2,007 matches
-
planuri. Fragmentele au incandescențe proprii, alimentate, parcă, fiecare, din sâmburi de gând tensionat, ca atomii. Dramatismul se degajă din aceste antinomii, din menținerea, în permanență a planurilor antitetice: "furnica ce cugetează a gândi" și zeul închis "în sine însuși", implacabil ("cugeți tu pământ?"), căruia îi simți toată ghețăria: "Cum ești tu nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânge se sulev". Dar Eminescu se desparte foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Din înrobirea chipului de Om. O,-ntîi născut Fiu al Luminii, O Urizen, vrăjmașul meu, plîng aprigă ta rîvna, 110 Însă zadarnic plîng. O, cînd vei reveni, Vala, Rătăcitoareo?" Acestea-au fost cuvintele lui Lúvah, răbdînd în suferințe, Din pîntec cugetînd în chipurile ireale din a lui Ulro noapte. Și cînd Luváh, veac după veac, fost-a topit de-ndurerare, Se stinseră și focurile Valei precum o umbră spelba, rece, 115 O umbră care piere; căzu cea de pe urma, grămadă de cenușă Sub
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
inadvertență, îi spunea cu voce tare: "Iar te-am prins!" Așa că totul i s-a părut suficient de concludent: în oglindă nu ne reflectăm noi, ci incarnarea cine știe cui. Doamna director a luat o pătură mare și a acoperit oglinda. Apoi cugetă în liniște la cine ar putea fi cea din spatele sticlei. După o vreme concentrarea aceasta o obosi și i se făcu cald. Deschise fereastra și se întinse pe pat. Gândurile nu-i dădeau pace și ea privea în penumbra încăperii
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de văzut, dar că, odată văzută, ea trebuie concepută ca fiind pricina pentru tot ce-i drept și frumos [...]. Și iarăși cred că cel ce voiește să facă ceva cugetat În viața privată sau În cea publică trebuie s-o contemple. CITAT RETRAS!!! „Arta răsucirii” la Platon „pune problema În ce fel se va obține transformarea cea mai rapidă și mai eficace a sufletului. Nu-i vorba de a-i
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
poetică, privilegiază sensul moral, educativ al literaturii. Aspirația spre clasicitate este înțeleasă hegelian, ca o năzuință spre armonie și desăvârșire, spre exemplar; B. atribuie de timpuriu criticii un rol de limpezire a atmosferei literare. În felul lui înțelept de a cugeta, domină preceptele esteticii clasiciste, primite prin intermediul gânditorilor și esteticienilor germani (Goethe, Hegel, Winckelmann, Lessing, W. T. Krug, Jean Paul, J. G. von Müller, K. J. Weber ș.a.). Relevând în repetate rânduri trebuința unei istorii critice a literaturii române din toate
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
numit, provizoriu, director, din 1919 ocupă acest post până în septembrie 1941, când se pensionează. Din când în când, B.-A. semna în periodicele bucovinene „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Glasul muntelui”, rememorând evenimente politice la care avusese șansa să ia parte, cugetând, cu o retorică de catedră, la țară și la destinul ei sau însăilând vreo cronică dramatică. Acestei publicistici întâmplătoare i se adaugă și câteva articole tratând chestiuni de pedagogie, recenzii de cărți științifice și, mai ales, studii meticuloase de toponimie
BILEŢCHI-ALBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
-și Întindă mai departe valurile-i cotropitoare. Pentru fericirea poporului nostru, pe vremea aceea, Domn În Țara Românească era Mihai Viteazul, una din cele mai eroice figuri din istoria omenirii. Văzând el ce potop de oaste vine asupră-i și cugetând că o luptă În câmp deschis nu e cu putință, se retrase la câteva ceasuri departe de Giurgiu, pe valea Neajlovului, la locul numit Vadul Călugărenilor. Aici, drumul spre București trecea printre două dealuri acoperite de păduri. Valea era Îngustă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
rugăminte dar trimite Roma Prin tine? LONG[IN] Roma vrea să dai Napoi ce ai luat de la iazigi Și să te ții de ce-i decis odată. DEC[EBAL] Roma vrea... Dar să vedem acum Dac-oi binevoi și eu... Să cuget, Să văd dacă iubirea pentru Roma Va-nvinge iubirea pentru biruinți. {EminescuOpVIII 48} Du-te de-mpacă pe-mpăratul... Spune-i Că nu-i nimic... și cumcă mi-ar plăcea Să nu s-amestece decât acolo Unde se cade. L
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei cea tristă-nghițitoare Iat-o naintea mea. [ÎMPĂRATUL] Ce vrei, bătrîne? [CELSUS] Pacea pământului... [ÎMPĂRATUL] Aceasta voiesc s-o știu, de pot să-i dau eu pace? Daca eu însuși am fost instrumentul orb, umbra - supusul unei voinți? Daca Cezarul cugetă, sau timpul cugetă. Pot eu să-i dau această pace când ea n-o voiește? [CELSUS] Când ea n-o voiește Timpul e moarte, spațiul e luptă Și mișcarea suferință. Ascultă: Spune o poveste că-n centrul pământului e un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iat-o naintea mea. [ÎMPĂRATUL] Ce vrei, bătrîne? [CELSUS] Pacea pământului... [ÎMPĂRATUL] Aceasta voiesc s-o știu, de pot să-i dau eu pace? Daca eu însuși am fost instrumentul orb, umbra - supusul unei voinți? Daca Cezarul cugetă, sau timpul cugetă. Pot eu să-i dau această pace când ea n-o voiește? [CELSUS] Când ea n-o voiește Timpul e moarte, spațiul e luptă Și mișcarea suferință. Ascultă: Spune o poveste că-n centrul pământului e un ou de marmură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Romei, căci ce a putut să iasă din răpirea lumei întregi decât conștiința că prețul acestor semne de luptă, de anxietate, de durere n-au avut nici o valoare. Și astfel noi, bătrâni, stăm în fața a sute de popoare tinere.. Ei cugetă ce cugetau romanii odată, că pământul e un măr de aur. Trebuie să le-o spunem că nu-i așa, căci noi o știm, și această știință este Crucea. Eu nu prezic nimic, eu spun ce este. [ÎMPĂRATUL] Ascultă. Crezi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce a putut să iasă din răpirea lumei întregi decât conștiința că prețul acestor semne de luptă, de anxietate, de durere n-au avut nici o valoare. Și astfel noi, bătrâni, stăm în fața a sute de popoare tinere.. Ei cugetă ce cugetau romanii odată, că pământul e un măr de aur. Trebuie să le-o spunem că nu-i așa, căci noi o știm, și această știință este Crucea. Eu nu prezic nimic, eu spun ce este. [ÎMPĂRATUL] Ascultă. Crezi tu că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Plină de-aceeași lung-durere-avară. Speriind lumea-o facem să atârne De tresăririle inimei noastre. Mi-aduc aminte de un cântec vechi Ce-o biată fată îl cînta-n Ispania... {EminescuOpVIII 68} 12 2285 (pe Aventin) TEUTOBA * Roma! Roma! [UN ROMAN] Ce cugeți tu, barbare? T[EUTOBA] * Roma! Roma! [ROMANUL] Ce ai zis? T[EUTOBA] * Roma - și nimic! {EminescuOpVIII 69} BOGDAN-DRAGOȘ 2275 PERSOANE[LE] DRAGUL voievod de țară în Maramureș SAS văru-său BOGDAN fiul lui Dragul voievozi de neamuri - BALCU - DRAGU - DRAGOMIR - ȘTEFAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îngenunche) Și tu, vezi [toate-]acestea cu mintea ta în boală... Și tu iei lucrul altfel... Las' naibii dar nevasta, (aspru ) Las' să-ți spun ție-o vorbă... o vorbă bună - asta! (l-înjughie) Scurt ți-a fost firul, Doamne! Și cuget că Bodei, C-o singură a mînei trăsură de condei, A mînei acesteia (îl apucă de mînă) putea să fie-n locu-mi! Pe-un negru muc de pană fu așezat norocu-mi Și-un vârf așa subțire, să-l scoți din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zdrobit, căci știe că Mira, deși va fi soția lui, dar nu-l iubește. Dar vrea să fie sclavul visurilor și a capriciilor ei, să trăiască numai pentru că trăiește ea; nu cere nimic, neci amor, neci compătimire, nu cere să cugete la el, numai să-i permită ca să fie reflectul unui surâs a buzelor sale, unei raze a ochilor ei. Dar, deși aceste visării sânt palide, dar amorul lui nu e palid, e un amor de arab, arzător, de foc, care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în puiul de leu și mintea se turbură în creierii săi... A intrat veninul necrezărei în inima lui și a mușcat-o, încît trebuie să turbe de nu vom arde rana... arde cu mustrări {EminescuOpVIII 151} și cu aduceri aminte... (cugetînd) Un cap de va cădea începutul e făcut celelalte urmează... Ce alunecoasă e poteca răului! (tare) Maio! MAIO Portare! ARB[ORE] Tu zici că-n curtea cea neagră pe țărmurii mărei, acolo petrece gândirea lui. MAIO Se vede. Altfel neci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țărmurii mărei, acolo petrece gândirea lui. MAIO Se vede. Altfel neci gândirea lui n-ar fi neagră și-mpietrită... De ar fi aceea o femeie sântă și frumoasă, care să-l poată face fericit și virtuos... De-ar fi... am cugetat adeseori... un înger... îngerul de pază al Moldovei... Ce vrei, portare!... Poate că l-am face fericit încă pe acest Domn în care sămânța bunului e așa de bogată, căci răutatea lui nu e decât întîmplătoare. De vom depărta cauza
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră Dulci melodii și visuri. O, lume, cer și fire, Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrimă, -o privire. Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu, Ce n-am neci o atomă din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în ceru-i înflorit Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră Dulci melodii și visuri. O, lume, cer și fire, Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrimă, -o privire. Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu, Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros surâs Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă - cum cugetă o liră Dulci melodii și doruri... O lume, cer și fire {EminescuOpVIII 170} Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrim', - o privire? Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu Ce n-am neci o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în ceru-i înflorit, Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros surâs Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă - cum cugetă o liră Dulci melodii și doruri... O lume, cer și fire {EminescuOpVIII 170} Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrim', - o privire? Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu Ce n-am neci o atomă din tot cugetul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deși era să fie soția mea, dar nu mă iubește. Dar ce voiam eu? Amor? Nu. Să fiu sclavul visurilor, a capriciilor ei... să trăiesc numai pentru că trăiește ea... N-as fi cerut nimica... neci amor, neci compătimire... neci să cugete la mine măcar... decât numai să-mi permită să fiu reflectul unui surâs a buzelor sale, unei raze a ochilor săi!... O, Mira, albă stea a miezenopții, de ce-ai venit să-ntuneci viața mea *?... Dar nu!... Din acest amor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Vin, cupare!... Când lumea e mai veselă atunci portarul meu se scoală și-i învenină inima cu aducere-aminte a unor timpi ce nu mai vin, căci nu mai pot veni! De ce? Vin, cupare!... (pe jumătate beat) Ș-apoi de ce să cuget trist, de ce să schimb frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă despre aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ființa care zvârcolește cu pri- virea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa... // Întreabă de ce a scuipat Satana veninul său cel mai amar când ai ieșit tu în lume, de ce, înainte d-a fi, te cugetase infernul întreg, te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femeie fățarnică! Demonul - poet te-a visat în epopeea sa - care sfărma sub blestemele sale ființa - Dumnezeu - te visase ca să sugi cel mai nobil sânge din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neliniștit, cu visuri de-o impresiune puternică. Fruntea sa e osândită și fața în delir adânc. Muzica melodramiză încet aria lui Deșteaptă-te române El o declamă încet și espresiv, rezemîndu-se cu mâna stângă pe liră. ) [VARIANTA FINALULUI] [MUREȘANU] (șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) O capul meu! Văd cerul deasupra-mi se coboară Și în câmpii așterne stelele lui de foc Și aburi[i] argintii se lasă, mă-nconjoară, Și stele scapăr sfinte pe-al valurilor joc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]