1,117 matches
-
aici (nu Însă În mod automat), anume că, deloc Întâmplător, dandy-ul este adesea el Însuși artist. Numai că, judecând modul În care dandy-ul creează (poezie, proză, teatru, pictură, muzică, film etc.), ne vom despărți de E. Carassus. „Când dandy-ul Își manifestă talentele artistice, totul e făcut parcă anume spre a da acestei producții aerul unui joc ș...ț. Dandy-ul n-ar ști să creeze ceva decât pentru a face plăcere cuiva sau pentru a și-o produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În care dandy-ul creează (poezie, proză, teatru, pictură, muzică, film etc.), ne vom despărți de E. Carassus. „Când dandy-ul Își manifestă talentele artistice, totul e făcut parcă anume spre a da acestei producții aerul unui joc ș...ț. Dandy-ul n-ar ști să creeze ceva decât pentru a face plăcere cuiva sau pentru a și-o produce lui Însuși, pentru a se distra și pentru că uneori Îi place să flirteze cu toate formele de frumusețe.”2 Da și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ști să creeze ceva decât pentru a face plăcere cuiva sau pentru a și-o produce lui Însuși, pentru a se distra și pentru că uneori Îi place să flirteze cu toate formele de frumusețe.”2 Da și nu. Da, pentru dandy-i „amatori”, pentru diletanții scrisului sau artelor plastice, cum ar fi Brummell sau de Montesquiou sau d’Orsay. Textele În versuri sau proză ale primilor doi nu au mare valoare. Cum nu au nici operele lui d’Orsay. Succesul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de cele mai multe ori stânjenită). Brummell, Montesquiou, d’Orsay contează ei Înșiși ca opere de artă, cu stilul lor de a trăi, nu prin produsele voinței creatoare (mai mult sau mai puțin Încrâncenate) de scriitori sau sculptori. Dar cazul „greilor” artei, dandy și ei - măcar pe unele porțiuni ale vieții - schimbă cu totul perspectiva. Dacă e adevărat că marea operă estetică trebuie să spargă tiparele, să aibă un aer de unicitate ciudată, de bizarerie sfidătoare („frumosul trebuie să fie Întotdeauna bizar”, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai găsit Încă un câmp de aplicație. Să ne reamintim Însă: această doctrină, pe care tocmai ne-am străduit să o ordonăm, neagă un sistem (etic, estetic) din interiorul acestuia, fără să poată (și fără să vrea) să-l distrugă. Dandy-ul artist rămâne fatalmente parțial dependent de vechile coduri, „prizonier al unei estetici deja recunoscute În cercul unde el se produce și, implicit deci, prizonierul unui anumit academism. Pentru a atinge veritabila originalitate, cea care, cu totul novatoare, perturbă Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
el trebuie să iasă din dandysm”1. Așa să fie? Din nou, da și nu, dacă ne gândim la câteva cazuri, Începând cu Byron sau Baudelaire și Încheind cu Proust. Poate un scriitor genial să fie, În același timp, un dandy autentic, supus canoanelor dandysmului? Sau, țintind mai exact, cu același tip de Întrebare: poate fi un dandy mare artist? Spre a nu lăsa Întrebarea În suspensie, vom răspunde cu destulă fermitate: da. Ne susține lungul catalog al dandy-lor scriitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gândim la câteva cazuri, Începând cu Byron sau Baudelaire și Încheind cu Proust. Poate un scriitor genial să fie, În același timp, un dandy autentic, supus canoanelor dandysmului? Sau, țintind mai exact, cu același tip de Întrebare: poate fi un dandy mare artist? Spre a nu lăsa Întrebarea În suspensie, vom răspunde cu destulă fermitate: da. Ne susține lungul catalog al dandy-lor scriitori și artiști. Între care măcar zece se află În linia Întâi a reformatorilor de calibru greu ai artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un machiaj, o cină festivă sau un dejun frugal, o conversație, un joc, o plimbare, un bal are ceva din grația și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere. Nici o Încrâncenare, nici o ambiție, nici o lăcomie. În acest spectacol evanescent, dandy-ul e dramaturg, regizor, scenograf și, mai presus de orice, actor. Iar Într-o primă fază, cea În care se contemplă În oglindă sau privește decorul din jur, Își devine și public. Să Încercăm, cu aceeași pedanterie voit didactică, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Într-o primă fază, cea În care se contemplă În oglindă sau privește decorul din jur, Își devine și public. Să Încercăm, cu aceeași pedanterie voit didactică, o descriere a acestui spectacol total, de o eleganță ce taie respirația, unde dandy-ul intră cu propriul corp (vestimentație, accesorii, fizionomie, gest, voce), proiectat Într-un decor nu mai puțin elaborat (salonul, camera, grădina, atelierul). Fără a uita să-i pomenim (și să le prezentăm succint tratatele) pe cei mai cunoscuți elegantologi, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un decor nu mai puțin elaborat (salonul, camera, grădina, atelierul). Fără a uita să-i pomenim (și să le prezentăm succint tratatele) pe cei mai cunoscuți elegantologi, de la Brummell la Roland Barthes. Ei dedică pagini antologice complicatului și complexului stil dandy. Modilogi și modilogii tc "Modilogi și modilogii " Primul semn avertizator al acestui adevărat program estetic Îl constituie veșmintele. De altfel, pentru mai toți contemporanii săi, dandysmul era considerat, nu fără suficiență și dispreț, drept o pură chestiune de excentricitate vestimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este generatoarea dandysmului și, deopotrivă, ucigașa lui. Tot lui Roland Barthes i se datorează următoarea formulare: „S-a văzut că, fără a vorbi despre trăsăturile psihologice (probabil narcisice și homosexuale) care au făcut din dandysm un fenomen esențialmente masculin, veșmântul dandy nu a fost posibil decât Într-un timp istoric efemer, când era o uniformă prin tipul său general și un unicat prin detalii. Mai lentă și mai puțin radicală decât moda feminină, moda masculină nu și-a epuizat nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de el. Manuscrisul micului op, de a cărui autenticitate nu se Îndoiește nimeni, a fost cumpărat la New York de către Eleanor Parker și editat de aceasta În 19323. Să nu ne facem iluzii: paginile au simplă valoare de document, pentru că marele dandy nu e și un mare scriitor; la drept vorbind, nu e deloc scriitor. Tot ce s-a păstrat semnat de el (corespondență, câteva poezii și paginile despre modă) sună plat sau emfatic, fără să aibă vreo strălucire. Brummell rămâne celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui Sartor resartus, intitulată inspirat Carlyle, croitorașul cel viteaz sau arta de a-ți da În petic 1, face un bilanț succint al receptării cărții, inaugurând suita contestatarilor acesteia prin Oscar Wilde. Nu e greu de Înțeles de ce pentru marele dandy al decadentismului englez parodia lui Carlyle este doar „Înțelepciune grotescă” și „declamativă”. Însăși ideea de a lua În răspăr chestiunea vestimentației mimând aerul rarefiat al tratatelor filosofice germane, cum face Carlyle la adăpostul personajului Diogenes Teufelsdröckh, profesor de „lucruri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
al nouăsprezecelea. Pentru el, Sartor resartus, capodopera lui Thomas Carlyle, nu e decât un deșeu enciclopedic, un dezmăț lingvistic ordonat de ambițiile constructive ale unui maniac.”2 Dacă e să se apere de aceste acuze țâșnite dintr-un orgoliu de dandy ultragiat, dar și - să recunoaștem - dintr-un excelent spirit critic, cartea o poate face singură. Cu toate că acest gen de literatură ni se pare datat, Într-o istorie a dandysmului valoarea sa de document nu poate fi contestată. Pentru autorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau chiar sacrificial”, nu mai rămâne decât un pas. Carlyle Îl face cu mult umor, iar calitățile pe care le trece În beneficiul preoților templului „Almack” vor da multă apă la moară celor care, peste ani, Îi vor considera pe dandy, cu toată seriozitatea, membri ai unui ordin sacerdotal: zel, curaj, perseverență, puritate, mistagogie. Până la un punct, printre aceștia se va găsi și Roland Barthes care, după știința noastră, nu pomenește Însă niciodată numele lui Carlyle. Moda sistemului tc "Moda sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am dilata acest mic capitol al cărții noastre la dimensiunile unui volum. Citând numai prima frază din introducerea lui Barthes, se va Înțelege lesne de ce nu ne putem bizui prea mult pe Sistemul modei pentru a descrie și analiza doctrina dandy: „Obiectul acestei cercetări este analiza structurală a veșmântului feminin așa cum este el descris astăzi În jurnalele de Modă”2. Așadar, ce Îmbracă femeile sau, mai exact, ce se scrie despre chestiunea cu pricina; câtă vreme pe noi ne interesează exclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de Modă”2. Așadar, ce Îmbracă femeile sau, mai exact, ce se scrie despre chestiunea cu pricina; câtă vreme pe noi ne interesează exclusiv moda masculină. Firește că principiile analizei structurale făcute de Barthes pot fi extrapolate și adaptate stilului dandy, dar un asemenea proiect ne e, pentru moment, prea Îndepărtat. Dacă am fi avut răgazul necesar, am fi revăzut studiile publicate de Barthes În 1959 și 1960 prin reviste (Critique, Annales, Les Lettres nouvelles). S-ar prea putea ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
existe trimiteri explicite la dandysm. Mult mai ușor am ajuns Însă la un text de Roland Barthes care limpezește direct problema relației dandysmului cu moda: Le dandysme et la mode. Antologat de Emilien Carassus În mult citatul Le Mythe du dandy, micul eseu al lui Barthes a fost la rândul său preluat dintr-o publicație ciudată, greu de găsit În biblioteci: un soi de revistă destinată pasagerilor de la United States Lines, tipărită pe spezele companiei aeriene În 1962, cu texte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
biblioteci: un soi de revistă destinată pasagerilor de la United States Lines, tipărită pe spezele companiei aeriene În 1962, cu texte În franceză și engleză: Dandies and Dandyism. Iată-l acolo pe Barthes referindu-se strict la relația dandysmului cu moda: „Dandy-ul a decis să radicalizeze vestimentația bărbatului distins, supunând-o unei logici absolute. Pe de altă parte, a exagerat distincția: esența acesteia nu mai este, pentru el, socială, ci metafizică. Dandy-ul nu opune doar o clasă superioară uneia inferioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Barthes referindu-se strict la relația dandysmului cu moda: „Dandy-ul a decis să radicalizeze vestimentația bărbatului distins, supunând-o unei logici absolute. Pe de altă parte, a exagerat distincția: esența acesteia nu mai este, pentru el, socială, ci metafizică. Dandy-ul nu opune doar o clasă superioară uneia inferioare, ci În mod absolut doar individul și vulgul; pentru dandy, individul nu mai e o idee generală, ci e chiar el Însuși, purificat de orice comparație, astfel Încât, la limită, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-o unei logici absolute. Pe de altă parte, a exagerat distincția: esența acesteia nu mai este, pentru el, socială, ci metafizică. Dandy-ul nu opune doar o clasă superioară uneia inferioare, ci În mod absolut doar individul și vulgul; pentru dandy, individul nu mai e o idee generală, ci e chiar el Însuși, purificat de orice comparație, astfel Încât, la limită, ca un nou Narcis, Își restituie doar sieși spre lectură propriul veșmânt”1. Ultima parte a acestui citat contrazice tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ci e chiar el Însuși, purificat de orice comparație, astfel Încât, la limită, ca un nou Narcis, Își restituie doar sieși spre lectură propriul veșmânt”1. Ultima parte a acestui citat contrazice tot ce am putut citi până aici despre dorința dandy-ului de a fi contemplat, cu alte cuvinte, despre nevoia sa de public spectator. Barthes se Întâlnește numai cu Françoise Dolto În felul În care vorbește despre privirea (de sine) a dandy-ului, deschizând pârtie reprezentării dandysmului ca proiect metafizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce am putut citi până aici despre dorința dandy-ului de a fi contemplat, cu alte cuvinte, despre nevoia sa de public spectator. Barthes se Întâlnește numai cu Françoise Dolto În felul În care vorbește despre privirea (de sine) a dandy-ului, deschizând pârtie reprezentării dandysmului ca proiect metafizic: „Dandy-ul susține că esența sa, precum cea a zeilor, poate fi cu totul prezentă În nimic; iată de ce «detaliul» vestimentar nu mai e În acest caz un obiect concret, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-ului de a fi contemplat, cu alte cuvinte, despre nevoia sa de public spectator. Barthes se Întâlnește numai cu Françoise Dolto În felul În care vorbește despre privirea (de sine) a dandy-ului, deschizând pârtie reprezentării dandysmului ca proiect metafizic: „Dandy-ul susține că esența sa, precum cea a zeilor, poate fi cu totul prezentă În nimic; iată de ce «detaliul» vestimentar nu mai e În acest caz un obiect concret, oricât de mic ar fi, ci un mod, uneori subtil, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ci un mod, uneori subtil, de a «deturna» veșmântul, de a-l sustrage oricărei valori, din moment ce e vorba despre o valoare Împărțită cu un altul”2. Iar exemplele selectate de Barthes pentru a-și susține teza sunt pilduitoare: gestul unui dandy de a-și Îmbrăca valetul cu un costum nou sau de a umezi mănușile, pentru ca ele să ia mai bine forma degetelor. Toate acestea probează o idee creatoare În cel mai Înalt grad: o formă poate genera efecte, iar efectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]