2,097 matches
-
dumneata consideri „Curcanul din fân“ drept un cântec popular american valoros. Ei bine, nu-i așa! Nu-i decât o monstruozitate discordantă. — Nu prea văd ce importanță are. — Are foarte mare importanță, domnule, țipă Ignatius. Venerarea unor lucruri ca acest „Curcan din fân“ stă la baza dilemei noastre actuale. De unde dracu’ ai apărut? Ce vrei de la mine? — Ce părere ai avea dumneata despre o societate care consideră „Curcanul din fân“ drept unul dintre stâlpii culturii ei? Cine crede așa ceva? întrebă plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
are. — Are foarte mare importanță, domnule, țipă Ignatius. Venerarea unor lucruri ca acest „Curcan din fân“ stă la baza dilemei noastre actuale. De unde dracu’ ai apărut? Ce vrei de la mine? — Ce părere ai avea dumneata despre o societate care consideră „Curcanul din fân“ drept unul dintre stâlpii culturii ei? Cine crede așa ceva? întrebă plictisit bătrânul. — Toată lumea. În special cântăreții de muzică populară și învățătorii, îl auzi tot timpul repetat, ca un descântec, de studenți soioși și de copii de școală primară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o doamnă are caracter. Când te-am văzut acolo la popicărie, cu doamna Battaglia, mi-am zis: „Sper s-o pot întâlni-ntr-o bună zi“. — Chiar așa ai spus? — Am admirat integritatea dumitale, cum ai luat partea băiatului în fața curcanului ăluia-mpuțit, mai ales dacă ai necazuri cu el acasă. Pentru asta-i nevoie de curaj. Îmi pare rău că nu l-am lăsat pe Angelo să-l aresteze. Nimic din celelalte lucruri nu s-ar mai fi-ntâmplat. Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și, privind împrejur, îi văzu pe Santa și pe Angelo stând în ușa camerei celeilalte. Vezi, Santa? Știam c-o să se-ntâmple așa. Vai, nervii mi-s la pământ. Ar fi trebuit să stau acasă. Dacă n-ai fi un curcan împuțit, ți-aș da un pumn drept în nas, țipă domnul Robichaux la Angelo. — Las-o mai moale, Claude, spuse calm Santa. Angelo n-a vrut să facă nici un rău. — Comunistu’ ăsta m-a distrus. Agentul de stradă Mancuso tușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am scârbit și mi s-a făcut lehamite să lucrez aci-n bordelu’ ăsta și plătit sub salaru’ minim ș-amenințat to’ timpu’. — Ei, copii, n-aud nici o muzică, se auzi vocea nerăbdătoare a lui Darlene. Ce poți tu dovedi curcanilor? îl întrebă Lana pe Jones. — Hei! Care va să zic’ nu-i lucru curat cu orfanii? Ăău! Am mirosit-o eu de la-nceput. Dacă ai de gân’ să chemi un polițai să-i spui de mine, am și eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
copoii ăștia nu erau fitecine. Aveau într-adevăr minte ageră. Isuse Cristoase! Omul n-avea nici o șansă cu ei. Mintea lui reveni la problema depozitării. Începuse să se simtă ca un evadat care trebuie tot timpul să se ferească de curcani. Și acum încotro să o ia? Se urcă într-un autobuz ce mergea spre Desire și începu sa cântărească situația, în timp ce autobuzul trecea spre Bourbon Street, chiar prin fața barului Bucuria Nopții. Lana Lee era afară pe trotuar, dând cioroiului niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Reilly stătuse aproape de el ca să-i indice pasajele, mirosul devenise insuportabil. Căută cu mâna clanța, dar nebunul de Reilly se aruncă cu spatele la ușă. — Trebuie să mă crezi, suspină el. Șleampăta aia de Trixie avea o idee fixă despre un curcan sau o șuncă. Sau poate o friptură. Totul era destul de violent și neclar uneori. Jura să se răzbune pentru că nu fusese pensionată la vârsta obișnuită. Era plină de ostilitate. Domnul Levy îl dădu ușor la o parte și ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tău. Familia e familie, fie că-ți place, fie că nu. Nu suntem ca germanii; ăștia Îi dau pe copii afară din casă la paisprezece ani. Noi avem valori familiale solide. Nu ne Întâlnim doar o dată pe an ca să mâncăm curcan... — Ce tot vorbești acolo? a Întrebat uimită Asya, Însă Înainte să rostească Întrebarea, a ghicit oarecum răspunsul. Te referi la americani și la Ziua Recunoștinței? — Mă rog, a concediat mătușa Feride informația. Ce vreau să spun e că Vesticii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și la ei, dar poate nu degeaba sîntem cu toții contemporani... Dacă mi-aș face o gașcă i-aș aduna pe cei rebeli, simțitori, cu spirit puternic și original - adică așa cam ca mine... Puya și cu Sișu, Lupanul și Peneș Curcanul... Oricum, mi-a plăcut să mă simt așa ca un adolescent nedeclarat... de multe ori lumea din jur chiar așa mă vede, deși în mod oficial ar fi trebuit să fi trecut de etapa asta - dar cine mai ține cont
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
punem șase telefoane de-a lungul peretelui ăluia, iar aici un ghișeu la care oamenii să vină și să scrie textul anunțului. Ești minunată! O îmbrățișă pe Stevie, care rămăsese interzisă și căreia îi tremura bărbia de uimire, ca unui curcan care tocmai auzise vorbindu-se despre Crăciun. Vrei să spui că ai renunța într-adevăr la biroul ăsta fabulos? Tu unde o să stai? — Dincolo, cu toată trupa. E ultimul răcnet materie de management oricum. Unii magnați nu-și mai permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-n zori și cântă seara, Uneori și peste zi. Dacă dansa nu era, Cine oare ne-ar trezi? Noi am sta cu ochii roșii Până ar cânta cocoșii. Până va veni Moș Ene, Vreau o alta să vă spun: Și curcanul are pene, Dar curcanul nu-i... Fără multă tevatură, Eu vă spun una așa: Pe spinare poartă șa Și zăbale poartă-n gură. Sunt clăoaie mergătoare Pe câte patru picioare. Fie veche, fie nouă, Stai sub ea și nu te
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
seara, Uneori și peste zi. Dacă dansa nu era, Cine oare ne-ar trezi? Noi am sta cu ochii roșii Până ar cânta cocoșii. Până va veni Moș Ene, Vreau o alta să vă spun: Și curcanul are pene, Dar curcanul nu-i... Fără multă tevatură, Eu vă spun una așa: Pe spinare poartă șa Și zăbale poartă-n gură. Sunt clăoaie mergătoare Pe câte patru picioare. Fie veche, fie nouă, Stai sub ea și nu te plouă. E o casă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
banii! Ne-ai tras pe sfoară! Dar Bogdan-Pitești - care cu banii nemților cumpărase tablouri plătite galantonește lui Luchian, Pătrașcu, Ressu, Iser sau îi cheltuise în ospățuri princiare, sau trimisese lui Alexandru Macedonski, poet famelic împovărat cu o casă de copii, curcani fripți plini cu napoleoni de aur! - V-am mîncat banii, e adevărat, dar nu v-am tras pe sfoară! Căci cum v-ați închipuit dumneavoastră că un trădător de țară ca mine s-ar fi putut să nu fie dublat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șezătoare a Societății Scriitorilor Români”; în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan“ (în volum: „Mod“), „Lemn sfînt“, „Uvedenrode“, „Toaletă“ (în volum: „Înfățișare“), „Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai „plebee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le scriau, Își nota toate gesturile, jargonul și glumele lor. Își petrecuse Crăciunul Încercând să descifreze criptografia unei scrisori tenebroase și plină de dezamăgire a Valentinei Buonocore - În timp ce familiile celebrau o sărbătoare care nu-l privea, iar amantul lui tăia curcanul În casa socrilor, prins În capcana unui ritual căruia nu reușea să i se sustragă. Studia limbajul Valentinei, Îi cataloga metaforele și Își nota acele secvențe verbale alambicate, cu o atenție - și o pasiune - pe care nu o cunoscuse până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de parcă n-ar fi fost de-ajuns, Achile avea și creastă. De fapt, erau două hălci de piele, înalte de-o palmă, crescute de la ceafă până la noadă, de o parte și de alta a coloanei. Arătau ca o gușă de curcan, vineție și dantelată, și tot așa umflându-se uneori, când era enervat ori excitat. Achile stătea aproape întotdeauna îmbrăcat gros, cu sacoul pe el, chiar și în mijlocul verii, deși uneori mai ieșea doar în cămașă, mai ales seara, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să creadă că avea într-adevăr de-a face cu o ființă dacă nu primejdioasă, măcar diferită. Cu părul căzut pe frunte, încornorat și cu spinarea ca un câmp de curcani morți, Achile arăta ca un monstru. Și-a pus halatul albastru, și-a ridicat părul și a dat cu ochii de Zogru. În prima clipă, a crezut că are vedenii și-a rămas nemișcat. Apoi a văzut că imaginea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vocii și rebirth În apă caldă. În principiu, masajul părea cel mai hot. Cât despre eliberarea vocii, Își făcu o idee În timp ce urca spre atelierul de masaj: vreo zece persoane, foarte agitate, țopăiau sub conducerea tantristei, scoțând niște cloncăneli de curcan Îngrozit. În vârful colinei, mesele acoperite cu cearșafuri formau un cerc larg. Participanții erau goi. În centrul cercului, animatorul, un brunet mărunțel, puțin sașiu, Începând să vorbească despre sensitive gestaltmassage, făcu un scurt istoric: născut din lucrările lui Fritz Perls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ce le vânează vânătorii de capete. Dar medicul nostru american se lăsase atras În vâltoarea ambuscadei nu de dragul vitejilor luptători, ci de mirosul de carne friptă. „Aidoma cu o aromă de bucătărie din trecut, de acasă. Sau cu cea a curcanului de Ziua Recunoștinței. La fel de apetisantă. Carnea de om poate acționa și ea asupra glandelor salivare... războinicii mi‑au oferit o porție de shishkebab uman. Victimele erau răsturnate pe burtă. Pământul mustea de sânge. Învingătorii se prăpădeau de râs văzându‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
le de părul ciufulit, când se duc la pețit”. Rosamund, care s‑a convins acum că eram Într‑adevăr bolnav - deși eu negam tot timpul - a străbătut kilometri Întregi prin fumul și para grătarelor de la marginea străzii, ca să caute un curcan pentru Ziua Recunoștinței. Dar nimic nu era de găsit. Costelivele găini locale păreau acoperite cu păr, nu cu pene. În fundul unui freezer din piață, a găsit niște pachete cu aripi și pulpe de pasăre pietrificate, Înghețate toacă. M‑a informat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și ea ciudat, descoperindu-l parcă abia acum și ea. Bărbat încă zdravăn, în plină putere, cu barba roșcată deasă, sclipind năclăită de câțiva stropi din grăsimea curcanului. - Îl știu pe băiatul ăla, cum să nu, de treabă dar... Nici nu vroia după aia să mai știe de părinți. Venea aici în sat și nu se ducea la ei. Și le purta numele. Auzi, supărat, de ce l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la ei la interne, și la gospodăria de partid, un văr de-al lui, Argintuț, era director la ferma ceceului de la Târligeaua Mare, dincolo de pădurea de la Obancea, unde avusese mai înainte moșie neamurile Chirului, moșie mare, cu grădinării, ferme de curcani, sere de smochini, adusese mai încoace și vaci cu lapte olandeze, le mulgea special pentru Ceaușești și dădea și la primul secretar de la județ, nu aveam de ce să mă plâng, dar nu puteai să nu vezi cum gemea lumea, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știam, când ducea cocoșul la gură după aia puteai să faci scheletul găinii ca la anatomie, fir de carne nu rămânea, oasele albe și curate de puteai să le asamblezi, specialist, mai era și popa Băncilă de la Șoptireanca specialist la curcan, l-am văzut nu demult, am fost la moartea lui Soporan Bătrânul, ca la Teleenciclopedie mânca curcanul părintele Băncilă, putea să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de carne nu rămânea, oasele albe și curate de puteai să le asamblezi, specialist, mai era și popa Băncilă de la Șoptireanca specialist la curcan, l-am văzut nu demult, am fost la moartea lui Soporan Bătrânul, ca la Teleenciclopedie mânca curcanul părintele Băncilă, putea să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în picioare, era hulpav Macatist, mânca cu bucurie, cu poftă, cu râvnă, trăgea de coaja pâinii, o dezghioca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la curcan, l-am văzut nu demult, am fost la moartea lui Soporan Bătrânul, ca la Teleenciclopedie mânca curcanul părintele Băncilă, putea să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în picioare, era hulpav Macatist, mânca cu bucurie, cu poftă, cu râvnă, trăgea de coaja pâinii, o dezghioca parcă, și molfăia dumicatul, râdea, ce-o fi făcut, la neatenție, la grabă, veselie și bucurie, poftă prea mare, că odată Macatist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]