odată cu mobilitatea socială și profesională, grupurile și indivizii sînt întotdeauna mai preocupați să aducă la lumină referenții după care se conduc și se cugetă. Știința populară, practicile magice, ritualurile, obiceiurile au permis timp îndelungat o ajustare relativă a ideilor și comportamentelor, astăzi reglementate de RS. De reținut • "A colecționa opinii" într-o formă dezorganizată nu este același lucru cu "a studia reprezentările sociale". A
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
deșteaptă pe creștinii prezenți, ca, Închipuind ei În taină pe Heruvimi. Adică, asemănându-se În mod misterios Heruvimilor și cântând dimpreună cu dânșii, Treimii celei de viață făcătoare Întru sfânta cântare, să lepede toată grija cea lumească, adică să nu cugete nici la avere, nici la mărire, nici la desfătări lumești, ci cu demnitate să primească pe Împăratul tuturor făpturilor pământești și cerești și să-l onoreze pe Acela pe care Îl onorează În ceruri și pe care Îl Înconjoară cetele
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
poetică, privilegiază sensul moral, educativ al literaturii. Aspirația spre clasicitate este înțeleasă hegelian, ca o năzuință spre armonie și desăvârșire, spre exemplar; B. atribuie de timpuriu criticii un rol de limpezire a atmosferei literare. În felul lui înțelept de a cugeta, domină preceptele esteticii clasiciste, primite prin intermediul gânditorilor și esteticienilor germani (Goethe, Hegel, Winckelmann, Lessing, W. T. Krug, Jean Paul, J. G. von Müller, K. J. Weber ș.a.). Relevând în repetate rânduri trebuința unei istorii critice a literaturii române din toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
fi, la potențial prezent + tema verbului: aș fi cântând, cântat etc. Observații: În limba vorbită și în limbajul artistic, auxiliarul cunoaște adesea, diferite variante fonetice, mai cu seamă când prezumtivul prezintă forma cu auxiliarul la indicativ viitor: „Acuma mă tot cugetam eu, ce-i fi căutând adică d-ta la Ponoare?” (Cezar Petrescu) „Ce e cu ăștia?...De ce n-or fi plecat?” (M. Preda) „Eu sunt sfânta Miercuri, de-i fi auzit de numele meu.” (I. Creangă) „...Spune fel de fel
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Baconsky, 11) f. multiplu: „Mi-e frică de ei și de mine, / De rău și de bine.” (T. Arghezi, 417), „Sunt zile și nopți, chiar în pușcărie, când nu te trage inima nici să citești, nici să scrii, nici să cugeți în gol.” (N.D. Cocea, 168) Dubla realizare a complementului indirect Dubla (multipla) realizare a funcției de complement indirect dezvoltă aceleași variante semantico-sintactice ca și complementul direct. Complementul indirect realizat prin forma scurtă de dativ a pronumelui personal poate fi anticipat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
organizat cel mai adesea în jurul unui verb ilocuțional, expresie a planului enunțării: „- Nu vreau să mă adaptez, i-am răspuns, dacă o să încerc, sunt pierdut, fiindcă alții sunt mai puternici.” (M. Preda, Viața..., 57), „E un moment mare, să mă cuget mai întâi, gândi el, dorit-am de când sunt ceva pentru mine? numai pentru mine?” (M.Eminescu, P.L., 45), „Știi (se îneacă de emoție), mă stăpânesc, adică-i vorbesc cu perdea, numai să-i isplic lucru formal, ca să n-o rușinez
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
factor: imaginația, imaginația și iluzia! Care să fie limita, limitele, între imaginație, iluzie și realitate? Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poesii, O! Te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei1215. Poetul știe, simte alte lumi, alte plaiuri în care el și cei capabili să-l urmeze se poate bucura de viață, de iubire. Mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
concluzia finală. De aceea aici șansele de a ajunge la judecăți valabile sunt mult mai mari decât atunci când raționăm numai în modurile deductiv sau inductiv. Trăim într-o lume diferită de cea a strămoșilor noștri. Dar ca și atunci gândim. Cugetăm și astfel știm că existăm. Într-o dimineață ieșim din casă pentru a ne duce la serviciu. E deja ziuă, dar cerul e negru de nori amenințători. Nu plouă, dar solul, arborii, casele, toate sunt ude. Înainte de a ne fi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
puțin stranie a lui Nichita și noi, strânși la o masă la restaurantul Berlin (Tom, Dan, Laurențiu, Mircea, eu cei din Ordinul Nichita) și comentariile șoptite să fie auzite doar de noi și cel mult la masa de alături unde cugeta Noica și alți câțiva confrați... 992 Amaltheea, care l-a născut pe Pan prin uniunea sa cu Hermes, a fost transformată în Capricorn, constelație aflată astrologic la zenit în Ianua Coeli, în Poarta raiului (amintită în baladele românești), situată antitetic
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu cunosc până unde este întinsă literatura Dumneavoastră. Când ar intra adică cineva în biblioteca cea mai încheiată care aveți, ca câte zeci de mii de volume în limba română, cu compozițiuni, cu traducțiuni, ar putea număra? Aci rămăsei a cugeta! Și îi răspunsei: - Mă crede că cu rușine îți spui că n-am stat niciodată a număra cărțile din vreun catalog. - Însă așa prin aproximație, mă întreabă el, aveți vreo zece mii? Cugetai la cele bisericești, la cele profane câte se
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cu traducțiuni, ar putea număra? Aci rămăsei a cugeta! Și îi răspunsei: - Mă crede că cu rușine îți spui că n-am stat niciodată a număra cărțile din vreun catalog. - Însă așa prin aproximație, mă întreabă el, aveți vreo zece mii? Cugetai la cele bisericești, la cele profane câte se tipăriră de la 1790 până la 1820 și la câte se tipăriră de la 1820 până la 1847; nu putui în mintea mea să adun de o dată încai vreo o sută de traducțiuni cu bune cu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a prourmat în chip mecanic cursurile școalei hirurugice, deși nu avea niciun gust pentru ele; căci în mintea lui lucia geniul poetic: în inima lui răsuna limba unei muze. Precând asculta în școale anatomia doftorească și vedea oasele omenești: el cugeta la soarta și la sufletul ce-l purtase acele oase. Precând era scos împreună cu consoții săi învățăcei la câmp să învețe la erburi: el admira natura cea frumoasă și asculta șoaptele florilor, ce le culegea, pre cari le traducea în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
alt geniu. Acest geniu, care-l abătea mereu de la lecțiunile ce-i erau impuse, îi șoptea să cânte. El astfel află limba armoniei și din minutul acela poetul fu creat. Pe când în clase asculta anatomia și vedea oasele umane, el cugeta la soarta și la sufletul acelui ce purtase acele oase. Pe când împreună cu colegii săi era scos la câmp ca să ierborizeze, el admira natura cea frumoasă și asculta șoaptele florilor ce culegea, pe care le traducea în limba armoniei. Un minister
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Cooper), a inventat "un nou tip de poezie", o "specie de compoziție care ar putea fi numită poezie topografică" și consideră că în Seasons (Anotimpurile) lui James Thomson găsim "o poezie... de un gen nou", iar "modul în care Thomson cugetă si își exprimă gândurile" aici este "original". Principiul purității genurilor, care a fost invocat în Anglia de adepții tragediei clasice franceze împotriva tragediei elizabetane pentru că admitea și scene comice (groparul din Hamlet, portarul beat din Macbeth), este horațian, când este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemenea unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei ființe reductibile la numele ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”. footnote>, întrucât pruncii pot și după botez a primi învățătura de credința cerută de Mântuitorul; de aceea, refuzând pruncilor botezul, se încalcă în mod arbitrar porunca Mântuitorului, înseamnă a cugeta altfel de cum a zis Fiul lui Dumnezeu Întrupat, iar aplicându-le botezul, porunca se împlinește în conformitate cu spiritul ei. Un alt stimul posibil pentru botezul nou născuților sau al copiilor în Biserică ar putea fi identificat în exemplul sau învățătura Domnului
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
subiect, persoana se dedublează În planul conștiinței sale. Ea se vede pe sine ca Într-o oglindă. Dar cea care vede este persoana cugetătoare, iar cea care este privită este persoana ca subiect al propriei sale cugetări. Or, cel care cugetă este ființa obiectivă, cea care valorizează, iar cea la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sine ca Într-o oglindă. Dar cea care vede este persoana cugetătoare, iar cea care este privită este persoana ca subiect al propriei sale cugetări. Or, cel care cugetă este ființa obiectivă, cea care valorizează, iar cea la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al Sinelui către și pentru Sine”. Și chiar dacă eu cuget un lucru sau
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al Sinelui către și pentru Sine”. Și chiar dacă eu cuget un lucru sau o altă persoană, obiectul cugetării este interiorizat În sfera gândirii mele și prin aceasta eu Îl scot din realitatea lumii, separându-l de aceasta. Interiorizându-l, acesta (obiectul sau persoana gândite, diferite de mineă devine, ca obiect al
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Actul de a reflecta este propriu conștiinței. Când Eul se Întreabă pe sine, despre sine, este un raport direct al subiectului cugetător care, Întorcându-se asupra sa, se ia pe sine Însuși ca obiect al cugetării sale. Când Eu mă cuget ca ființă, trup și suflet este o atitudine orientată către persoana care sunt, „omul În carne și oase”, după expresia lui M. de Unamuno. Când Eu mă cuget ca valoare umană, aceasta este o atitudine morală, prin care Eu mă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ia pe sine Însuși ca obiect al cugetării sale. Când Eu mă cuget ca ființă, trup și suflet este o atitudine orientată către persoana care sunt, „omul În carne și oase”, după expresia lui M. de Unamuno. Când Eu mă cuget ca valoare umană, aceasta este o atitudine morală, prin care Eu mă judec pe mine În raport cu valorile și legea morală, considerându-mă la rândul meu ca valoare. Când Eu mă refer la mine, ca dat În sine și pentru sine
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care, În același timp, este obligată să le explice. Relația dintre conștiința morală și cugetare este de următorul tip: conștiința Întreabă și cugetarea răspunde. Omul este o ființă neliniștită. Ne dăm seama de această neliniște interioară prin faptul că persoana cugetă, formulează Întrebări și caută răspunsuri. Actul cugetării constă În transformarea neliniștii interogațiilor În formularea răspunsurilor compensatorii sau consolatoare pentru individ. În sensul acesta pusă problema, gândirea reflexivă ne apare ca o continuare și o completare a conștiinței morale, ele fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne vine ispita diavolului noaptea, să facem 49
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
nu consimțea cu ispita, nu i-ar fi urmat gândul<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 119, în Filocalia, vol. I, p. 247 footnote>. În tot lucrul pe care-l săvârșim, să avem pe Dumnezeu înainte și să cugetăm că vede orice gând al nostru și așa nu vom păcătui niciodată. Căci, dacă ne temem de semenii noștri ca să nu ne cunoască păcatele, cu atât mai mult trebuie să ne temem de Dumnezeu, care vede toate. Să punem asupra
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
duce din biruință în biruință până la limanul cel neînviforat al nepătimirii. Și chiar dacă puterile noastre sunt slabe, El are puterea de a ne dezlega din lanțurile păcatului, de a ne scoate din bezna patimii la lumina mântuirii. În concluzie, să cugetăm la cuvintele Părinților totdeauna, ca acestea să nu rămână fără rod în noi, pentru ca să nu cădem în nepăsare și în neștiință. Să-i rugăm și pe ei să ne ajute ca să împlinim cu râvnă îndemnurile și recomandările lor, pentru ca atunci când
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]