1,068 matches
-
și prozatoare. În 1977 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Mai întâi consultant literar la Uniunea Compozitorilor din Moldova și secretar literar la Teatrul pentru Copii „Licurici”, este apoi redactor la săptămânalul pentru copii „Florile dalbe”. Debutează în presă cu poezii, în 1965. Versurile și povestirile îi sunt tipărite în „Literatura și arta”, „Moldova”, „Basarabia”, „Curierul românesc”, „Viața satului” ș.a. În volumele Naiul ploii (1974), Paznic la comori (1982), Corăbioare zburătoare (1988), În toamna uitării de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289742_a_291071]
-
mulțumi să zâmbească și să treacă mai departe. În cântecul românesc există mai mult suflet, credință, sentiment profund și crud, iubire și sensibilitate, provenite din furie și ferocitate, din ură. Este povestea lui Ghiță Cătănuță. Frumosul și tânărul român și dalba lui soție, amândoi călare, urcă prin Ardeal pe cărarea mărginită de măceși și maci înfloriți. Pe la amiază, se opresc să mănânce pe genunchi. Apoi Ghiță îi spune soției: De când, mândro, te-am luat, Adevărul nu mi-ai dat, Nici cântec
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se însoară și imediat trebuie să plece la război. "După mine să oftați Și mereu să m-așteptați Nouă ani și jumătate Cu credință, cu dreptate, Când pe zece c-oi porni, Până zece n-or plini, P-a mea dalbă de mireasă, P-a mea dulce de nevastă Frumușel să mi-o gătiți Și cu alt s-o logodiți, Cu altul s-o măritați Și la nuntă să-i jucați, C-atunci nici c-oi mai veni, Că io-n
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
refuza luxul casei, pentru că nu-l putea împărți cu fiul. Tatăl român taie via sădită de fiu. Răspunsul dat d el călărețului pe care nu-l recunoscuse are o frumusețe veritabilă: "D-alei, taică, voinicel, Voinic tânăr, subțirel. Io din dalbe tinerețe Pân' la albe bătrânețe, Copilaș nu mi-am avut, Fecioraș nu mi-am născut. Domnul sfântul când a vrut, Cam la albe bătrânețe, Ca la negre tinerețe, Fiu din mine-am dobândit Și-mi păream întinerit! Cu el via
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-mi, zace în temniță, Pus de vodă Ștefăniță, Zace-mi Corbea viteazul, Zace-mi Corbea haiducul. În temniță la Opriș, Unde-mi zace Corbea-nchis, Șade-n apă până-n sapă Și-n noroi până-n țurloi, Cu lacăte pe la ușe, Cu mâini dalbe în cătușe, Iar la gât pecetluit Cu cinci litre de argint, Cum n-am văzut de când sunt. Frunzuliță trei foi late, De ce în temniță-mi șade? Pentr-un paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat, De nu știu cine furat; Pentr-un roși
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
2); nonculoare (2); palid (2); pix (2); roșu (2); rochie de mireasă (2); strălucitor (2); vas (2); verde (2); adevăr; alb; totul alb; n-am; argint; armonie; bine; blanc; bluză; bună; bunica; candid; cărunt; cearceaf; cearșaf; cocaină; crin; cucoare; culori; dalb; deschis; divin; doctor; Dumnezeu; el; elegant; fad; la față; făină; fericire; foarte; fulg; fulgul; gingaș; hîrtii; iarna; iepure; imaculare; impecabil; infinit; inocent; inocentă; intens; îmbătrînit; început; îngeri; ca laptele; larg; lebădă; libertate; licență; limpede; mare; mătase; neaua; nebun; nebun de
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ce depășesc limitele concretului, ale experienței sensibile, ireductibile, prin urmare, la termeni logici 188. Oricine identifica, sub expresia eminesciana "[trece] albă regina nopții moartă", echivalentul luna, dar cine ar putea "traduce" în termeni exacți versurile lui Emil Botta Lebedele aurorei dalbe Au trecut prin somnul grădinilor (Eres), sau Pe ramurile tale, arbore noptatic, Văzui al veciilor porumbel singuratic, Ce, drăgăstos gângurind, aștepta (De caelo)? Metaforă este continuând formă sensibilizata a ideii estetice, a unei imagini indefinite (asemănătoare, în acest sens, rădăcinii
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
expresie individualizată, feminină - cu cea din Romanțe pentru mai târziu și De vorbă cu mine însumi de Minulescu. Productivă scriitoare pentru copii, F. aduce poezia copilăriei în mai toate versurile ei, mai ales în cele inspirate de obiceiurile de Crăciun: „Dalbe flori de măr, flori dalbe a nădejdilor, voi dragi / Copilași cu plete crețe și cu minți nevinovate, / Colindați, la rândul vostru, dorul veacurilor toate.” SCRIERI: Versuri, Budapesta, 1906; Șoapte din umbră, Craiova, 1908; Pentru copii, I-II, Craiova, 1912-1920; Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
din Romanțe pentru mai târziu și De vorbă cu mine însumi de Minulescu. Productivă scriitoare pentru copii, F. aduce poezia copilăriei în mai toate versurile ei, mai ales în cele inspirate de obiceiurile de Crăciun: „Dalbe flori de măr, flori dalbe a nădejdilor, voi dragi / Copilași cu plete crețe și cu minți nevinovate, / Colindați, la rândul vostru, dorul veacurilor toate.” SCRIERI: Versuri, Budapesta, 1906; Șoapte din umbră, Craiova, 1908; Pentru copii, I-II, Craiova, 1912-1920; Din taina vechilor răspântii, Craiova, 1913
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
norvegului norveagă/ și lupului ce-i trebuie cățea”, scria Dinescu într-un poem din Rimbaud negustorul (1985). Pentru ca, în acest Femeile din secolul trecut să se corijeze neinspirat: „de n-o să poți vin eu să ți-l culeg/ din golfulețul dalb și chiar pe bune/ o să-mi înfig harponul de norveg/ în chitul cufundat în goliciune.” (p. 33) Încă un neajuns: tentația libretului. (Probabil încurajată de buna ureche muzicală a poetului.) Prin comparație însă cu Șerban Foarță, ale cărui texte pentru
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
uite...); probabil că explicația acestei plasări stilistice e tocmai tradiția utilizării sale în limba veche. Mai multe texte populare și culte foarte cunoscute perpetuează prestigiul literar și valoarea narativă a interjecției: „Iată, vin în cale...” (Miorița); „Iată, vin colindători” (Florile dalbe); „Iată vine-un sol de pace...” (Eminescu, Scrisoarea III) etc. Iată e, din perspectiva pragmalingvisticii, un marcator discursiv, un mijloc de focalizare, de reliefare, dar și de „indicare a probei”, de identificare a sursei unei informații. Elementele pe care le
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
Panaitescu, Valentin Gr. Chelaru, Hr. Vakarelski, Ovid Densusianu. Acesta din urmă a remarcat că "bibliografia, foarte bogată, mai ales pentru slavi, putea fi totuși dusă mai departe", că trebuia să se folosească și colindele din reviste, că originea refrenului "Florile dalbe" "e lăsată însă nelămurită". "Din punct de vedere filologic - scrie Densusianu - slavul koleda e explicat ca provenind din latinescul calandae prin intermediar românesc, călendă, ceea ce nu se poate admite, cum nici forma noastră dialectală corindă nu poate fi rezultată direct
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
mari și deși" / "mici și deși", bătrîna care alunecă pe gheață și e ajutată să se ridice etc. În anii mai mari intervenea și literatura clasică, cu inevitabilele ei transgresiuni intimiste sau bisericești: Alecsandri (cu zăpada "pe ai țării umeri dalbi"), Coșbuc (cu căciula "lungă cît o zi de post"). În chestiunile de presiune politică, dicționarele noastre s-au descurcat uneori binișor, încercînd să nu ideologizeze la maximum. Definiția cuvîntului Crăciun, de exemplu, e surprinzător de neutră în 1958, în Dicționarul
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
nebunie de primăvară aprinde, printre rânduri, niște versuri altminteri sărăcuțe. Paștele schimbă bucuria liturgică pe o juisare de serbare câmpenească, pe o vână a bucuriei venite de niciunde și care contaminează fără discriminări: „Bătrâni cu fețe stinse, români cu fețe dalbe,/ Românce cu ochi negri și cu ștergare albe/ Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,/ Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc." Aceeași exaltare distrată, energie ineficientă, risipită cu dezordinea cu care vine, la Topârceanu. O
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
iluministă înțelegere frățească". În acest context își trasează Anca Rădulescu excepționala hermeneutică la "}iganiada", una dintre interpretări fiind înțelegerea "țiganilor" ca alegorie, ca simbol pentru conjurați, pentru inițiați (prin misterul originii egiptene sau contrastul lumină-întuneric, înrudit cu alb-negrul simbolic al "dalbei țigănii"). Despre alte înfățișări în literatura română și în literatura de limbă germană din România scrie Raluca Rădulescu, zăbovind asupra înțelepciunii eroului lui Hasdeu (în Răzvan și Vidra), asupra descrierii modului de viață țigănesc în Șatra de Zaharia Stancu, sau
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
a dus poetul meșter în sonete/ Lăsându-vă pe voi să trageți greul/ Venise timpul să scoată mardeiul/ Ca să ia stixu-n larg pe îndelete// Sonete v-a făcut cât penteleul/ Cu rime pergamute pe tăiete/ Și-acum se duce-n dalbe piruete/ Ca să-i deschidă cerurile Zeul// Făcut-am Doamne la amici portrete/ Prinzându-le în paișpe versuri Eul/ Fără să le descântec portmoneul// Pâcă Ionescu Vlad Ahoe-Zmeul/ Apostu Roman Preda-Moromete/ Mă iartă, Doamne, vin să-i duc la fete” („AUTO-SONET
Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
Stoianovici - au creat o atmosferă de poveste, un spectacol antrenant de mimă, pantomimă, muzică și dans, cu caracter interactiv. Copiii însoțiți de părinți s-au bucurat și de prestația lui Booboo, îndrăgita mascotă a Iulius Mall. Moș Crăciun, „cu plete dalbe, a sosit de prin nămeți” și a scos din desaga plină de surprize cadouri dulci pentru fiecare dintre cei 59 de prichindei agendiști, care și-au dovedit talentul și istețimea, cântând sau recitând poezii. MONICA DIANA MITROI Decizie papală l
Agenda2005-52-05-general6 () [Corola-journal/Journalistic/284543_a_285872]
-
iubita! o mîndră Românie! Pămînt cu râuri d-aur și bolta aurie! Tu, muma iubitoare a fii nesintitori Ce-adânca ta durere nu poate să reînvie! Trecut-au fericirea s-a tale sărbători, Cum trec d-al toamnei crivat plăpânde dalbe flori. Curat nene Vasile!... P.S. Lista poeților minori români a continuat și va continua. Nu fac un paradox, dar rolul lor în cursul literaturii noastre, ca și al oricărei alteia, este a prin exercitarea limbii a unul însemnat, totuși, ei
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
ce curgeau repezi într-o albie de pietre lustruite, albe și uriașe, ca niște ouă preistorice. Pe înserat, mai ales în decembrie, cînd treceau ploile și aerul devenea diamantin, Sierra Nevada de Santa Marta părea că atinge cu piscurile-i dalbe plantațiile de bananieri de pe malul celălalt. De acolo se vedeau indienii aruhacos alergînd în șiruri de furnicuțe pe coastele muntelui, cu sacii de ghimbir în spinare și mestecînd frunze de coca pentru a-și face viața mai ușoară. Noi, copiii
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
este simțit adânc se spune simplu de tot." Între expresia simplă, pătrunsa de umor și de (auto)ironie, care incinta la tot pasul în aceste pagini întru totul prietenoase și imaginile desuete ale liricii sale populate de frumoase îngerele, flori dalbe sau steluțe este o discrepanță copleșitoare pentru cititor. Alecsandri era conștient de distanță dintre convenția culturală și literară și expresia firească, iar ironia fină la adresa artificializării, prezența în scrierile sale în proza mai puțin canonizate, o regăsim și aici: "atât
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
uman, pe acest sonetist de excepție, este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit în folclorul cu arome antic-dacice! - spre exemplu, atât de eminesciana reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!: „Lumina din icoană plânge-ntruna,/ Pe cer rămas-au soarele și luna/Să-mi binecuvânteze pas și floare!” (cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
picior-de-plai. Încă de bun-simț în frumusețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și la Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De data asta, poate, și
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
-i Durăul de-anțărț? Poate doar masa ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa goală trapeză (carafa cu vin, ciorba cu de toate ale verii, fasolea gătită, cu salata de varză aferentă, iar carafa cu vin) de către una din dalbele copile în negru, poate doar ea, masa aceasta cuviincioasă, să aline cît de cît plouata dezamăgire. O noapte în luxosul hotel părințesc și, rugîndu-mă celui de sus să-mi dea somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
bărbos Florin Gabrea (complexat de faptul că nu mi-a trimis ultima lui carte, deși-i dădusem adresa). Marele Dorin Tudoran nu mă vede, ochelarii lui negri îl apără de nimicnicia noastră. Fratele Ioan se autoflagelează-n slip, privind cururi dalbe pe nisipuri. Eu, cardiacul și nervosul, am început să beau țuici; votcă rusească nu există! Tamara Nikolaevna umblă desculță și domnul Axin (sau așa ceva; administratorul vilei) îi face ochi meliferi. La recepție am surprins „fetele” discutînd, scandalizate, că eu și
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
atingeri De inimă șoptită a rămas Bun pentru cei care mă iau de mînă Să îmi strecoare peste gură-o rîmă Ca să o am de mîngîiat la parastas. Și-o să v-aud cum rîdeți voi, în soare Rostogolindu-vă cu dalbele popouri Ale atît de-mpalidatelor fecioare, Oh, prețuindu-le - calde lingouri De aur fin dospit în aluaturi Luate și de Dumnezeu la dînsu-n paturi. Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze În amintirea după-amiezilor confuze, Cînd sînii sfarmă năstureii de la
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]