930 matches
-
esențiale, adică a angoasei culpabile. Dar omul este capabil chiar să prevadă consecința acțiunii lui greșite, tortura culpabilității, și să facă pe baza acestei previziuni judecăți de valoare juste, care vor forma substanța autodeterminărilor raționile ale activității lui viitoare. Prin intermediul culpabilității prevăzute, omul poate să determine și să acționeze conform dorinței esențiale pentru a evita chinul întunecat care va urma esențial și legal acțiunii eronate (este important să nu confundăm angoasa culpabilă a supraconștiinței cu culpabilitățile neautentice față de convențiile sociale). Dorința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ale activității lui viitoare. Prin intermediul culpabilității prevăzute, omul poate să determine și să acționeze conform dorinței esențiale pentru a evita chinul întunecat care va urma esențial și legal acțiunii eronate (este important să nu confundăm angoasa culpabilă a supraconștiinței cu culpabilitățile neautentice față de convențiile sociale). Dorința esențială (constrîngerea sa culpabilă și satisfacția sa plină de bucurii) guvernează deci ansamblul deliberării, chiar și pe cea subconștientă. Dar dorința esențială nu este nici ea nedeterminată. Individul nu poate să-și aleagă arbitrar dorința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai naturale. Nici blazatul nu mai reușește să-și satisfacă dorințele firești. Obsesia lui față de dezlănțuirea considerată drept libertate a spiritului îl duce la căutarea satisfacțiilor din ce în ce mai subnaturale, la distrugerea treptată a elanului, care, deși oarecum persistent, îl umple de culpabilități vagi, pe jumătate dezgust pe jumătate poftă obsedantă, cu toate că banalitatea nu constă numai în căutarea bucuriilor, ci și în arivism cu orice preț. Combinațiile dintre nervozitate și banalizare sînt extrem de numeroase. Trăsătura lor comună este faptul că ele sînt determinate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
legal imanentă a dizarmoniei funcționării deliberante intime este angoasa psihopatică sub forma sa principială: angoasa față de propriul adevăr, vanitatea culpabilă și tendința ei spre falsa justificare a fiecărei greșeli și vini. Cauza esențială a psihopatiilor este refularea, oricărui sentiment de culpabilitate, tendință care fară știtea noastră și în ciuda diverselor grade de intensitate este subconștient ascunsă în forul interior al fiecărui om. Ea constituie motivul principial al plîngerii patetice sau patologice împotriva nedreptății lumii și a vieții, întrucît autojustificării false în exces
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-i permită să pătrundă tot mai adînc atît în dedesubturile intențiilor mai mult decît conștiente, cît și în cele ale atențiilor mai puțin decît conștiente. Aceasta cu atît mai mult, cu cît intențiile contradictorii sînt funcțional legate prin sentimentul de culpabilitate. Angoasa culpabilă provine din supraconștiința etică, prevenind intențiile mai mult sau mai puțin raționale ale conștientului împotriva pericolului unei pierderi treptate a bucuriei armoniei. În loc să țină cont de avertismentul salutar, judecata conștientă poate rămîne surdă la apelul supraconștient. Privirea introspectivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prea ușor pradă autosupravalorificării mincinoase vanitatea -, promisiune falsă de satisfacție principială. Tot ce are legătură cu sensul și nonsensul vieții este supraconștient sau subconștient imanent: spiritul valorificator, judecățile de valoare juste sau false, avertismentul salutar al supraconștiinței etice, sentimentul de culpabilitate, totul este imanent vieții psihice și poate deci fi ridicat introspectiv la nivel conștient și supus autocontrolului. Tot ce este imanent vieții psihice este obligatoriu subtil sau pervers motivant și participă la deliberarea intimă apropiind-o sau îndepărtînd-o de țelul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
propriului elan. Intensitatea individuală a elanului una dintre caracteristicile speciei umane nu se află deloc în contradicție cu justiția imanentă. Un elan mai intens necesită un efort de realizare mai mare, o mai mare concentrare asupra esențialului și implică o culpabilitate mai profundă în caz de dispersie. Adevărul este că nimeni nu-și cunoaște intensitatea elanului înainte a și-l fi etalat. Dar desfășurarea elanului nu se produce niciodată în timpul vieții, în momentul morții doar meritele esențiale sau lipsa acestora devin
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
responsabilitatea esențială. Responsabilitatea esențială este constituită de raportul autentic dintre sine și sine însuși. Ea este responsabilitatea individului față de el însuși, față de dorința sa esențială și este constituită din raportul dintre eul esențial și eul aparent. Devierea este indicată de culpabilitatea esențială, măsură a delictului față de dorința esențială, a prejudiciului și a răului esențial pe care și-l face omul lui însuși. În schimb, responsabilitatea socială este constituită din prejudiciul pe care indivizii, falși motivanți, și le aduc unii altora și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mister și în viață, cît și de înțelegerea psihologică. Credința oarbă înlocuiește efortul real prin ceremonial, în timp ce îndoiala sterilă, eliminînd în același timp credința moartă și pe cea activă, are avantajul de a prefera interesul material efortului esențial fără intervenția culpabilității. Deoarece credința oarbă o distruge pe cea activă în viață, întrucît credința în dogmă neglijează (sau crispează) activitatea dreaptă, adevăratul sens al salvării, lumea devenind tot mai nedreaptă și pierzîndu-și viziunea asupra nevoii esențiale eșuează tot mai mult în exaltarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o pedeapsă exaltată aplicată eului aparent, esențial deficient, fiind totodată expresia dorinței exaltate de a distruge, de a ucide acest eu deznădăjduitor în vderea obținerii unirii superstițioase. Ascetismul nu se caracterizează totuși numai prin obsesia autopedepsirii exaltate datorate excesului de culpabilitate. Există și forme de ascetism datorate excesului de vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec viața în vîrful unui stîlp (simbol al elevației și în același timp piedestal) ca să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că se bucură de o anumită șansă de a obține admirația dacă nu chiar adorația mulțimilor. În Occident, nbunia sfîntă se manifestă mai curînd prin delir mistic însoțit de halucinații, care exprimă alternanța dintre perioadele de vanitate și cele de culpabilitate. Subiectul care aspiră la puritatea imaculată se simte asaltat în timpul coșmarurilor din perioadele sale de culpabilitate de stări de depresiune și interiorizare care îl fac să îndure cele mai mari nedreptăți, semn că sexualitatea refulată îi bîntuie imaginația, în timp ce în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
În Occident, nbunia sfîntă se manifestă mai curînd prin delir mistic însoțit de halucinații, care exprimă alternanța dintre perioadele de vanitate și cele de culpabilitate. Subiectul care aspiră la puritatea imaculată se simte asaltat în timpul coșmarurilor din perioadele sale de culpabilitate de stări de depresiune și interiorizare care îl fac să îndure cele mai mari nedreptăți, semn că sexualitatea refulată îi bîntuie imaginația, în timp ce în perioadele de extaz vanitos, halucinația îl face să vadă Cerurile deschise populate de toate personajele credinței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca și el, admirat, adorat ca acela pe care îl iubesc, pe care îl ador mai mult decît pe oricine și decît orice. Este limpede că sarcina devenită tot mai vanitos exaltată, tot mai irealizabilă, începe să dea naștere unor culpabilități exaltate, unor vanități triumfante sau vexate, unor acuzații tînguitoare față de o lume cae nu apreciază înălțimea intențiilor și care se opune realizării acestora prin multudinea tentațiilor pe care le oferă ea. Eșecurile pe plan social sînt inevitabile, ceea ce duce la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exaltate. Toate formele de sarcini exaltate care duc la nevroze sau la psihoze au în comun ambivalența dintre a vrea și a nu vrea, fuga din fața unei datorii impuse patologic, care provoacă reacții de scurtcircuitare, dacă nu o creștere a culpabilități lor din ce în ce mai insuportabile, riscînd să aibă drept rezultat reacția cea mai extremă și mai nefastă: refugiul în nebunie, În deliberarea falsificată a subiectului își face loc ideea delirantă CĂ ESTE UN SFÎNT. El ajunge să-și imagineze că este sfînt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se exercită sub două forme: IMAGlNAȚIA EVAZIONISTĂ, care se referă la dorințele materiale, sexuale și pseudo-spirituale, si IMAGINAȚIA AUTOJUSTIFICA-TOARE a acestei erori vitale care este evaziunea imaginativă. Această falsă justificare cu nenumărate nuanțe operează conform celor patru categorii tipice: vanitate, culpabilitate refulată, acuzație dușmănoasă și sentimentalism tîngui-tor. Cu alte cuvinte autodisculparea vanitoasă a sinelui prin tendința de a refula orice greșeală, agravată de inculparea vanitoasă a celorlalți, a lumii, a vieții. Ambivalenta dintre disculpare și inculpare constituie legea funcționării dizarmo-nizante a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exaltate pseudo-sublime. Prin mai multe refulări acumulate succesiv în subconștient, energia pervertită riscă să facă în cele din urmă explozie sub forma unor simptome psihopatice, care exprimă simbolic cînd dorințele refulate, cînd prea bunele intenții de purificare. Infernul nervozității este culpabilitatea refulată transformată subconștient în tortura remușcărilor sterile: focul veșnic al Infernului biblic și Infernurile mitologiei grecești Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
explozie sub forma unor simptome psihopatice, care exprimă simbolic cînd dorințele refulate, cînd prea bunele intenții de purificare. Infernul nervozității este culpabilitatea refulată transformată subconștient în tortura remușcărilor sterile: focul veșnic al Infernului biblic și Infernurile mitologiei grecești Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a elanului supraconștient. Falsa justificare vanitoasă asigură imperios refularea, "autoritatea lui Satan", distrugînd rînd pe rînd angoasele culpabile de origine
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
răsplata și pedeapsa, satisfacția sau insatisfacția esențială sînt manifestări pozitive și negative ale legii armoniei și ale justiției sale imanente. Putem spune în această privință că răul este umbra aruncată de lumină la întîlnirea cu un obstacol, obstacol care este culpabilitatea perseverentă vanitos justificată. (Vanitatea-șarpe, simbol al ispititorului Satan.) Funcția legală a răului a suferinței cu tendință spre exaltare este avertizarea împotriva pericolului esențial (așa cum durerea fizică avertizează împotriva unui pericol somatic). Tocmai pentru că este legal, acest avertisment nu-și poate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imediat lumea din jurul acestuia; esența acestui psihic nu se poate exprima decît prin avertismentul suferinței, care, pentru omul nervos, provine din toate colțurile lumii. Pe de altă parte, omul se poate banaliza; el se eliberează în mod pervers de orice culpabilitate, de orice avertizare supraconștientă, adică ucide "elanul animant". La modul mitic, el suferă "moartea sufletului", pedeapsă pe care omul și-o aplică singur. Răul este urmarea revoltei împotriva esenței (a dorinței esențiale). Răul nu există în sînul esenței; el nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
încorporat în armonie. Orice revendicare împotriva misterului legalității este irațională. Sensul vieții este capacitatea de a trăi misterul prin accidentele vieții temporale. Ca să nu inspire un sentimentalism care se transformă prea ușor în acuzație, o vanitate care devine prea ușor culpabilitate exaltată, ca să nu interpună falsa motivație în raportul dintre om și mister, simbolul "dragostei" trebuie să-și păstreze unica semnificație veridică: justiția. Așa cum "dragostea lui Dumnezeu față de om" nu este decît un simbol pentru justiție, pentru legalitatea vieții, tot astfel
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să vă ia până la o oră din timpul dumneavoastră; în schimb, "Vă voi răpi cinci minute din timpul dumneavoastră" este mai hotărât și mult mai credibil. Cuvântul "numai" este folosit pentru a atenua vina unei persoane sau pentru a devia culpabilitatea pentru anumite urmări nedorite. De exemplu, de curând, o mamă și-a închis copilașul în mașină, iar ea a intrat pentru cumpărături într-un magazin universal din apropiere. Temperatura urcase la 35°C în acea zi și, din nefericire, bebelușul
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
-se la extremitatea granițelor etice. Filosoful își exemplifică teoriile prin cazul unui australian bolnav de cancer care și-a programat voluntar sinuciderea asistată de computer: „Exemplu clinic al noii virtualizări a acțiunii sau teleacțiunea electronică șterge, simultan cu responsabilitatea savantului, culpabilitatea pacientului” (Virilio, 1998, p. 15Ă. Eseistul observă de asemenea că, în cadrul performanțelor-limită din domeniile roboticii și geneticii actuale, se ajunge la un punct maxim de „extremism postștiintific” deoarece prin „știința excesului”, conceptul însuși de știință este ambiguizat: știința-limită sau limita-științei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al unei spaime lăuntrice. Revelația cruzimii ascunse în relația omului cu natura va provoca un șoc ce va grăbi procesul de maturizare. Coșmarul mâinilor pline de sânge va reveni în starea de veghe îngândurată a omului matur marcat de conștiința culpabilității morale. Nicio normă, oricât de autoritară, nu e scutită de examenul critic al conștiinței care poate să o accepte sau nu. Tensiunea care se concretizează aici trimite la o pereche polară: cruzime și compasiune. Compasiunea este sfâșietoare, dar are explicații
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
al unei spaime lăuntrice. Revelația cruzimii ascunse în relația omului cu natura va provoca un șoc ce va grăbi procesul de maturizare. Coșmarul mâinilor pline de sânge va reveni în starea de veghe îngândurată a omului matur marcat de conștiința culpabilității morale. Nicio normă, oricât de autoritară, nu e scutită de examenul critic al conștiinței care poate să o accepte sau nu. Tensiunea care se concretizează aici trimite la o pereche polară: cruzime și compasiune. Compasiunea este sfâșietoare dar are explicații
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
o are în realizările sale. Dar orice naștere insolită sau monstruoasă (nașterea unui animal, a unui obiect, a unui copil diform) revelează temerile și angoasele. Cel ce visează se teme de ceea poate să facă. Are un sentiment puternic de culpabilitate sau o stimă de sine scăzută. Sau are gânduri reprobabile, scandaloase, cel puțin pentru supraeu, adică pentru conștiința morală. Un asemenea subiect se percepe adesea ca un monstru. Luptă cu un anumit aspect al personalității sale. În schimb, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]