968 matches
-
sensul și destinația și adresa în fiecare an. Cît nu avem un premiu Nobel, sîntem o literatură tînără, predispusă la orice aventură estetică. Un premiu Nobel ar fi o povară ca o moștenire cu care trebuie să te porți musai cuviincios. Dacă m-ar consulta cei de la Fundația Nobel cărui român să acorde premiul, aș face o tombolă la care i-aș pune să participe pe mai toți scriitorii optzeciști. Cred că pentru serviciile mele aș reține un zece la sută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deosebită terminologiei folosite pe parcursul volumului. Precizăm din start că suntem împotriva denumirilor de 'torționar' ori 'călău' pentru cei care erau forțați să își lovească colegii de suferință, întrucât ele implică automat o sentință pe care-suntem convinși-nu este nici permis, nici cuviincios să o emitem. Mai mult decât atât, acești termeni au fost utilizați până acum pentru a calomnia ori discredita supraviețuitori: fie din rea-intenție, fie din lipsa de informații asupra destinului lor în acțiune; or, prezentul volum își propune doar să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
apelat contra unora dintre scribii contimporani cei mai ticăloși și mai blestemați. (Ticăloșia lor consistă mai ales în faptul că fac unele rezerve asupra personalității d-lui Iorga; trebuie să recunoaștem că blăstămăția lor privește scene și expresii nu prea cuviincioase, pe care le caută și le urmăresc oamenii serioși și gravi). Dumnezeul d-lui Iorga a devenit în ultimul timp și puțin guvernamental. Unii îndrăznesc să adaoge și calificativul profitabil. Între două iluzii despre veșnicul necunoscut, e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
D-nei de Sévigné răcorește întru câtva admirația noastră. În fie ce clipă scrisorile ei ne raportează istorisiri ciudate care ne pun pe gânduri. Când se găsesc într-o societate ce ne e zugrăvită atât de delicată, de nobilă și de cuviincioasă, atâtea aventuri scandaloase, atâtea rușinoase dezordini, atâtea căsnicii prost alcătuite, atâtea averi ce nu se susțin decât din expediente maloneste, mari seniori care cumpără fără a plăti, care promit fără a-și respecta cuvântul, care împrumută fără a restitui, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de seară de vară, le stăpânea sufletul. Oamenii stăteau îmbulziți, stăteau gata. Aveau ceva pe suflet. Făcuseră sfat înaintea noastră. Vorbește un învățător. Vorbește doctorul foarte bine, ca adevărat fiu de țăran, despre molima care dobora copiii satului. Oamenii ascultau cuviincioși, însă despre altceva era vorba. Într-adevăr, zvârlind o vorbă, ca o undiță, repede s-a prins cineva în nadă, ș-un vorbitor cu cojoc și-a făcut cu umerii loc printre oameni ș-a ieșit în față. Stătuse mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dintâi dezamăgire asupra delegaților guvernului nostru: generalul Mustață, prefectul Capitalei, afișă pe toate străzile următoarea ordonanță: „Noi, generalul Mustață, ordonăm cele ce urmează: La intrarea în Capitală a armatelor Imperiale germane, toți locuitorii, bărbați și femei, vor avea o purtare cuviincioasă, oferind cu bunăvoință (subl. a,) găzduirea de care vor avea trebuință. Porțile și ușile caselor vor fi deschise. Oricine, bărbat sau femeie, tânăr ori bătrân, care se va deda la acte ce ar aduce o insultă armatelor Imperiale, precum: împușcături
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
148-150.) [29 martie/11 aprilie - Trei zile am fost chinuită fără știri, nici scri sori, nici jurnale. Ce lungă mi s-a părut vremea! În fine, scrisoarea oficială de la Costache. Tot era ceva. Șeful soldaților, Feldwebel Landowski, de altfel foarte cuviincios, de câte ori era să plece un soldat la București nu-l lăsa să vorbească cu mine, de teamă să nu-l ademenesc a lua cu dânsul ceva interzis, și nu mă prevenea dinainte...]( Ediția a II-a, 1996, pp. 79-80.) În
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că mizeria la ei este mare și încercuirea strașnică.]( Ibidem, p. 208. ) [Colonelul din Brănești dispăruse și el, expediat pe front din cauza diferenței de 50 000 lei între casa și registrele etapei. Cel care l-a urmat s-a prezentat cuviincios, [era] mai spălat decât celălalt, de vreo 50 de ani, cu mustață cănită. Părea potolit și lipsit de morga tradițională. N-am vorbit de război, dar i-am spus că voi trimite scrisorile mele închise la cenzura din București, găsind
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fost prețioasă și foarte devotată. Tocmai când am fi putut să-i arătăm recunoștința noastră, a murit, în preajma păcii, de vărsatul bubat. Ba chiar am avut noroc cu soldații germani care ne formau garda; cu puține excepții, toți au fost cuviincioși și gata a ne face servicii de le-am fi cerut. Mai ales șeful lor, Gefreiter Landowski, polonez până în fundul inimii, câștigat cu totul prin încrederea ce arătam în viitorul țării lui și care de atâtea ori ne-a însuflețit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ta, președintele celor nouă! Cu noroc, papa Culianu! Și așa mai departe, pe un diapazon tot mai rădicat se încrucișau paharele și se apostrofau unii pe alții după poreclele uzitate în "Junimea". Apoi venea rândul anecdotelor, mai întăi a acelor cuviincioase, iar după ce ne căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă acelora de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era, în univers, singura în felul ei. Și iată că se mai aflau aici cinci mii, toate semănând cu ea, într-o singură grădină! Aici însă intervine minunata conversație a Micului Prinț cu o vulpe. Bună ziua, zise vulpea. Bună ziua, răspunse cuviincios micul prinț întorcându-se, dar nu văzu pe nimeni. Sunt aici, zise glasul, sub măr... Cine ești tu? zise micul prinț. Ești tare frumoasă... Sunt o vulpe, zise vulpea. Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinț. Sunt
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
suspectat și denunțat. Mi-am Însușit apoi de la doctorul G. Robin acea calitate socială de bune raporturi cu lumea, acea amabilă atenție, acel zâmbet condescendent față de cei cărora le oferi sau le ceri serviciile. Fiindcă toată lumea era pe acea vreme cuviincioasă și amabilă - vă mirați, nu este așa?... A intrat odată În biroul meu de la laborator Alexandru Marghiloman, bolnav, Încă de pe atunci, de rinichi, dar nearătând - și de o eleganță mascu lină unică, scos ca din cutie, cu hainele și gulerele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
abia putând să le deose bești cate goriile profesionale sau sociale numai după Încălță min tea lor, mai groasă sau mai subțire, și asta Încă cu aproximație; toți indiferenți sau resemnați În fața libertinajului exterior al rarilor regățeni rătăciți pe-aici, cuviincios, de altfel, manifestat prin moda la curent a femeilor noastre și prin acea mobilitate a noas tră, mult stingherită Însă de atmosfera locului. Austeritatea zidurilor, a chipurilor omenești și a moravu rilor din acest târg străvechi, În care nici o piatră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de amantul ei, s-a refugiat În Bucureștiul cel frenetic de după războiul cel mare, continuând s-o vadă pe Mamaia mutată la noi În casă, unde o primeam pe Rozina fără nici o ipocrizie și cu afabilitatea cuvenită atât persoanei ei, cuviincioasă și reținută, cât și sărmanei sale existențe alter nând Între Sanatoriul de la Filaret și casele de rendezvous, unde, Îmi spunea Într-o seară la Terasa Oteteleșeanu când mi-a cerut cinci lei, se dădea a fi soția unui farmacist din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
paragrafe de Început și de sfârșit, și anume: „Dragă Beldișor, Dar spune-mi ce faci de te absoarbe atâta să uiți de orice datorie, măgarule. Țin mult să știu cum petreci... La revedere, dragul meu, petrece, veselește-te, dar fii cuviincios, scrie-mi și mie câteva rânduri și caută dacă se poate să-mi faci rost de reducere [CFR]. Arată salutările mele la prieteni. Ce face Nae? Cum suportă lipsa mea? Cu drag, Cora. Beldișor, trimite-mi prin Rador cinci sute
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
celor care nu mai pot să îndure și ies la luptă. Dacă toți oamenii supărați din țara asta a noastră ar behăi deodată, s-ar cutremura pământul. Și nimeni nu s-ar mai întreba dacă e o formă de luptă cuviincioasă, eroică sau ridicolă. Nici n-ar mai semăna cu un behăit, ci cu un oftat gigantic din toți rărunchii. Poate că nomenclaturistul nu și-a dat seama că-l lustram. Nu conta. Ce a contat a fost faptul că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
La prima oră își acordează chitara întocmai ca un profesionist așteptat de o arenă plină, iar când intră în rol și rage primele măsuri ale melodiei, o face transportat, cu sentiment și transpirație. Îi dai un ban în șapca așezată cuviincios la o palmă de cutia instrumentului, numai să nu-l mai vezi muncind atâta în van. Dacă n-ai ști că e la a cincizeci de mia cântare, ai putea să crezi că asiști la un debut. Are băiatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Lasă-l în pace - răspundea domnul Antonescu -, ce, vrei să rămână scund ca mine? Să citească, dacă îi priește.“ Peram, peram, mersum coram Pictorul N. avea un prieten poet. Pictorul nu știa că bătrânul e nebun, pentru că acesta se purta cuviincios și nu vorbea aiurea. De fapt, nu vorbea deloc. Lua loc pe un scaun, departe de șevalet și, ore întregi, fără să scoată un cuvânt, se uita la pictor cum lucrează. Prezența poetului era chiar plăcută, atâta doar că, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
său viu primii pași ai tânărului compozitor Hrisanide... și, în sfârșit, este trimis în schimb de experiență în străinătate. În lagărul socialist, bineînțeles. Prima călătorie - la Praga - îi trezește impresii de neuitat: o altă lume, cu alte moravuri, plăcute și cuviincioase, proiectate pe un fundal de milenară civilizație. Apoi, o croazieră în jurul Mării Negre îi dezvăluie noi dimensiuni ale sufletului slav... Mihai Rădulescu, din Soci, lui Pierre la București Ilustrată: Sanatoriul Spicul de aur din Soci 29 iunie 1958 Din Soci, de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fericirii un sediu prea ospitalier.“ Am pescuit citatul din Dilema veche, aceeași în care Simona Sora declara că vă așteaptă memoriile. Nu-i ador pe narcisiști, dimpotrivă, dar să știți că, în locul dumneavoastră, eu m-aș iubi. Sigur, în doze cuviincioase. Spun asta fiindcă orgoliul și stima de sine cresc în fiecare om care creează. (Și, am mai spus o, am suficiente motive să vă consider un creator.) A.R. De ce nu mă iubesc? Uite-așa, pentru că nu mă plac. Cum
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că fac tot felul de piruete și volute. Și, odată prezentate scuzele, mai fac un viraj chiar acum. A.R. Nu-i nimic, n-o să mă determinați să fac și eu plonjoane în înjurături, ceea ce n-ar fi foarte, foarte cuviincios pentru o serie de interviuri. R.P. O, Doamne, sunt lucruri pe care toți cei care vor citi cartea aceasta le cunosc foarte bine. Le-au auzit de zeci de ori în jur, inclusiv adolescentele care înjură de ce n-au. Nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
purta pe umăr o traistă plină cu obiecte de îmbrăcăminte, trebuitoare băiatului, și cu bunătăți din gastronomia proprie familiei, bunătăți cărora adolescentul le ducea, cu siguranță, dorul. Întâlnirea dintre mamă și fiu a fost fără efuziuni. Băiatul i-a sărutat cuviincios mâna mamei iar ea l-a sărutat călduros pe obraji. Mi-a reținut însă atenția începutul convorbirii dintre ei. Cu voce scăzută, dar suficient de tare ca să fie auzit, băiatul i-a reproșat mamei că a venit cu traista și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
asupra micuților care creșteau și se dezvoltau ca niște flori îmbobocite. Ca orice mamă devotată până la sacrificiu copiilor, Mărioara îi ocrotea, îi îngrijea și iubea cu dăruire totală, le satisfăcea dorințele și-i ținea din scurt, impunându-le un comportament cuviincios. Nu ezita să-i mai și certe când aceștia se întreceau cu hârjoana și cu năzbâtiile. Așa-s femeile, gândea Dumitru Dascălu, mai iuți la mânie și mai slobode la vorbă. Lui îi era dragă soția chiar și în momentele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în romanele care făceau deliciile tinereței noastre? În piața aceasta e Primăria orașului. Clădirea veche. Nu se poate compara, firește, cu cea din Paris, nici chiar cu cea mai modestă dintre primăriile orașelor Apusului. Dar e primăria veche; casa orașului; cuviincioasă și demnă. Cu multă bunăvoință și cu destulă pricepere, ea ar putea fi transformată și adaptată; ar putea deveni un palat demn de destinația sa și de cinstea orașului. Spiritul nostru nu pricepe însă asemenea lucruri. Peste câțiva ani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
slavă... ...Și razele coroanei domnitoare Iau tonuri de rubin, pe când, sub soare, S-aprinde-n zări o Roșie Dumbravă. Dar nu numai statuia, ci și palatul merită să ne reție locului câtva timp. Căci zidurile clădirei lui valorează nu numai prin liniile cuviincioase și atractive cu care se prezintă ochilor noștri dar și prin nobila lor vechime. Fără a lua în seamă ipoteze discutabile cu privire la așezările primilor coloniști, locul acesta a fost de secole designat palatelor domnești. Cine n-a avut ocazia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]