1,636 matches
-
o formulă să reîntoarcem serviciul ce ni-l faceți 723. Cu deosebită considerație, Agurița Vicoveanu 723 După această scrisoare, prin primăvară, au apărut ieșenii: directorul Ion Arhip și muzeograful Liviu Rusu de la Casa Pogor („Țareviciul”...). Cu IMS-ul lor, am cutreierat zona Fălticenilor și Împrejurimile, În căutarea urmelor lui Creangă și a unor locuri rustice, cu garduri de nuiele, fără stâlpi de Înaltă tensiune. Liviu Rusu a fotografiat tot ce i-am indicat. Așa a ieșit „Albumul Creangă”. Dacă a lipsit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
epopeice: „Aici, unde apa fântânilor / curge peste nesomnul memoriei / purtând cenușa sfântă / din biruințele voievozilor // aici, unde statornic în noapte / freamătă umbrele lui Ștefan, Iancu și Vlad, / și Mihai, având Steaua Unirii la căpătâi / aici, unde cu veșnicia / oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea noastră [...] Aici este țara neamului meu!” (Încrustări în vreme). Odată cu Miresemele fulgerului (1988), autorul renunță la poezia circumstanțială. Apar figuri mitologice și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
de spectacole, de expoziții, de plimbări prin marile parcuri și grădini, își va purta pașii pe vestitul Champs-Élysées, va vizita Sorbona pe Rue des Écoles, marele Luvru cu ale sale minunății din întreaga lume, din Antichitate și până atunci, va cutreiera bulevardele și străduțele romantice ale Parisului interbelic până îi vor amorți mușchii picioarelor, se va îndrăgosti de Gioconda, de antichitățile egiptene și romane, de arta romană și va petrece în cele mai renumite localuri cu prietenii săi și va gusta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
într-o descărcare violentă peste ani. Concentrând epicul, mișcările de tragic menuet ce leagă ori desfac lăuntric cele două cupluri, F. privilegiază atmosfera și sugestia. Deschiderea spre formele moderne e o constantă și în poezie. Prin versurile ample și fluente cutreieră o frenezie tristă, reversul expansivității stând adesea într-o mișcare retractilă. Fără emfază, F. se confesează în poeme „simple”, poeme „pentru suflet chinuit”, cântece „fără melodie”. În spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
-mi exprim recunoștința. Dar nu mai am instrumentul de manifestare, ochii mei nu mai pot râde sau plânge, gura mea nu mai poate exprima fizionomii, nu mai pot scoate sunete. Sunt singur cu mine. Știu că 40 de zile voi cutreiera pe pământ în spirit, fără a mă deplasa, sunt în jurul meu prezențe în spirit și refuz să iau legătura cu ele. Îmi este groază încă, mă consider materiAlexandru Însă aici, acum, constat fără niciun echivoc că la început a fost
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
simțit că în mâini i-au crescut o sabie și un sceptru. Într-o vreme, la spitalele de nebuni, secțiile pentru arhangheli erau tot timpul pline. Astăzi, oaspeții sunt mai rari, dar mai găsești. Și nici nu e cazul să cutreieri ospiciile. Dai peste ei în tot locul, de cele mai multe ori la televizor. La un an după ce Bebe M. s-a luptat cu romanul Arhanghelul dreptății și se poate spune că l-a biruit, omul a simțit nevoia să mai răsfoiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și plătiți să rămână morali de la buget. Dimineața, scriam la cartea despre Vermeer van Delft, citeam tomurile lui Ortega y Gasset, schițam romane pe care nu avea nici un rost să le încep, fiindcă n-ar fi apărut niciodată, iar după-amiaza cutreieram ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare“, care le dădeau pachete pe ușa din spate milițienilor, și unor responsabili de restaurante, generoși, în felul lor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
necesar și normal să prezint, în cadrul acestui volum de memorii, și un istoric al relațiilor româno-chineze, care cunosc o tradiție îndelungată, primele contacte datând, potrivit unor aprecieri din secolul al XVII-lea, încă de pe timpul când Nicolae Milescu Spătarul a cutreierat "Imperiul ceresc" din primăvara până în toamna anului 1675, el fiind amintit în arhivele chineze cu numele de Mi-Ko-Lai. Spătarul Milescu era în slujba țarului Alexei Mihailovici, tatăl lui Petru cel Mare, când a mers în China ca emisar al acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Solomon Katz. A făcut școala primară în târgușorul natal, iar gimnaziul la Ekaterinoslav. În 1872, pleacă la Harkov, unde își pregătește bacalaureatul și devine student audient al Facultății de Științe. Intrând în cercurile narodnice studențești, participă la acțiunile acestora și cutreieră satele făcând propagandă revoluționară printre țărani. Urmărit mereu de poliția țaristă, în martie 1875, trece granița Rusiei și se stabilește la Iași. În aprilie, pleacă în Elveția, unde se aflau numeroși revoluționari ruși emigrați, în mai e din nou la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
la 1492. Noi românii, cu spiritul nostru, am fi avut o mare manifestare În acea zi. Ei, care sunt destul de pasivi, trec fără mari festivități și defilări. Mulți, foarte mulți, au plecat din oraș, a doua zi fiind duminică. Putem cutreiera astfel orașul mult mai ușor. Sărbătoarea lui Columb trece deci destul de puțin luată În seamă. De altfel posteritatea a fost nedreaptă cu el, Întrucât continentul nou, trebuia denumit Columbia. Numele actual i-a fost dat de istoricul german Martin Waltsermüller
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
distanță. În tot parcul sunt circa 300 de urși, În frunte cu rarul și masivul urs Grizzly. Mai sunt cirezi de bizoni, berbeci de munte, bighorn (coarne mari), cerbi, crăpioare, antilope. Punctul de atracție Îl formează urșii. Unii dintre ei cutreieră parcul zi și noapte, uneori dormind În mijlocul șoselei, Împiedicând circulația. La ora mesei, spre seară, tineretul se adună pe această pajiște. Bătrânii stau mai departe, Înaintând cu oarecare neîncredere. Dar uneori vin prea târziu la ospăț. Tineretul a luat aproape
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a rătăcit un peștișor cu reflexe oțelite, captiv sub bolta inexorabilă a timpului ce trece. Bâlciul Pe atunci cea mai mare bucurie era bâlciul, toată lumea se plimba în bâlci, în centrul orașului nu mai vedeai pe nimeni. Și noi îl cutreieram de mai multe ori în fiecare seară. Ne mișcam în cerc. Bâlciul forma o roată uriașă în mijlocul căreia se roteau lanțurile. Erau cam cinci-șase asemenea scrânciobe în care te învârteai, dacă voiai, până amețeai de nu mai știai unde te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
afle ce se întâmplă mai departe. Să mergem, odihnește-te puțin, apoi mergem. Ea își urmărea propriile gânduri, mișcându-și picioarele de parcă o furnicau. Vârfurile pantofilor străluceau, un vânt rece se stârni pe alee, frunze galbene se ridicau în aer, cutreierând parcul. Luptătorii blonzi n-au mai rămas nici unul, spuse înfricoșată. Sunt toți morți! Ceilalți o gloată fericită ce se adună cu greu de pe câmpul de luptă. Strigătele lor de bucurie răsună ca un ecou întârziat, mulți abia se țin pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în mine și pentru mine. Dar atunci va fi altceva, sub același cer, un cer care va avea, măcar pentru o clipă, măreția sa revelatoare dintotdeauna. Așteptarea Das Ewig weibliche (Goethe) La gară am ajuns devreme, să am timp să cutreier zona aceea înverzită, liniștită și izolată a orașului. Statuia feroviarului luptător pentru întregirea neamului domină piața. E un colos de piatră și ciment, înconjurat de un grilaj de fier forjat, pe lângă care oamenii treceau nepăsători, dormitând parcă sub soarele torid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
abia sosisem și vroiam să mă gândesc la altceva: să-mi amintesc de timpurile trecute, de frații mei, de prietenii de altădată și de multe alte lucruri pe care le uitasem. A doua zi m-am trezit devreme și am cutreierat prin curtea largă, prin grădină, am privit copacii înfrunziți, florile de tot felul. Am analizat cu spirit critic, comparativ cu ceea ce vedeam la alții, starea deplorabilă a casei, feluritele obiecte împrăștiate peste tot în spatele ei într-o dezordine cumplită. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
În prezent, reglementările au devenit mult mai stricte. Unii copii abandonați ajung În „cămine“, ale căror condiții de viață (hrană insuficientă, lipsa oricărei călduri umane) i-au Înspăimântat pe vizitatorii occidentali. Alții stau sub cerul liber: sunt copiii străzii, care cutreieră orașele În zdrențe, se adăpostesc În gurile de canalizare și trăiesc din cerșit. Adesea, ajung să se prostitueze. Sunt „turiști“ care vin special În România În căutare de băieți tineri. O categorie aparte sunt copiii bolnavi de SIDA, mai numeroși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atât de mari, Mariei Îi plăceau oamenii de rând, mai bine zis nu făcea distincție Între ranguri. Nu-i displăcea deloc luxul și n-ar fi renunțat la el, dar părea În largul ei oriunde. Se Îmbrăca În costum popular, cutreiera prin țară, stătea de vorbă cu țăranii și nu evita nici sălașurile țigănești. Nu este un secret nici faptul că se simțea atrasă de bărbații frumoși, mai ales În uniformă. Despre viața ei s-au spus multe, greu de adeverit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-lea (facilitată de războaie și de deplasările de trupe). Cu deosebire a rămas În amintirea oamenilor „ciuma lui Caragea“ din 1813 (de la numele domnitorului fanariot care cârmuia atunci țara Românească), comparabilă prin proporții cu marea ciumă de la Londra din 1665. Căruțele cutreierau Bucureștiul și Încărcau de-a valma morți și muribunzi. Ar fi pierit atunci 25-30000 de oameni din populația de 80000 a Capitalei (o proporție chiar mai mare ca la Londra, În 1665). Ultima oară a lovit ciuma În 1829; abia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și le-am publicat la Cluj, în "Tribuna". După apariția versurilor, bătrânul Labiș mi-a trimis o scrisoare ce poate interesa, neîndoielnic, istoria literară. Iată scrisoarea: "Călare pe un armăsar roib, cu Nicolae așezat în partea din față a șeii, cutreieram, când la pas, când la galop, satul și obcinele din împrejurimi. Ne întorceam veseli, cu calul în spume, și primeam fără să le auzim dojenile unei mame grijulii, care ne tot arăta ce-ar fi putut să se întâmple dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de „scripcar și cimpoier”), și el cântase la nunți creștine și evreiești, și el rătăcise prin lumea largă ca muzicant ambulant, Învățând să interpreteze muzică populară, mazurci poloneze și cântece galițiene : În muzică deasemeni, i-era vestit talentul ; Mult timp cutreierase cântând din instrumentul Poporului său, care-i țambalul, - și o lume Uimise cu-al său cântec și meșteșug din strune, Având și-ndemânare, și multă agerime ; Deși străin, polona vorbind-o foarte bine, Lui, arii populare plăcându-i mai ales
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
onest de o meserie oarecare” și care, cu toate că nu sunt patrioți, ar putea primi cetățenia română, „pentru satisfacerea principiului umanitar Înscris În art. 44 al Tractatului [de la Berlin]”. Pe de altă parte, ar fi marea masă de „jidani propriu-ziși” - „cari cutreieră câmpiile Poloniei, pe ale Ungariei și pe ale României - citează Eminescu din publicistul francez -, rasă Într-adevăr puțin interesantă și care merită cu mult mai mult blestemele” (În ziarul Timpul, 12 august 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 112"/>). Și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
format guvernul din exil -, în Nepal și Bhutan. ONU a dat trei rezoluții în 1959, 1961și 1965 în care condamnă China pentru încălcarea drepturilor omului în Tibet și cere autodeterminarea acestuia. Toate au rămas fără răspuns. De atunci Dalai Lama cutreieră lumea în lung și-n lat, s-a întâlnit de multe ori cu toți puternicii lumii, a cerut insistent dreptate și autonomie pentru Tibet obținând, în 1989, și Premiul Nobel pentru Pace -, iar acum vedem că eforturile lui au dat
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
niciodată. Interlocutorul nostru era, de fapt, un personaj foarte interesant. Originar dintr-o țară din Europa, a scăpat din tinerețe de amenințarea dogmatismului, cunoștea gustul fricii (una dintre puținele experiențe care te fac să pui preț pe viață), iar apoi cutreierase dintr-o țară În alta, adunînd mii de aventuri, pînă cînd s-a trezit În această zonă izolată, așteptînd răbdător momentul marii recunoașteri care va să urmeze. După ce am schimbat cîteva cuvinte stupide și fără sens, prin care fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fel, dispuneam de o rentă de o sută cincizeci de dolari pe lună. Asta se-ntîmpla În timpul Marii Crize și nu se găsea de lucru și oricum nu-mi venea-n minte nici o slujbă pe care să mi-o doresc. Am cutreierat Europa cam vreun an. Urmele declinului de după război Încă dăinuiau pe vechiul continent. Dolarii americani puteau cumpăra un procentaj mare dintre locuitorii Austriei, bărbați sau femei. Asta era-n 1936 și naziștii se-apropiau cu viteză. M-am Întors În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
loc din Broadway. O cafenea, un cinematograf, magazine. În centrul Broadway-ului e un soi de insulă, cu ceva iarbă și, din loc În loc, niște bănci. 103 e o stație de metrou, o zonă aglomerată. Este zona mărfii. Marfa bîntuie cafeneaua, cutreieră străzile din jur și uneori traversează jumătate din Broadway, ca să se odihnească pe una dintre băncile din insulă. O fantomă la lumina zilei pe o stradă aglomerată. Aici găseai mereu cîțiva drogați, În cafenea sau atîrnînd pe-afară, cu gulerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]