1,631 matches
-
evoluează spre credința într-un Dumnezeu unic, numit în Vechiul Testament "CEL VEȘNIC", DEOARECE ESTE SIMBOLUL ADEVĂRULUI ETIC ETERN IMANENT FUNCȚIONĂRII PSIHICULUI. Pentru a pregăti apropierea apogeului evoluției mitice, se impune să rememorăm pe scurt etapele care au dus la punctul culminant al simbolizării. În cadrul celor două faze ale politeismului, trebuie sa distingem clar cele trei epoci ale istoriei simbolului "divinității": animismul, politeismul și monoteismul. Ființa gînditoare, care, la începutul evoluției ei mitice, nu era decît o ființă abandonată și tremurînd în mijlocul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept scuză și justificare vanitoasă a propriei lui participări la culpa comună. Această individualizare a culpabilității este exprimată cel mai clar în psalmii lui David. În MITUL CREȘTIN, individualizarea culpabilității atinge punctul său culminant. (În mitologiile politeiste mai ales în mitologia greacă nuanțele tentațiilor sînt specificate de multitudinea eroilor, care luptă fiecare în parte cu propria lui tentație predominantă reprezentată de un monstru sau altul. Cea mai mare parte a eroilor pier, ceea ce dovedește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
respinsă. Nu ne propunem să intrăm aici în detalii în privința acestor tatonări, ale căror rezultate au fost atît de dezamăgitoare, încît au sfîrșit prin a discredita legendele mitice. Este în schimb important să subliniem cu putere și admirație că punctul culminant al filosofiei grecești, opera lui Platon, are drept scop principal demonstrarea faptului că divinitățile sînt simboluri ale calităților psihice umane, hiperbolizate și idealizate. Ne punem întrebarea care a putut fi motivul ascuns pentru care constatarea acestui adevăr esențial de către unul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
înaltă manifestare este faptul de a fi creat supraconștient limbajul simbolic, limbaj utilizat chiar de eroul mitului creștin pentru a-și transmite mesajul. Dacă simbolistica este organizată științific, adică percepută ad litteram și mai ales dacă este organizat științific punctul culminant al tuturor produselor mitice: simbolul divinității trinitare, se ajunge la o culme extraordinară a afirmațiilor fanteziste. Potrivit dogmatismului, întreaga profunzime mitică este distrusă dacă Vorba este considerată drept un personaj real, Iisus, care stă încă de la început la dreapta Tatălui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
el, meritul omului este cu atît mai mare, cu cit se străduiește să se supună fără voie imperativului categoric. Criticismul, german Fichte, Schelling face tot posibilul începînd de atunci să elimine dumezeul real reintrodus de Kant. Critica Cunoașterii atinge punctul culminant prin "FENOMENOLOGIA SPIRITULUI" a lui Hegel. Spiritul nu mai este o entitate transcendentă (Spiritul absolut al Scolasticii devenit la Kant Sinele inexplicabil, explicat în cele din urmă drept principiu moral). Spiritulul este la Hegel un fenomen imanent, care duce pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acest lucru decît cu ajutorul elanului animant. Făcînd aceasta, ne eliberăm treptat sufletul. Căci eliberarea perfectă, libertatea, înseamni unirea dintre suflet și psihic: sufletul devenit manifestare pshică, psihic aparent. Soluția problemei libertății este inclusă în analiza instanțelor psihice, al cărei punct culminant este constatarea raportului legal dintre esență și apariție, dintre suflet și psihic. Dacă, prin natura sa, omul s-ar înțelege pe el însuși (dacă nu ar exista instanța obscurantistă: subconștientul), toată lumea nu ar vrea decît să realizeze esența. Realizînd-o, omul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supus chinurilor. Chiar dacă Iisus cum afirmă unii istorici nu ar fi trăit niciodată și dacă viața lui ar fi fost deci simbolică, asemeni celei a atîtor alți eroi mitici, nu este mai puțin adevărat că simbolismul mitic atinge punctul sau culminant în textele biblice, care condensează sensul comun tuturor mitologiilor în legile justiției esențiale: armonia și bucuria ei, reprezentate de Dumnezeul unic, și dizarmonia și consecințele ei nefaste, reprezentate de ispititorul Satan. Chiar dacă sanctificarea este un eveniment trăit cu adevărat sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
una în cealaltă. Justiția imanentă sub forma sancțiunii implică raporturile exterioare dintre oameni (nedreptatea lumii) tocmai din cauză că se referă în primul rînd la raportul esențial al fiecărui om cu sine însuși, la raportul dintre eul esențial și eul aparent. Adevărul culminant al tuturor imaginilor mitice este constituit de faptul că manifestarea justiției simbolizată de intervenția lui Dumnezeu domnește în forul interior al fiecăruia într-un mod misterios, imperceptibilă pentru om atît timp cît acesta este orbit afectiv, atît timp cît se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în mod deosebit față de lichidarea problemelor filozofice într o modalitate pe care o vedea drept ieftin scientistă. Wittgenstein credea că problemele filozofice sunt confuzii adânci și fascinante, iluzii transcendentale, și deoarece credea că ele trebuie să dispară abia în punctul culminant al viziunii, el nu le dorea eliminate în mod vulgar, la niveluri mai joase și de oameni nepotriviți pentru asta.“76 Practica filozofică a lui Wittgenstein reprezintă, fără îndoială, o ruptură cu tradiția. Este ceea ce se poate spune și despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Domnia Jagellonilor se înscrie în istoria Ungariei ca un tip de "regalitate fantomă", iar în istoria dietală maghiară ca o perioadă de adunări numeroase, în care nobilii reclamau participarea în totalitate, pentru a-și putea impune voința asupra oligarhiei. Punct culminant al supremației stărilor, perioada 1490-1526 este deschisă de Vladislav al II-lea Jagellon (1490-1516)528. Acțiunea centralizatoare a lui Matia Corvin s-a destrămat. Noul rege a fost nevoit să accepte tot ce i s-a impus: renunțarea la marile
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
iunie 1574)583. Opoziția stărilor privilegiate a căpătat o nouă dimensiune în timpul domniilor lui Mihai Viteazul și Ștefan Răzvan. Tratatul din 20 mai 1595, încheiat de reprezentanții marilor boieri și ai clerului superior cu principele Transilvaniei, Sigismund Báthory, reprezintă punctul culminant al manifestării regimului de stări și pactis conventis în Țara Românească pentru secolul al XVI-lea. Acțiunea stărilor nu a fost îndreptată direct împotriva domnitorului, printr-un act impus cu prilejul înscăunării. Încercarea de impunere a tutelei s-a produs
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mamelor bărbaților nobili seduși: "Chaque matin, pendant le déjeuner, la bonne madame Hugon revenait malgré elle sur cette femme (...) éprouvant cette sorte d'obsession qu'exercent leș filles sur leș bourgeoises leș plus dignes" [Zola, Nana, p.191]. Un punct culminant în ascensiunea socială pot fi considerate propunerile de căsătorie pe care le fac persoanele nobile curtezanei Nana. "Lovitură de teatru" constă în faptul că Nana respinge această idee354. Etapă cea mai interesantă este cea a transformării lui Nana în mondenă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aceeași peste tot. Critică este unanimă în considerarea descrierii corpului uman neidealizat, al detaliilor fizice și psihologice, al nosografiei, al funcțiilor normale drept o cucerire a literaturii secolului al XIX-lea. Românele de moravuri, în special, declina descrierile femeilor, punctul culminant situându-se pe la 1880, "anul Nana", calificat unanim că "an pornografic". Corpul feminin este subiect sau obiect al pasiunii și trăirii intense. Punerea în spectacol a corpului se face în două ipostaze: în nuditate sau în toalete purtătoare de semne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a transcende limitele curgerii clipelor și de a dobândi o viziune totalizatoare asupra timpului și spațiului. Naufragiul leopardian, rod al anulării unor contrarii (momente opuse de pe axa curgerii clipelor, contrastul dintre sunet și tăcere) constituie o experiență al carei punct culminant este odihnirea ființei în portul atemporalității. Starea de armonie este rodul abandonului și e posibil că autorul ermetic să fi preluat această idee și să o fi redat, în cheie personală, în pierderea de sine din Port răcoros: și fiecare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ales, neputința accederii lui la tron (decît după o necesară domnie a unchiului fratern). Impulsivitatea, viteza cu care emite judecăți și instabilitatea sentimentală îl trădează în totalitate. Hamlet a atins, în cel mai bun caz, zorii unei vîrste postpuberale. Punctul culminant al acestei realități implicate de text și, de fapt, nucleul dimensiunii culturale a conflictului tragic îl constituie întîlnirea dintre prinț și fantoma tatălui său. Duhul patern, în preambulul dezvăluirii sale tulburătoare, ce va răsturna echilibrul inițial al atmosferei dramatice, mărturisește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu ar fi putut detecta nimic în neregulă" (p.47). Triumful rațiunii pare astfel deplin. În acest punct însă, printr-o neașteptată ruptură de planuri narative, similară mai curînd tehnicii de deus ex machina din tragedia greacă, intervine adevăratul punct culminant al monologului confesiv. Un grup de polițiști, alertat de către un vecin care auzise "geamătul spaimei de moarte", apare imprevizibil, pentru investigații urgente și necondiționate. Eficiența "rațională" a eroului depășește acum toate așteptările. Nici un semn al celei mai mici agresiuni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
refuză orice fel de muncă, spunînd că preferă să se abțină. Refuză, de asemenea, să părăsească biroul" (p. 90). Acesta e noul proprietar al birourilor, iar exasperarea sa a fost cauzată de către impenetrabilul Bartleby. Putem localiza aici, cu ușurință, punctul culminant al povestirii, nu atît datorită dinamismului epic, altfel discutabil, cît atitudinii surprinzătoare și, în mod clar, simbolice a naratorului. Departe de a fi revoltat de acuzația nedreaptă a competitorului, el pare să și-o asume autopunitiv. Aflat în vădită criză
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se întîlnește cu Julia, iar vechile sentimente de iubire renasc virulent. Cei doi hotărăsc să divorțeze, renunțînd la propriile căsătorii ce le dau, oricum, senzația unor prizonierate. Waugh decide aici să-și aducă strategia de construcție moral-psihologică la momentul ei culminant. Uniți după mai multe tensiuni și ezitări, Charles și Julia vor să părăsească Brideshead pentru totdeauna și să înceapă o viață nouă, eliberată de fantomele trecutului. Pe nepusă masă însă, bătrînul lord Marchmain, grav bolnav, se întoarce acasă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cea care se sinucide la Veneția sub aparența unui accident -, producîndu-i lui Henry James grave sentimente de culpabilitate). Singura diferență structurală dintre cele două romane derivă dintr-o strategie de abordare: în timp ce David Lodge folosește episodul Guy Domville ca punct culminant al narațiunii sale, reconstituindu-l din flashback-uri pe care protagonistul le trăiește, în 1915, pe patul de moarte, Colm Toibin își începe excursul epic cu eșecul dramaturgic în cauză, supralicitînd, ulterior, proble-ma angoasei creatoare. Mai mult, în 2002, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Richard, episoade ce vor fi lecturate, accidental, de Walter!). Walter se implică, în mod similar, cu ardoare, în ecologie, pentru a suplini, simbolic, neîmplinirile unei vieți marginale. Personajele lui Franzen își ascund frecvent, cu un stoicism suspect, traumele personale. Punctul culminant al "disoluției" din Libertate îl constituie revelarea pentru Walter a vieții secrete duse de către Patty. Momentul are valoarea vechilor "epifanii" din proza lui Joyce. Aflînd despre trădarea soției, avocatul ecologist intră în criză profundă, conștientizîndu-și ratarea proprie. Începe, compensator, o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
final compensează, în fond, lunga și statica intros pecție care domină romanul de la început la sfîrșit. Victimele și agresorii, învingătorii și învinșii (greu de distins acum) se studiază patetic și așteaptă, în încordare, un gest greșit în tabăra adversă. Punctul culminant este atins atunci cînd Baxter îi cere tinerei Daisy să dezbrace. Traumatizată, poeta execută ordinul cu oroare imensă (toți descoperă, cu uimire, că Daisy e însărcinată!). Baxter vede volumul tinerei și, mirat, îi cere să-i citească o poezie. John
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
depindea la Besancon de părintele de Frilair." Vine și ziua procesului: "Sosi, în sfîrșit, și ziua de care se temeau atît doamna de Rênal, cît și Mathilde. Aspectul neobișnuit al orașului le sporea spaima. Mathilde de la Mole păstra pentru momentul culminant o scrisoare a primului episcop al Franței care cerea achitarea lui Julien. În ajun i-o arătase abatelui de Frilair care îi dăduse asigurări: asul din mînecă al abatelui era domnul de Valenod, unul dintre jurați. Dacă l-ați cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
conflictul se explică prin lipsa unei acțiuni diplomatice, în profunzime este vorba despre consimțămîntul popoarelor pe care conta puterea publică (...). Provocat de un atentat naționalist, războiul din 1914 începe ca un conflict de naționalități, ajungînd să coaguleze în punctul său culminant toate sentimentele colective din secolul precedent." " Modul în care s-au dezmembrat Uniunea Sovietică și imperiul său rămîne un mister. Factorii subiectivi sunt greu de apreciat. E mai ușor să stabilim factorii obiectivi. Obiectivul de a fi o superputere mondială
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
creierului. Titlurile din presă sau avanpremierele de la televizor care aduc în față o situație de egalitate perfectă între candidați funcționează după acest principiu. Creierul nostru este foarte receptiv la asta și rareori îi rezistă. Cât despre politica în mass-media, punctul culminant a fost atins fără îndoială odată cu anunțul rezultatelor la alegerile prezidențiale din 2007, când jurnalele televizate ale marilor canale naționale au așteptat ora 20.00 pentru a arăta rezultatele în timp ce acestea puteau fi consultate pe internet câteva ore mai devreme
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
platou de televiziune, scenă publică prin excelență în care totul este arătat în fața a milioane de persoane, mecanismul funcționează perfect: celebritățile mereu în lumina reflectoarelor sunt întruparea mecanismului de „altruism-spectacol”. În sfera mediatică, altruismul este etalat în diverse moduri. Punctul culminant a fost atins în ediția din 2007 a „Sidaction”: în cadrul acestei mari campanii de donații pentru victimele SIDA, la emisiunea „Qui veut gagner des millions” („Vrei să fii miliardar?”) nu mai participau oameni obișnuiți care voiau să câștige bani răspunzând
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]