1,681 matches
-
capăt la altul al lăzii. Ieronim nu-și putu reține un strigăt de surpriză: - Numai la asta nu mă așteptam!... Și totuși, ar fi trebuit să mă gândesc... Câteva clipe, priviră amândoi, în tăcere, rochia verde-pal, cu gulerul înalt, de dantelă neagră. - E neatinsă, șopti Ieronim, așa cum i-o adusese croitoreasa cu puține zile înainte. N-a mai apucat s-o îmbrace la seara de binefacere. O comandase special pentru serată, căci ea, Caty, era una din vicepreședintele societății. Dar avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la uniforme, le îmbrăcăm... - Dar fluturii? întrebă Iconaru strîngîndu-și una din broboade în jurul gâtului. Când ajungem la fluturi? Câtva timp, Ieronim nu-i răspunse, căutând tot mai nervos și mai repede, dând la o parte rochii de fetițe, șaluri de dantelă, bluze și tricouri de toate culorile. - Cutia cu fluturi, repetă Iconaru. Căci, în ceea ce mă privește, eu pentru asta am venit... - Mai precis, cutiile cu fluturi, căci sunt multe, foarte multe. Vorbind, Ieronim apucase cu emoție o rochie de mireasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le-a fost și lor norocu... Ce mai venea să-i vază mă-sa mare, grecoaica, aia de se ținea de cucoană. Parc-o vede într-o rochie griarjan de otoman, închisă până sus cu năsturei mici și chenărită cu dantele la mâneci. Și cu o blană pe umeri. Parc-o vede cum era : voinică și pântecoasă și cu țâțele mari, ca toate femeile din neamu lor. D-aia se și strângea tare-n corset, avea uite-așa un corset cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i interesu ei, tăcea mâlc. Numa ei, care-i spunea tot, numa ei i-a povestit că nu i-a plăcut de fii sa. — Venea bona și mi-o aducea, ce să vezi la un copil mic ? Un pachet de dantele albe, și înăuntru... Nu știam nici s-o înfăș, nici s-o desfăș, era o complicație întreagă, și nici până la sfârșit tot n-am învățat... îți spun drept, mi-era și frică să mă ating de ea, să nu cumva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se ruga câte o oră la Sainte-Vierge, patroana Notre-Dame-lui. Trecuse atâta timp, dar ea încă îl mai visa, noapte de noapte : visa dormitorul masiv, de lemn de nuc și pe el, pierdut dincolo de tăbliile înalte ale patului, între perne cu dantele groase, înfoiate. Răsufla șuierător. Câteodată, avea la gât o rană deschisă, alteori suspecte pete verzui pe obraz. De la cavoul în care stă de-atâta timp, se gândea ea ; dar niciodată nu i-o spunea cu glas tare. — Tu nu ești
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa mai departe. Dai însă lupa la o parte și tânăra doamnă privește din nou, visătoare și detașată. Un imens șal alb de mătase în care s-a înfășurat lasă să i se vadă gulerul negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon acoperit cu o fețișoară de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șanse, câte ? Fără număr ! Ah, cât de schimbătoare sunt lucrurile pe lumea aceasta ! Sunt mai puțin de trei ani de când, la un dineu ce nu mai lua sfârșit - ce nefericit ai putut fi în acea seară ! Avea o rochie cu dantele, o parură complicată în superbul ei păr, iar convingerea că este irezistibilă îi dădea în mod special un aer languros, ispititor. O făcea să se poarte încă mai insinuant... La început te grizaseși numai privind-o, apoi însă, în ultimele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frâu liber gândurilor în această direcție. Profesorul le întoarce celorlalți un obraz neatent și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul ochelarist, a ajuns, dintr-un salt, primul. El desprinde mânuțele umede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privire directă, pătrunzătoare, exprima (poate) grijă duioasă sau (poate) o blândă impertinență. Era slab și avea mâini subțiri, nobile. Purta întotdeauna o sutană neagră, curată, dintr-un material adecvat anotimpului și, nu știu cum, reușea ca gulerul strâns, alb, să pară din dantelă fină. — Cum e Stella? — Minunată, răspunse Gabriel. Bineînțeles, dar cum se simte? Gabriel, care își văzuse cumnata chiar în acea dimineață, căzu pe gânduri. — Nu spune decât lucrurile care se cuvin. Nu știu ce simte, dar orice-ar simți, face eforturi uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aveau orgoliul îmbrăcăminții; erau o pereche frumoasă și le plăcea eleganța vestimentară. Tom își desfătă privirea cu numeroasele costume, bine croite, ale lui Greg (nu purta niciodată pantaloni „de gata“ sau blugi), hainele de seară, lucioase, cămășile fantezi, unele cu dantelă. Și o mie de cravate de mătase. Și rochiile lui Ju erau frumoase și miroseau bine. Purta modele foarte feminine, cu volane, pliseuri, gulerașe, fronseuri și alte farafastâcuri, cu jupe lungi, pe care le ridica prin cordoanele ce-i accentuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lane Nr. 16, nu auzise încă soneria cu vechiul ei glas familiar (era un clopot electric care scotea un sunet șuierat, conspirativ) și tresări. Era prea devreme ca să-i fi sosit musafirul așteptat. Se ridică și privi prin perdelele de dantelă. La ușă se afla George McCaffrey. John Robert se trase brusc îndărăt. Nu obișnuia să înjure, educația lui metodistă nu i-ar fi permis asemenea vulgaritate. Se încruntă ușor și își clătină capul dintr-o parte în alta. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în urmă de mama lui John Robert. Covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se stabilească în străinătate, adoptase stilul bourgeois, de modă veche, care se potrivea cu acea parte a orașului Bruxelles - o totală schimbare față de interiorul, pe veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Întotdeauna obosit de enclitica teoriilor geometrice, pe care un paing le țese din burtă deasupra acestor icoane care așteaptă să le cadă-n plasă lumea de dincolo. Polizez viziunea, femeia pe care cu greu o smulg din vis, Îmbrac În dantelă hrubele, (pun clopoței capcanelor), Îl aștept pe Dumnezeu ca pe un cîntăreț la armonică, ca pe un mare colecționar de destine. Carnavalul se tîrăște aidoma unei lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mai eram stăpână pe mine și aș fi îndurat poate încă mult timp viața asta de sclavă a ta, dacă... dacă nu-mi dădeai lovitura de grație. ... În ziua aceea mă dusesem la soră-mea, să iau un model de dantelă pe care mi-l făgăduise. Știam că n-o găsesc acasă, totuși am plecat. Pe masa ei de lucru, un carton alb, îmi atrase atenția. Ce-i asta? L-am luat în mână, l-am desfăcut. O invitație-la nuntă, la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să poarte. E îmbrăcată cu o haină croită din belșug, garnisită cu guler lat, de blană, larg deschisă, lăsând să se vadă rochia cu decolteul și poalele marcate de volane dantelate, cu mâneci lungi, încheiate și ele cu manșete din dantele. Principesa poartă în jurul gâtului trei șiruri de mărgăritare și o cruce mare. Două paftale rotunde îi închid brâul, o fundă înnodată din panglici încrucișate, cu alte două paftale mai mici, îi împodobește fusta...“ Slavă Domnului că Domnița (de care nu știu câtă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
duci să pîrăști? Vinul e pe mâna dumitale! - ca și cum baba era cea care da de băut domnișorului, nu satana de fată. Baba tăcea, și de ce tăcea nu știa singură. Numai doamna Vcra - odăi cu pelargonii la fereastră și brise-bise cu dantelă cu igliță, model greu - doamna Vera, soacra băcanului - casă corp cu "Coloniale-delicatese-băuturi", peste drum de casa Rim - doamna Vera, necunoscând genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare. - Uite-i iar! . . . Uite-i subt geamul boierilor și subt ochii noștri! . . . Se pupă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
n-o să mai dorească să dea boala peste San Martin, premiantul clasei, sau să nu știe lecția; n-o să-i mai dorească Roșcovei să se Întoarcă În Statele Unite sau să alunece pe scări și să i se vadă pantalonașii cu dantelă; n-o să mai lase mîncarea În farfurie, fiindcă În creierul munților sînt copii care mor de foame și de frig. Părintele Brown Îi dezlega de păcate, pe rînd și ei se retrăgeau Înspăimîntați, alungind cît mai departe gîndurile urîte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își aștepta tatăl cu nerăbdare și cînd Îl vedea Își umfla pieptul de bucurie, mai ales cînd era mai Înalt decît tata lui Fuentes, de exemplu. Mamele soseau care de care mai elegante, unele cu pălării, altele cu șaluri de dantelă, Juan Lastarria sosi Într-un impecabil Prince de Gales și era gata să intre În pămînt cînd văzu că ceilalți erau Îmbrăcați În culori Închise. Dar Își reveni curînd de pe urma șocului amintindu-și că era jucător de golf și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca ei, unde să poți ști Întotdeauna cine sînt părinții copiilor și că aparțineau cu toți unei clase privilegiate, avem nevoie de colegii vrednice de copiii noștri... Îngrozitor de nesuferită și nespus de fericită era mătușa Susana cu șalul ei de dantelă; și mai avea un motiv să fie fericită: În sfîrșit, Susan Își adusese aminte de ei, s-ar fi cuvenit ca ei să fi fost și nașii de botez măcar ai unuia dintre copii, În sfîrșit Își adusese aminte... ...GÎndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd se Înalță la cer și mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe ochi, ce frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție slujba, cu bluza albă fără dantelă, nemachiată, cu ochii ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte, poate la oamenii nevoiași de la hipodrom, la ce te gîndești, mămico?, fii atentă la slujbă, știi cum Îl cheamă pe preotul care a trecut adineauri?, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar în pat mi-am dat seama, cu neliniște, că sub densul parfum franțu zesc cu care se dăduse în acea seară, pielea ei caldă și moale mirosea a... Extrem de slab, e drept, dar inconfundabil. I-am scos mai departe dantelele roz în care intimitatea ei era înfășurată, dar mintea mea deja nu mai era acolo. Corpul acela compact și viu, pentru care în orice altă situație mi-aș fi dat și pielea de pe mine, nu mă mai atrăgea deloc, de parcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
uneori de mână și-ncercau să mă con vingă să intru într-una din sălile unde puteai bea privind orgia live de pe scenă. Fiecare clădire era un bordel. În sutele de vitrine stăteau femei în cos tume de sex, doar dantele și jartiere fluorescente, femei tinere și femei bătrâne, suple sau cu burțile revărsate, dulci ca niște păpuși sau dure și bărbă toase, de toate rasele, culorile și chiar... sexele, căci câte una dintre ele era, de fapt (trebuia însă să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tine? Ce-și putea dori un bărbat mai mult decât să-și poată trece brațul în jurul mijlocului ei, să poată privi mi nute-n șir în ochii ei, să o întindă încetișor pe pat... Să o scoată din învelișul ei de dantelă mătăsoasă... De-aici încolo imaginația mea se bloca, nu-mi pu team închipui cum e să faci dragoste. De câte ori mă gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se răsucește asupra ta și te sufocă... Am cunoscut apoi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
toamna care-a urmat am început să-mi scriu jurnalul, cel la care migălesc și azi, după mai bine de treizeci de ani. Au venit apoi, unele după altele, poeme și povestiri, romane și scrisori de dragoste, împletite toate în dantela paradoxală a jurnalului meu. În tot acest timp, obiectul meu a stat neclintit în fața mea, lăsându-și urma pe multe fețe de masă de mușama și pe lacul multor birouri. L-am luat cu mine în toate călătoriile, l-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]