176,312 matches
-
las cititorului loc liber să pună el cuvântul. Până și aceste două scrisori strict ocazionale, însă, pe care Soarta mi le hărăzi tocmai mie, poartă marca acelei nobleți, pe care franțuzul o numește La patte du lion. Nu ne-am cunoscut, pro-priu-zis, niciodată. Legătura avea să ne-o facă, fără voia noastră, regretata Andriana Fianu de la România literară, - cea mai bună prietenă din țară a lui Petru Dumitriu, - după ce apăruse în revistă articolul amintit. Prima scrisoare a fost trimisă din Metz
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
își găsesc dragostea și fericirea într-o formă de inexistență fizică, personajul Cehov din Mașinăria Cehov trăiește și moare în același timp în mijlocul personajelor sale. În ceea ce privește Istoria comunismului..., piesa este un soi de parodie neagră care, pentru cei ce au cunoscut ororile comunismului, nu poate fi decât o experiență personală. În fond, dramaturgul pare să nu prelucreze nimic, arătându-ne cum realitatea poate fi mai îngrozitoare decât absurdul ficțiunii și cum limbajul are capacitatea perversă de a o transfigura total. Alteori
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
Ionescu, ne-o arată și faptul că dramaturgul recunoaște în Cehov - într-o scurtă notă de la finalul piesei Mașinăria Cehov - pe "adevăratul precursor al teatrului absurdului" și mărturisește că a fost marcat de așteptarea personajelor "spectre" cehoviene înainte de a-i cunoaște pe Vladimir și pe Estragon. În fine, și în piesa care închide volumul, Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, avem de-a face tot cu o problemă a comunicării. Cei doi
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
Cătălin Constantin Pe Catrinel Popa o cunoașteți din chiar această pagină a României literare unde publică recenzii la cele mai noi titluri de carte românească. Ca poetă ați descoperit-o tot în paginile acestei reviste, doi ani în urmă, cu primele ei poezii. Iat-o acum debutînd
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
referință în proza irlandeză contemporană, și nu numai. A absolvit University College of Dublin, la fel ca Joyce, și imediat a plecat din Irlanda să cutreiere lumea. Primul popas, cel mai atașant poate, a fost Spania, mai precis Barcelona; a cunoscut franchismul, urmele anarhismului (din povestiri), iar în primul său roman Sudul (1990) sînt reminiscențe ale acestor experiențe. Un Hemingway în aparență, un Henry James în profunzime. Următorul roman, Ierburile în flăcări (1992) îl readuce pe cititor în Irlanda prin povestea
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
toate sînt scrise de bărbați, ei bine, asta nu poate rămîne așa. Și cum să corijezi acest lucru? Foarte simplu, invitați o femeie să scrie. M.T.: Ce părere aveți despre corectitudinea politică aplicată unor scriitori de genul lui Francis Stuart, cunoscut pentru vederile lui pro-fasciste? V-am citit eseul "The Wartime Broadcasts of Francis Stuart edited by Brendan Barrington" (Emisiunile din timpul războiului ale lui Francis Stuart, publicate de Brendan Barrington) și mi s-a părut extrem de nuanțat. C.T.: Francis Stuart
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
fără să țipați!". Îmi aduc aminte perfect că m-am adresat cu "doamnă" evitând cu greu primele impulsuri. Un procent însemnat al furnicarului de oameni care asistau la scenă a paralizat. Doamna era în pragul apoplexiei: Da' dumneata nu mă cunoști pe mine?" a întrebat ea începând tot cu acel " Da..." care demonstra un dispreț absolut ne-comunist față de oamenii de rând. Deși am răspuns că nu o cunosc începusem să am unele bănuieli. Nu m-ai văzut niciodată la televizor
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
scenă a paralizat. Doamna era în pragul apoplexiei: Da' dumneata nu mă cunoști pe mine?" a întrebat ea începând tot cu acel " Da..." care demonstra un dispreț absolut ne-comunist față de oamenii de rând. Deși am răspuns că nu o cunosc începusem să am unele bănuieli. Nu m-ai văzut niciodată la televizor?" a continuat ea. Nu mai știam ce să cred! Mitocănia întrebării ar fi putut aparține unei femei de serviciu. Pe de altă parte, în această calitate nu ar
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
o sală friguroasă, la o ședință de partid, integrat în majoritate. M-a trezit vocea secretarului b.o.b. care decreta: Tovarășa... a încălcat grav statutul partidului și legile țării și trebuie...". Tovarășa nu era prezentă și nici n-o cunoșteam. Făcuse cerere de emigrare care îi fusese aprobată de Consiliul de Stat. Conform uzanțelor trebuia exclusă din partid (exportul de comuniști era interzis!). Știam de asemenea că trebuia să înfierăm fapta temporar nefericitei comuniste. Drăcușorul care nu mă lăsa să
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
cerut cuvântul și am arătat că a doua parte din acuzație nu era corectă, nu exista nici o încălcare a legilor țării. La început secretarul și cele două femei din prezidiu, pe care mi-am dorit întotdeauna să nu le fi cunoscut niciodată, păreau că nu înțeleg și insistau în prostie. În acel moment reprezentantul comitetului de partid al instituției, un fost coleg de birou, care mă cunoștea bine și urma să fie unul din directori, s-a apropiat și a șoptit
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
două femei din prezidiu, pe care mi-am dorit întotdeauna să nu le fi cunoscut niciodată, păreau că nu înțeleg și insistau în prostie. În acel moment reprezentantul comitetului de partid al instituției, un fost coleg de birou, care mă cunoștea bine și urma să fie unul din directori, s-a apropiat și a șoptit ceva celor din prezidiu. Atitudinea s-a schimbat brusc, parcă ar fi răsucit butonul unui comutator. Am primit mulțumiri în plină ședință. Evitasem un referat cu
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
autonomia în raport cu politica oficială prin pretenția de a fi artă pură. Tocmai de aceea va trebui găsit un unghi de vedere din care cele două să nu se excludă reciproc. Acest unghi chiar există și mulți se laudă că îl cunosc: este semiotica. Am să pornesc de la una din definițiile ei fondatoare, formulate la sfârșitul secolului XIX și care și după o sută de ani e considerată încă destul de nebuloasă. E vorba de interpretantul final, proiectat de Charles S. Peirce să
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
consecințelor sale, l-a făcut pe ministrul Apărării să emită un comunicat miștocar, stîrnind valuri uriașe în presa internațională. Ministrul Turismului a făcut o a doua natură a sa din acest stil, iar faimosul "Manivelă", nume sub care mai e cunoscut ministrul Transporturilor, Miron Mitrea, nu mai e în stare să se exprime normal, din cauză că trăiește într-o lume a replicilor cu Traian Băsescu. Revenind însă la opțiunea stilistică a premierului, aceasta a venit pe fundalul unei mini-remanieri guvernamentale, în care
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
loc cam acum 10 ani. După '89, editorii s-au repezit să exploateze o mare lacună în cultura română și au publicat în tiraje foarte mari Cioran și Eliade. Un lucru de înțeles și chiar binevenit - lectorul român trebuia să cunoască aceste fenomene culturale. Problema e că nu i-a cunoscut în toată complexitatea lor - nici liderii de opinie culturală de după '90 nu s-au grăbit să amintească un trecut nu tocmai "curat" al celor doi, nici editorii nu au dorit
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
repezit să exploateze o mare lacună în cultura română și au publicat în tiraje foarte mari Cioran și Eliade. Un lucru de înțeles și chiar binevenit - lectorul român trebuia să cunoască aceste fenomene culturale. Problema e că nu i-a cunoscut în toată complexitatea lor - nici liderii de opinie culturală de după '90 nu s-au grăbit să amintească un trecut nu tocmai "curat" al celor doi, nici editorii nu au dorit să reamintescă texte compromițătoare interbelice. Dezbaterea a izbucnit cu adevărat
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
coaja narativă sunt aplicate aproape sadic. Autorul cărții nu uită și nu apasă prea tare pe faptul că viitorul premiat cu Nobel (În 1976), adică Saul Bellow, a stat multă vreme În preajma lui Mircea Eliade, În casa căruia și-a cunoscut viitoarea soție, originară din România. Cu toate minunatele clipe de destindere intelectuală, de beneficii enciclopedice oferite de Mircea Eliade, În Chicago, Saul Bellow a deturnat „impardonabil” sensurile nobile ale unei relații, transformând-o Într-o jenă de morală josnică. Lângă
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
acesta În domeniul ce-l reprezintă. Numai astfel Înțeleg Încrâncenarea nobilă a medicului Dworschak de a-i pune la punct, adesea În paranteză, pe toți voioșii interpreți, falși, destructurați, ai lui Mircea Eliade, folosindu-se de o bogată bibliografie eliadistă, cunoscută la sursă, adică din limbile engleză, franceză, germană și română. Comparase (cu detalii) formulele lui Dubuisson, Dumézil, Lévi-Strauss și Eliade, nu În vederea unei ierarhii, posibil păguboase, ci a unei descoperiri multiple de sensuri În aria culturii popoarelor. Singurul concept care
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Matei Călinescu și Toma Pavel. Articolul dlui Iorgulescu e o veritabilă cronică literară, cu urmare în nr. 22, exactă, atentă, clară. Dl Vianu își publică observațiile sub forma unor Fragmente dintr-un jurnal de lectură. Dl Vianu, care i-a cunoscut personal pe protagoniștii denunțului dnei Lavastine, vine cu observații psihologice nuanțate, atrăgînd autoarei luarea aminte asupra felului cum evoluează oamenii (mari sau mici) și raporturile dintre ei. Nu e cu putință, altfel spus, să crezi că o viață întreagă niște
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
ale personalității. Pe lângă povestea shakespeareană, nu poate fi ignorată influența operei lui Bartók asupra lui Fowles: Castelul lui Barbă Albastră, versiune modernă pentru Ariane et Barbe Bleu, ou la délivrance inutile, de Maurice Maeterlinck). Cei doi nu reușesc să se cunoască unul pe altul - cei "aleși" și cei "mulți" sunt specii diferite - dar se cunosc pe sine și evoluează către finalul implacabil de tragedie grecească. Cheia forței lui Fowles stă în mânuirea inteligentă a arhetipurilor dar și, cum spuneam, în perfecțiunea
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
lui Fowles: Castelul lui Barbă Albastră, versiune modernă pentru Ariane et Barbe Bleu, ou la délivrance inutile, de Maurice Maeterlinck). Cei doi nu reușesc să se cunoască unul pe altul - cei "aleși" și cei "mulți" sunt specii diferite - dar se cunosc pe sine și evoluează către finalul implacabil de tragedie grecească. Cheia forței lui Fowles stă în mânuirea inteligentă a arhetipurilor dar și, cum spuneam, în perfecțiunea limbii literare. La un moment dat, Miranda îi spune lui Clegg: "Știi ce faci
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
ani pe măsura așteptărilor. Ernst Wagner "domolește" viziunile romantice asupra motivelor colonizării (le plăcea sașilor să spună că au venit de bună voie "într-un ținut nelocuit unde trăiau doar urși, râși și lupi", și că acest "neam nobil" nu cunoștea stăpâni sau slugi - în stilul reformei luterane, democrația perfectă înflorind mai ales în țările nordice). în 1210, regele Andrei a oferit cavalerilor teutoni Țara Bârsei. în numai 14 ani aceștia au construit 5 cetăți și au întemeiat majoritatea așezărilor germane
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
din Rouen, care, având o educație romanțioasă, cu "nevoie de surescitare, de emoții și pasiune" se mărită cu primul venit, își vede ambițiile spulberate, apoi se sinucide. Pe de altă parte, îndrăgostit de Louise Colet, poetă pasională și "carnală", Flaubert cunoaște alcătuirea spirituală a Emmei Bovary. Louise e ardentă, posesivă. Dar "cei doi scriitori sunt astfel alcătuiți, încât trebuie să se așeze la masa de lucru în clipa în care sunt despărțiți trupește. Separați, își scriu pasiunea, o proslăvesc. își scriu
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
de sud trib yana, cei care se numeau pe sine yahi. Tribul trăia la vest de Muntele Lassen, la nord de Golful San Francisco. Ei populaseră nordul Californiei vreme de trei sau patru mii de ani și, din câte se cunoaște azi, au fost primii locuitori ai zonei. Goana după aur a început în California doisprezece ani înainte de nașterea lui Ishi. Până ce el ajunsese la vârsta de zece ani, comunitățile yana au fost exterminate. Doar Ishi și o mână de supraviețuitori
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
conducea pe atunci Departamentul de Antropologie de la Universitatea Californiei din Berkeley și îngrijea Muzeul de Antropologie și Etnologie al universității. încă de la prima lor întâlnire, i-a spus lui Ishi că-l aștepta de mulți ani: limba yahi nu era cunoscută decât prin intermediul unui vocabular limitat. Dialogul în limba sa i-a inspirat lui Ishi încredere. Nu i-a venit să creadă că un alb îi știa limba. Profesorul i-a oferit lui Ishi o cameră în incinta muzeului și a
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
să sporesc cu unul numărul celor care se despărțeau de ultima urmașă a neamului Caragiale din România. Puteam, așadar, să ies din "contextul" previzibil, participînd la o împrejurare ce nu mi-ar fi cerut neapărat prezența. Pe doamna Logadi o cunoscusem puțin, în 1962, cînd îi luasem un interviu pentru Gazeta literară; fusesem încîntată de dialog, dar cînd îl trecusem în pagină mi se părea neîndemînatec și crispat. Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]