6,583 matches
-
precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună seamă, serviciul ei, care, prin natura lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci ea abia acum începea să-și dea jos vălul întunecat al nepăsării de pe ochi, ce o făcuse întreg timpul, până atunci, să privească totul anapoda și în defavoarea fericirii ei. Pas cu pas, ea începea să înțeleagă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
observa într-atât de limpede că o neliniștește și o macină pe Adriana pe dinăuntru, făcând-o să se frământe puternic și nereținut. Ar fi vrut să nu-și dorească asta, nu era aceasta firea Luizei, nu prea era ea curioasă din fire și nu iscodea, dar demonul aprig, care parcă se cuibărise în dânsa atunci, nu-i dădea pace defel și n-o lăsa să renunțe și să uite. Între timp, Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
somn. Cu alte cuvinte, a uitat să mai respire în vreme ce se odihnea, închipuie-ți! Biata de ea... - Iar acesta spui tu că este motivul principal, pentru care ești tu acum în starea asta jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i motivul! Simt că ard într-o grozav de puternică indispoziție nervoasă, căreia, de când am aflat tragica veste, nu-i mai pot pune frâu. Mă domină, lovindu-mă parcă din toate părțile... - Dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde-n ea, într-a sa. În plus, mereu zicea că n-are timp pentru nimeni, că mereu toți îl deranjează. Nu agrea deloc oamenii curioși și nici întrebările lor, iar, atunci când era, totuși, întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu niște ochi exagerat de iscoditori, de parcă te-ar fi bănuit că încerci să afli de la dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar urmări neîncetat cineva cu un ochi ascuns și vrăjmaș. Mă simt de parcă aș fi o pradă mereu pândită de către dracu’ știe cine! Ce m-a tot apuncat, mă-ntreb. Oare de unde au mai apărut la mine și aceste porniri curioase, de unde toată această angoasă? Și - cel mai important, până la urmă - eu mă comport așa fără să-mi dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru ce ghicise c-o să vină la un moment dat, deși cu greu putea ști exact și când anume. Acest lucru, trebuie musai menționat, se cauza în întregime faptului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
după ajutor, căutau o cale de salvare. Dar zilele aduc și soare... Mereu mă trezesc cu gândul că ziua ce vine e o nouă provocare, că fiecare clipă ascunde o taină... La o răscruce... Mama era o fire veselă și curioasă din fire, dar o curiozitate izvorâtă din dragostea adâncă ce ne-o purta. În sufletul ei bun, am rămas niște copii nevinovați cărora trebuia să le poarte cineva de grijă. Am intrat În hol și În afară de un miros Îmbătător de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care ține musai să vadă “Minunea asta”! Nu de alta, dar sunt sătulă de bârfele lor și eu nu-mi mai văd capul de necazuri și suferință. În timp ce mama cugeta atât de profund, eu, vie fiind, am Început să “molfăi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
repetase de atâtea ori În gând, cum trebuie să ceară pâine În limba italiană, dar ajunsă În fața ușii, de emoție... a uitat! A intrat În magazin, și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o privească curioase și cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răspund pe un ton care se voia lipsit de orice inflexiune. Mă străduiam să ascund cât mai bine emoția ce mă cuprinsese. Vocea lui avea ceva blând, molatic, producând vibrații ciudate În sufletul meu, suflet ce era cuprins ( În mod curios) de un anume fel de fericire. Vezi că ți-am trimis o sută de euro. Dacă ajungi În oraș, ar fi bine să treci și pe la bancă. Îți voi trimite printr-un mesaj și datele necesare. Ce să spun!? Infinite
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În curtea liceului! Mie tare dor să mai aud clopoțelul sunând. Știi cât mă bucur că am insistat să fac un liceu! Dacă ai puțin timp, vreau să-ți povestesc o Întâmplare hazlie. Ce să mai spun! M-ai făcut curioasă și nerebdătoare să aflu ce și cum s-a Întâmplat. Te ascult! Știi că Îm face o plăcere deosebită să te aud povestind. Cred că Îți amintești prea bine că râdeam cu lacrimi la toate nebuniile tale. Am luat-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Chiar dacă va trebui să aștepți mai mult timp, să nu deznădăjduieși și să nu încetezi a te ruga, îi zisem eu. Ea făcu mișcare cu capul, în semn că era de acord cu ceea ce îi ziceam. Recunosc că eram foarte curioasă să știu ce i se întâmplase acestei tinere femei, nu pentru a o judeca, ferească Domnul, ci pentru a cunoaște adevăruri care ne pot întări credința. Nu puteam, însă, să o întreb, era ceva personal, lucruri care nu se întreabă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ta. Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire. Dumnezeu să te ajute și să te binecuvânteze! - Iertați-mă, cuvioase părinte, dar cum aș putea eu, o păcătoasă, să apăr cinstea lui Dumnezeu? îl întrebă ea curioasă. - Cinstea lui Dumnezeu se apără prin păzirea și răspândirea adevărului lui Hristos, îi răspunse el. - Plecăciune, sărut mâna, cuvioase părinte, și vă mulțumesc pentru învățătură. Atunci, în acel moment, simți cum o dorință se aprinse ca o candelă în sufletul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
renașterea acestui lăcaș. Când treceam pe alături de biserică cu el, îmi slobozea mânuța mea și se închina, învățându-mă și pe mine să fac ca el, apoi continuam drumul nostru. - Tată, de ce s-a închis biserica noastră, îl întrebam eu curioasă, a murit părintele și nu au mai găsit altul? - Ce să-ți spun, copilă dragă, zicea tata, oricum nu vei înțelege, ești încă mică. Eram mică, tata avea dreptate că nu puteam înțelege. Înțelegeam însă destul de bine cât de greu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mă temeam? Nu știam nici eu anume. Căutam să mă feresc cât mai departe de pragul și de ușile bisericii. Îmi amintesc că ușa avea o gaură pentru cheie, prin care copiii se uitau să vadă ce era înăuntru. Eram curioasă să privesc și eu, dar frica nu mă lăsa. Într-o zi, totuși, curiozitatea a învins frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc și eu prin acea gaură. Nu voi uita niciodată ce am simțit atunci. Mi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sunt în pericol. În orice clipă mă puteam pomeni cu o săgeată în moalele capului. Am rămas ca o stană de piatră, am lăsat arma jos și nu știam cum să mă mai port pentru a câștiga încrederea copiilor, foarte curioși să vadă un alb pe neașteptate. Mă uitam la copii, copiii la mine și nu știam ce să fac. La un moment dat m-am așezat în poziție de lotus. Copiii au rămas pe loc. După o vreme, a apărut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
după-masă, am să țin minte ziua asta până am să închid ochii, sosise o delegație de nouă persoane. De regulă delegațiile aveau numere cu soț. Fiecare ștab cu pițipoanca lui, măsură de prevedere împotriva denunțului. Acum erau nouă. Deja eram curioasă. Era o problemă pentru mine, fiindcă trebuia să anticipez toate dorințele tovarășilor, și pe cele neexprimate, pentru a mă situa la o cotă optimă de responsabilitate, și eu mă situam mereu la cota maximă. Regret regimul comunist, ți-o spun
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acesta mi-a pârjolit inima mai abitir ca focurile iadului. Îmi venea să mă spânzur de durere. În ziua când a plecat m-am urcat pe vasul unui WC ca să-l mai pot vedea încă o dată, la adăpost de privirile curioase ale celor din jur. Îmi curgeau lacrimile, eram fericită și îmi venea să urlu de durere. Ioana Maria, noi n-am fost decât două corăbii care se întâlnesc într-o dimineață și de pe crestele unor valuri care au să țină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai mult, tu nu ai bani de aruncat în sacul fără fund, pleacă de parcă n-ar fi fost, mă uit zăpăcită în jur, nu îndrăznesc să mă mișc, bătrânele trec în șir indian pe lângă mine, apleacă ușor capul, au priviri curioase de parcă aș fi picat de pe lună, una îmi strânge mâna cu înfrigurare, la alta îi văd lacrimile curgându-i pe obraji, eu stau țeapănă, mă aștept să fiu bătută de Silvia dacă fac un gest nepotrivit sau dacă mă voi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
incendii, de la îmbrăcăminte la cărți, adusese și pianul, la care aveau voie să cânte, pe vremea când încă mai trăia mama ei, doar la apusul soarelui. Nu înțelesese niciodată această restricție, dar se obișnuise să nu aibă voie să fie curioasă, pentru unele lucruri trebuia să ai răbdare, răspunsurile vin singure, trebuie doar să fii atentă să le deslușești, la unele întrebări nu e bine să cauți răspunsuri, ele pot fi dureroase, acestea erau sfaturile băgate cu de-a sila în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aspecte pe care le voi relata pe parcurs. Colonelul Mișu Sasu, cum îl cunoșteau cei mai apropiați, era ca un mit al familiei, căci toți ne adunam în jurul său când venea acasă cu cadouri din străinătate pentru rudele și vecinii curioși. Păcat că din Primăria Vama nu s-a gândit cineva să-1 propună, înainte de anul 1989, pentru a i se conferi titlul de cetățean de onoare al comunei, căci după Revoluție acest titlu suprem a devenit ridicol, prin acordarea lui unor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
goală Și ți-am dat carne din oală, hopa! Pun-te jos ca mirele Dă din fund ca câinele, Pun-te jos ca mireasa Dă din fund ca cățeaua, hopa! Strigătura era mai lungă și cam vulgară, oamenii de pe stradă curioși să vadă un urs care dansează de se rupe în figuri, culcându-se pe jos imitând mișcările ordonate de țigan, se adunau ciucuri și aplaudau, iar la finalul reprezentației aruncau câte un bănuț în tingirea multifuncțională a ursarului. Fascinat de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Miron și Alexandru Jula, Mihai Constantinescu, Dan Spătaru îbeat turtă), Margareta Pîslaru, Corina Chiriac. O atracție de senzație a stârnit sosirea, într-un vagon de cale ferată, a Omului cu cap de bou, spectacol ținut cu casa închisă, multă lume curioasă așteptând afară să vadă „monstrul”. Eu cu amicii mei de peste linia ferată l-am văzut ziua, în vagon, chiar am schimbat câteva vorbe cu ”dihania”, iar seara, când toată suflarea satului se afla la Cămin, noi am demontat angrenajul sistemului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și strict secrete, persoanele neautorizate nu aveau voie să intre pe drumul de acces, ori să se apropie de zona înconjurată cu gard înalt de sârmă ghimpată. Adaug specificația că santinela de la poartă era obligată să someze de la distanță orice curios, rătăcit sau intrus, cu foc de armă tras în sus, iar dacă nu se oprea din mers, cu foc la picioare sau în roți la mașină. Mi s-a întâmplat, la sfârșitul schimbului, care dura de la ora trei la ora
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de oameni care așteptau În fața unui geam de sticlă, cu o cruce roșie pe el. Ajuns la rând, Întrebă pe un domn cu mustață dacă aici trebuia să stea pentru a-l vedea un doctor. Domnul, după ce Îi studie ținuta curioasă, remarcă uimit ochii săi de un verde foarte intens și buzele roșii, Înconjurate de o barbă stufoasă, În valuri, pieptănată Îngrijit. Domnul celmustăcios Îl Întrebă dacă are trimitere și-i spuse că trebuie să se prezinte cu ea la triaj
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]