1,517 matches
-
cu mâna îndoită din cot, astfel că dacă îl întâlnești ai pentru o clipă senzația stranie că tu ești cel căruia vrea să i-l ofere. Dacă nu ai ce face și ți-a trezit curiozitatea, atunci îl urmezi pe dâra de naftalină care persistă în aer mult timp după trecerea lui. îl vei vedea oprindu-se în dreptul unei case, scoțând un carnețel și verificând atent adresa. își aranjează apoi ținuta, ia o postură cât mai distinsă și bate discret la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o împiedic cu teoriile! Cum va fi fost moartă? Au văzut-o atâția, și eu să n-o fi văzut! Are genele mici și probabil că ochii nu puteau fi închiși de tot și s-o mai fi văzut vreo dâră de sticlă neacoperită. Părul trebuie să fi fost țepos pe carnea galbenă, iar gura crispată. Avea dinții lungi, și vreun colț va fi apărut peste buza strivită. Fața veșnic mobilă, calitatea ei principală, s-o fi urâțit de imobilitate. Trebuie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în extaz. — Sunt bucuros că am putut să-ți răzbun tatăl și fratele. Ea întoarse privirea spre trupul lui Gualfard, pe care doi oameni de-ai lui Gundovek îl duceau de acolo, târându-l de picioare, lăsând pe caldarâm o dâră lungă de sânge. Chipul fetei se întunecă. — Răzbunat, zici? Nu, nu destul. Poporul meu e în mare pericol: hunii ne persecută de treizeci de ani și nu vom avea niciodată pace până nu ne vom elibera de monștrii aceia ucigași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
groază: trupul gol și chinuit al unei copile fusese țintuit, răstignit de mâini, pe lemnul ușii. La picioarele sale schelălăia un mic câine ciobănesc, care nu se mișcă de-acolo la venirea soldaților. Din mâinile tinerei fete sângele cursese în dâre lungi pe lemnul vechi și ros în mai multe locuri, pentru a se închega apoi în picături pe treptele de piatră. Capul îi atârna pe sânii sfâșiați de mușcături sălbatice, iar părul lung, în cascadă, părea că vrea să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl mulțumi, fiindcă asta însemna că nu risca să se vadă angrenat în vreo dispută pentru acel sat cu prietenul cel mai intim al lui Atila. Se opri puțin să contemple spectacolul soarelui, care, coborând spre linia orizontului, lăsa o dâră de sânge pe cerul turcoaz, unde se iveau primele stele. Deasupra unui desiș de arțari, sute de păsări se roteau cu frenezie, sporovăind cu o vehemență pasionată, de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu mâna îndoită din cot, astfel că dacă îl întâlnești ai pentru o clipă senzația stranie că tu ești cel căruia vrea să i-l ofere. Dacă nu ai ce face și ți-a trezit curiozitatea, atunci îl urmezi pe dâra de naftalină care persistă în aer mult timp după trecerea lui. îl vei vedea oprindu-se în dreptul unei case, scoțând un carnețel și verificând atent adresa. își aranjează apoi ținuta, ia o postură cât mai distinsă și bate discret la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu unul sau cu altul, astfel că Începu să meargă tot mai des la cimitir. Acolo era liniște și pace. Păsările zburau ciripind de la o cruce la alta, greierii țârâiau În iarbă, melcii se târau pe pietre, lăsând În urma lor dâre luminoase ce aduceau atât de mult cu Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de albine. Cuvintele spuse În surdină Îi revărsau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-i las În pace. În fond, ce rost are să mă amestec acolo unde nu-mi fierbe oala? Crezi că dacă lumea ar fi alcătuită numai din femei, ar fi mai bine? Și așa planeta voastră lasă În urma ei o dâră de zgomote În spațiu. Gândește-te numai câte cuvinte rostesc Într-o zi cele circa șase miliarde de guri ce viețuiesc pe planetă, dintre care ceva mai mult de jumătate sunt de esență feminină! Nu e ușor să asculți acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rezistență, de fapt nici nu avea vreo șansă În fața celor cinci invadatori care În schimbul unei banale hârtii numită ProcesVerbal Îngrămădiră totul Într-o servietă gata pregătită iar produsul grâului făcut vrac, Îl luă În brațe unul din invadatori făcând numai dâre de făină până jos la parterul clădirii. Imediat după plecarea hoților, Atena dădu un telefon informând prietenul ei de cele petrecute În lipsa lui, exprimându-și Îngrijorarea de necazurile ce aveau să urmeze. Tony Pavone, zâmbi Îngăduitor. Evident, ferocele lui urmăritor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
această situație devenise imperativă. Și de aceea, În timpul crizei de la Aqaba, domnul Sammler trebuise să se ducă În Orientul Mijlociu. În acest moment, plimbându-se În lumina albă a lunii pe pietrișul spălat al lui Elya Gruner, care fusese tăiat de dârele negre ale camioanelor de pompieri, Își recunoscu și din nou identifică motivele. Se Întorsese la anul 1939. Voia să revină la pădurea Zamosht, la caracteristici umane mai fundamentale. Când păruseră lucrurile reale, adevărate? În Polonia când orbise, În Zamosht când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și el din mașină și-a început să alerge în cercuri. Irene a așteptat până când toată lumea a coborât din avion și-abia apoi s-a desfășurat încet din scaun. Și-a scos din geantă o oglinjoară și și-a șters dârele de mascara. Apoi și-a aplicat un strat proaspăt de ruj, a atras adânc aer în piept și a ieșit cu grijă din avion. Credeam că v-am pierdut acolo, i-a strigat bărbatul. Eu sunt Drew Cantor. O să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de articole din Îmbrăcămintea ei și datorită lor eram În stare să-i reconstitui conturul trupului. Era subțirică, dar bine făcută. Pielea Îi era fină, dar nu prea deschisă la culoare și nu-ți era greu să-i ghicești o dîră de păr pe spate. Șira spinării Îi era bine arcuită, dar se ținea dreaptă. Arăta mai matură decît era, mult mai femeiușcă decît mi s-a părut cînd am văzut-o În contra luminii. Dar trupul ei, ce părea de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din colțul opus. O pisică grasă ca un porc Își făcu apariția pe streașină și porni calmă la plimbare, dar după cinci-șase pași se făcu nevăzută. În punctul unde se termina streașina se Înălța coșul băii publice, pe unde ieșeau dîre de fum transparent. Instinctiv am Întins mîna spre aparatul de fotografiat, dar mi-am dat imediat seama că nu prea are rost.. Probabilitatea de a mă reîntoarce aici era foarte mică și apoi mă Întreb ce fel de dovadă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vedeam rânjind, plini de mulțumire. Planul de umilire era perfect îndeplinit. Cum naiba să îi înfrunt? La ora la care veneau ei, eu aveam deja o mâzgă de coji de cartofi cu noroi pe haine, fața îmi era plină de dâre de mizerie, putoarea de cartofi stricați apucase să-mi intre în corp, în păr. Ei apăreau din Dacii break negre, curăței, în costum sau în taior, cu cravate. Aveau unghiile curate și miroseau a BOB sector IV. Ne priveau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
m-aș fi trezit cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd cum te mai dai intelectuală”. Nu am mers, Mircea. Și nici nu i-am tras una peste ochi când a dat cu o dâră de praf pe obrazul unei colege care nu ștersese rafturile în laboratorul de fizică. Mă mulțumeam să citesc Toamna Patriarhului și să văd cum crește coiul dictaturii în diverse tovarășe și tovarăși din acea specie. Nu doar pe Ceaușescu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
părintele și primarul porniră spre casele lor, clătinându-se. Luna plină lumina grădinile adormite și căsuțele pitite în livezi. Dealurile se înălțau negre dincolo de apă și iazul sta neclintit, ca o oglindă uriașă, cu luna în fund și c-o dâră de lumină albă din fund până la mal. O pace întinsă stăpânea văzduhul: de departe, dintr-un colț al iazului, venea vâjâitul înăbușit al unui opust. Când se despărțiră, popa zise cu limba grea: —Poate-l chema Vasile, poate-l chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă să-l rețină. Nici măcar nu băgă de seamă că se îndepărtase. Nici un zgomot, nici o zvon de voci, nici un râset, nici un clinchet de cupe nu-i mai ajungea la urechi dinspre patio. Nici o dâră de lumină. Sărbătoarea se stinsese. ANUL AMULETELOR 895 de la hegira (25 noiembrie 1489 13 noiembrie 1490) În anul acela, din pricina unui zâmbet, unchiul meu din partea mamei luă calea pribegiei. Oricum, așa mi-a explicat el, mulți ani mai târziu, hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fost dată peste cap. Marea era îngăduitoare totuși, iar vântul era potolit; însă furtuna creștea în inima alor mei. Hamed dezrobitorul aranjase bine lucrurile, Dumnezeu să-l ierte. Când coasta Andaluziei n-a rămas în urma noastră decât ca o dâră subțire de remușcare, o femeie a dat fuga spre colțul nostru de pe tartană, trecând cu ușurință peste bagaje și călători. Mersul ei vesel nu se potrivea cu îmbrăcămintea făcută din văluri atât de întunecate, atât de groase, încât ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zăpada imaculată, dispărând în întunericul pădurii. Sângele acela, de un roșu aprins, fusese vărsat de puțin timp. Valerius duse calul lângă un copac și legă frâul de o creangă, apoi își chemă câinele cu un fluierat. Pas cu pas, urmări dâra aceea sinistră care se pierdea printre copaci. Nu putea să uite că era medic, chirurg. Sângele acela însemna nu doar moarte, ci și răni, suferință. Își duse mâna la traistă; poate că prezența lui era necesară pentru a vindeca, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era departe. Acum se putea gândi, în sfârșit, la cuvintele pe care i le șoptise la ureche Tarosh în timpul cinei, la masa încărcată de carne de vânat și lapte prins. Se gândi la coiful din parul înfipt în pământ, revăzu dâra de sânge pe zăpadă. Erau soldați romani, îi spunea Tarosh, un pluton de zece oameni care, pe neașteptate, îi înconjuraseră pe Tarosh și pe oamenii lui în pădure, cerându-le să-i ducă în satul celt ca să-l percheziționeze. Tarosh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]